Posibilitate senila.

1996. Cea mai mare parte din restul lumii nu stia nimic despre ce avea sa urmeze. Nimic despre ura, nimic despre putere, nimic despre suprematie. Practic, doar cativa de pe acesta planeta stiau acest lucru.

Aparuse o noua civilizatie formata din alt fel de oameni, care aveau toate atuurile pozitive pe toate planurile. Acesteia au devenit ctitorii acestei noi rase umane si a reconstructiei planetare

In vara anului 1984 cineva bine intentionat avusese idea creerii unui site, un site care sa permita accesul doar oamenilor dotati intelectual, oamenilor sociali, si oamenilor cu un profil psihologic si psihiatric deosebit. Regulile erau foarte severe si numai inscrierea pe acest site dura cam doua spatamani pana la aprobarea finala, dupa care deveneai un banal user. Cei care care urmareau din spatele serverelor, analizau, supuneau oamenii la tot felul de teste individualizate chiar in functie de specializarea persoanei in cauza, in functie de profilul psihologic si nu numai. Site-ul nu avea reclama. Deloc. Singura reclama era cea de la utilizator la non utilizator, iar dincolo de aceasta grea incercare de la intrare te astepta o vasta gama de socializare, diverse activitati de informare in cele mai diverse domenii, posibilitatea de studiu si cercetare foarte putin ingradita de limitele normale a utilizatorului de internet, dar intens supravegheata si indrumata din spatele retelei. Utilizatorii fusesera indrumati sa se cunosaca intre ei, ba chiar li se gaseau perechi potrivite pentru a socializa cat mai mult, pentru a relationa, pentru a se intalni si cunoaste personal, pentru a avea copii, pentru a creea o noua rasa de oameni formidabil de evoluati din toate punctele de vedere.

Ideea functiona. Utilizatori din toata lumea plateau pentru a fi membrii, pentru a avea acces la aceasta oaza de informatie pura ce le era pusa la dispozitie din spatele logarii, pentru a intalni alti oameni super dotati. Sa nu intelegeti gresit, mai toate geniile planetei accesau acest site. Dar nu toti erau acceptati. Nu era suficient sa ai un IQ de peste 160 daca erai sociopat, sau daca aveai intentii criminale, trebuia sa fii bun la toate. Intradevar, erau putini acestia, mai ales ca cei care ii triau ii mai selectau si dupa aspectul fizic. Din aproximativ cinci miliarde de locuitori cat avea planeta, in cinci ani de zile, siteul avea 214 utilizatori. Aparuse o problema cu oamenii care incercau sa intre si nu puteau datorita baremelor foarte ridicate, aparusera primele procese, insa usor inlaturate pentru ca toti bifau casuta unde site-ul te intreba daca esti de accord cu regulile si conditiile de participare. Pe de cealalta parte a baricadei, cei care utilizau erau deosebit de multumiti ca exista ceva atat de exclusivist si atat de interesant doar pentru ei.

Cei din umbra urmareau altceva. O mana de oameni bine intentionati, super dotati intelectual deasemenea creasera acest site cu un singur scop: Dezvoltarea rapida a speciei umane. Creearea unei noi populatii, restransa numeric, dar calitativa din toate punctele de vedere. Ideea se baza pe faptul ca persoanele de aceasi categorie se atrag, pe faptul ca o persoana foarte dezvoltata intelectual cauta sa relationeze cu o persoana cel putin tot atat de inteligenta, chiar daca asta este facuta doar pentru egoul personal si nu pentru o relationare strict sociala.



***



Intre timp tendintele sociale si umane la nivel global erau sumbre. Nevoia de putere devenise o lupta asidua, iar cei care purtau aceste lupte calcau in picioare totul pentru a-si atinge propriile teluri. Nu mai conta daca zone geografice extinse supravietuiau atacurilor sau daca erau rase de pe fata pamantului. Goana dupa resursele planetare transformase omul intr-un animal feroce, dispus sa faca orice pentru supravietuire. Crima devenise in multe dintre situatii social admisa si legala. Nimic nu mai prevestea nimic bun pentru omenire, declinul era evident. In anul 2025 incepuse un nou razboi intre marile puteri ale lumii, cand China aliata cu Mongolia si Japonia atacasera America pentru suprematia petrolului din Orientul Mijlociu, Rusia isi purta propriul razboi civil si se implica deasemenea in activitati de razboi impotriva fortelor dezlantuite ale Asiei Centrale, Fortele Europene Unite atacasera America de sud pentru a dobandi suprematia drogurilor naturale si a celor neurosintetizate. Orientul Mijlociu fusese aproape ras de pe fata pamantului, singurii oameni care mai supravietuiau in acele zone locuiau in buncarele construite impotriva atentatelor americane din anii 2015. Politica mondiala era una marsava, orientata catre prada, catre captura de razboi, iar armele de ultima generatie faceau ravagii printre toate organismele vii. Boli si molime noi aparusera care decimau populatia saraca.

In toata aceasta perioada, oamenii din umbra si-au facut bagajele si s-au retras in zone de liniste, progresand, procreand, inmultindu-se si perfectionandu-se. Dupa ani intregi de razboaie, portile s-au deschis catre lume pentru acesti oameni ce au fost implantati in pozitii cheie ale lumii, ajungand in scurt timp sa conduca si sa automentina acesta socitate.

Planeta renastea din propria-i cenusa, dintre mormanele de gunoaie si daramaturi, dintre orasele distruse de rachetele celui de al treilea razboi mondial ce se incheiase in toamna anului 2031. Iarna isi ninse nametii in acel an peste liniste, fum si ruine, vestigiile unei civilizatii ce se autodistrusese. In acel ultim ceas al planetei, oamenii in sfarsit au inteles ca tendintele noastre ca si specie sunt sinucigase, mai ales dupa cele 46 de explozii nucleare de mare putere de pe toata suprafata planetei care devastasera efectiv viata in sine. Din spatiu planeta isi pierduse imaginea de „Planeta Albastra“ asa cum obisnuiam sa o cunoastem. Norul radioactiv ajunsese unul global, nu mai existau decat foarte putine zone pe pamant care nu erau contaminate. Marile puteri ale lumii nu isi asumau responsabilitatile si chiar daca ar fi facut-o, raul deja era infaptuit, viata pe planeta era deja compromisa. Sute de milioane de oameni murisera in acesta confruntare de puteri, si probabil inca pe atatia avea sa ii afecteze ireversibil radiatia nucleara.



Acum, dupa aproape 80 de ani de la initiera acestui proiect, dezvoltatorii ajunsesera sa aiba roade. Si acestea erau chiar si de a treia generatie. Aceasta societate devenise atat de puternica, incat oamenii ce o constituiau ajunsera repede la conducere si astfel treptat lumea isi schimba tendintele: planeta nu mai fora dupa petrol, autovehicolele nu mai poluau, nimeni nu mai folosea carbunele, sau benzina, sau focul.

In anul 2056 un grup de cercetatori britanici reusisera sa descompuna genomul uman, reusisera sa individualizeze si sa recunoasca fiecare gena in parte. Descoperirea fusese trecuta imediat sub titulatura de strict secret, dar in acelasi timp oamenii din umbra realizeaza un virus ce ii ataca doar pe cei cu IQ de peste 160. Dupa productia lui in masa acesta fusese si lansat. Acest virus ataca doar persoanele inteligente dar care greseau din punct de vedere social, care cu voia lor faceau rau semenilor.Virusul ataca acesti tip de oameni numai atunci cand in mintea lor aparea ideea de invidie, coruptie crima si minciuna. Virusul functiona pe mecanismul de feedback al vinovatiei, al greselii fata de semeni. Astfel, cei care conduceau lumea erau vulnerabili la acest virus care le provoca o moarte subita printr-un fulgerator atac cerebral. In cativa ani disparuse coruptia, disparusera ideile de razboaie, de asuprire a altor popoare, incepuse reconstructia planetei. In mai putin de patru ani dispare Banca Mondiala si notiunea de banca in general, granitele planetare se deshid pentru toata lumea sediul puterii planetare se muta in Europa Centrala.Odata cu disparitia bancilor si ideii de plata (general vorbind -n.a.) dispare ideea de troc, schimb sa valoare contra produs finit. De aici pana la respectarea ordinului mondial de egalitate, fraternitate, si buna convietuire totul a decurs repede. Cum functionau lucrurile? Nemaiexistand bani iar aurul sau diamenatele nemaiavand valoare, oamenii pur sisimplu primeau ceea ce isi doreau atata timp cat erau buni concetateni, atata timp cat aveau un serviciu sau erau intr-unul din programele de calificare profesionale oferite de catre Parlamentul Mondial. Deasemenea oamenii bolnavi sau cu probleme de sanatate erau ingrijiti cu multa atentie in centre speciale.



***

Visul unui Orb

Nu te mai lua la palme!                                         

 De ce continui să iţi dai palme? 

Omule? Trezeşte-te! Eşti singur, într-un ocean infinit de energie, uită tot ce ai fost învatat de către alţii, nimic din ceea ce vezi în jurul tau nu este real. Afundă-te în neantul interiorului tău, trăieste prin tine insuţi, descoperă adevarata ta faţa după ce iţi invingi egoul şi traieşte prin Sine în perfectă armonie cu ceilalţi, în pace şi iubire faţa de tot si toate!

Dedic această lucrare tuturor minţilor luminate si libere. Cartea mea este un răspuns de mulţumire deplină marelui iniţiat Umberto Eco, un raspuns în stilul carcateristic ce m-a definit ca estetician si semiotician de-a lungul vremii. Nu am studii, facultaţi terminate sau începute, sunt doar un Om care se opreşte pentru a observa, care pleacă urechea pentru a asculta. Unde nu am fost suficient de clar voi reveni cu alte imagini sugestive pe parcursul cartii mele, aşa cum face şi marele maestru în lucrările sale. Nu mă citi, simte-mă mai degrabă.

18.02.2011

Buna dimineata tuturor, zilele trecute, si asta pana ieri ma intrebam de ce nu pricepe o prietena foarte buna care este mersul lucrurilor, de ce in continuare imi pune numai intrebari inutile si evidente, de ce nu asimileaza nimic, nimic din tot ceea ce ii spun, desi pe moment pare ca intelege ceea ce discut cu ea, ceea ce citeste, imi da dreptate de cate ori am dreptate, adica de fiecare data :D
Am descoperit misterul. Ea nu facea nimic altceva inafara faptului sa ma asculte pe mine, sa citeasca ce ii sau, sa se uite la documentare, etc. Insa toata activitatea asta este pasiva, este la modul trecut dupa cum am demonstrat deja asta in ultima postare din blogul meu. Multi dintre voi se intreaba, bun, si efectiv, cum procedezi, cum iti dai seama, ca imi tot spui despre Calea catre Dumnezeu e prin Sine si mai departe nu zici nimic.

*

Despre tehnici, despre cum procedezi tu efectiv, tu ca si individ. Cu siguranta sunt zeci de metode pentru a te aseza pe Calea Cunoasterii.
Dupa parerea mea insa primul lucru, si cel mai greu dintre toate este implicarea voastra in ceea ce cititi. Cu alte cuvinte daca ajungi sa vezi un filmulet despre meditatie, incearca-l, nu iti mai da cu parerea de pe bara ?!?. Nu poti stii sa patinezi daca nu iti pui patinele in picioare si daca nu te sui pe gheata!!!. Dragii mei, lasati toate fricile la o parte, aruncati-va cu incredere catre voi insiva, cu cea mai mare incredere. Fiti constienti in fiecare moment ce trece prin voi si nu mai opriti energiile la voi.. lasati-le sa treaca prin voi ca gasca prin apa. Nu are sens sa retineti o gramada de lucruri inutile, si asa nu stiu daca ati observat ca pe cele inutile complet pentru sine sunt arhivate bine incat nu ne mai aducem aminte ioc.

Marele Vindecator interior stie mai bine decat stiti voi cu mintea ce aveti de facut! Nu va temeti, lasati-va condusi de Iubire, de Adevar, de Lumina, de Fraternitate si Egalitate intre toti oamenii, De pace pe Terra, de Dragoste de Dumnezeu si de creatie!~ Numai asa puteti accesa niveluri superioare ale constiinei, numai asa veti deveni mai intelepti, mai buni, mai iubitori, mai intelegatori. Totul este IMPLICAREA IN PREZENT. VOINTA CU TINE INSUTI, VOINTA DE A VREA SA INTELEGI CA EXISTA CEVA MAI MULT DECAT LUMEA PE CARE O VEDEM TOTI CU OCHII MINTII. Nu degeaba vosrbeste atata lume despre asta daca nu ar fi adevarat nu? Vrei si tu? E gratis, e pentru toata lumea, insa trebuie sa faci asta: Uita ce te-au invatat altii, (tot adica, scoala, religie, politica, social) si lasati-va in voia sinelui vostru, lasati-l sa va conduca, ganditi cat mai putin cu putinta si respirati Constient! Implicati-va activ in viata voastra si in ajutotul pe care il acorda-m altor oameni.

De asta am deschis acest grup, pentru a ajuta cat mai multi sa se TREZEASCA din amortirea sociala, nu va fie teama, nu mai fugiti de responsavilitatile propriei voastre vieti, aruncand pisica moarta in curtea vecinului. VOI SUNTETI SINGURII RASPUNZATORI PENTRU VIATA VOASTRA !!!

13.02.2011 De seara.

Sunt cu Freddy aici, e unspe ceasu` si de ceva vreme el canta ceva foarte linistitor la clapa. O mantra de pe youtube ii tine isonul si totul se contopeste intr-o armonie totala a sunetului. Este unul dintre momentele care imi umplu spatiul inimii de bucurie si fericire. Se pare ca nu am apa calda, deci statul ma vrea jegos in noaptea asta.
Astazi a fost o zi minunata, si da, m-am dus in timpul trecut intentionat, nu pentru ca as trai acolo, ci pentru a va spune ca astazi am recantat cu Freddy pe strada dupa foarte multa vreme si a fost minunat. M-am simtit foarte foarte bine ca am putut sa fac acest lucru fara rusine, fara frica, fara teama ca m-ar putea vedea un cunoscut, nu! Pur si simplu, am pus mana pe chitara si am cantat, la fel vocea mi-a sunat dumnezeieste si totul a iesit un fel de spectacol stradal la un moment dat. Da, am avut o seara absoluta, la fel ca si momentul prezent pentru mine, trecut pentru voi cei care cititi.....
Am ajuns in punctul in care voiam sa va aduc!

*

Fiti atenti aici la o treaba! Eu scriu in momentul prezent, voi, imi cititi ceea ce am scris eu in momentul meu prezent, dar va fi la modul trecut toata istorisirea asta, nu e greu de priceeput, nu? Ok transpoland toata treaba asta, va duc un pic cu gandul la faptul ca orice cititi, este de fapt o actiune trecuta, de orice natura ar fi ea. Corect? Corect. Deci, tot ceea ce acumulam ca si informatie prin citit nu este decat o insusire a unor actiuni trecute. Asta nu implica decat faptul ca citind, traiesti printr-o actiune trecuta, deci implicit traiesti in trecut. Asta este foarte rau, pentru faptul ca de fapt, voi sunteti cu totii aici in acest timp in care eu scriu acum, unul isi bea ultima bere la bar, altul mananca, altul doarme demult. Unde se pierde acest timp? Ce se intampla cu spatiul de timp dintre momentul in care eu scriu si tu citesti? Bucata de timp dintre trecut si prezent? Acesta este timpul in care ajunge la tine o informatie deja trecuta, deja petrecuta.
                                                    *
Mergand si mai departe decat cititul, va intreb, cam cate din emisiunile pe care le vedeti le tv sunt in direct? Va spun eu ca foarte putine. Deci de acolo acumulati tot informatie deja petrecuta, masurand pe scara de la minus la plus infinit a Timpului.
Si acum va intreb, unde este contributia voastra personala la momentul prezent? Cand sunteti voi prezenti cu voi insiva? Va spun eu! NICIODATA! Singurele momente in care sunteti in momentul prezent si ATAT, sunt cele care va lasa masca, fara replica timp de cateva secunde, minute... Un exemplu bun aici ar fi un peisaj care te lasa cu gura cascata, o femeie superba, o pictura absoluta. Si asta pentru ca momentul prezent va sperie foarte tare, momentul prezent este momentul care iti ofera o incredibila forta si stabilitate si asta va sperie cel mai tare. II simtiti energia si apoi fugiti de Puterea Prezentului pentru ca simtiti ca va depaseste. Foarte gresit, foarte gresit! Este de-a dreptul minunat sa fi Tu in tine Insuti, sa iti dai seama ca mergi pe strada, de exemplu,  pur si simplu mergi, nu te uiti la reclame, nu fumezi, nu vorbesti, decat asculti muzica si mergi, si vezi cum pasii ti se succed, si stii ca se vor opri cu precizie maxima doar atunci cand tu vei hotari asta, este alegerea Ta. Tu esti constient de acest lucru, ca totul depinde de tine in orice moment? Tu stii ce faci in fiecare moment? Iti dai seama cand esti rau? cand esti violent fara motiv? Cand inseli, cand minti? Dar iti dai seama macar cand Iubesti? Noormaaal, pai cum, oamenii rai nu iubesc? Ba da, si ei iubesc, in felul lor meschin dar iubesc. Nu cu fiinta pura, nu fara pata pe suflet, deloc cu constiinta impacata, nu prezenti in ei insisi. Si da, toata lume iubeste pe cate cineva foarte mult, insa din pacate foarte multi dintre voi iubiti la modul asta impur, modul asta in care trecutul are valoare, modul in care ascundeti vadit anumite lucruri, anumite complexe ale voastre, anumite lucruri pe care NU VRETI CA CELALALT SA LE STIE SI NICI SA LE AFLE VREODATA!
                                                   *
...Dar... parca iubeati... Pai cum vine asta? Ce aveti de ascuns? Dupa ce masti va pititi si de ce nu sunteti voi insiva, de ce imitati, de ce aveti nevoie de maestrii in viata, de ce aveti nevoie de povestile si actiunile trecute ale altora? Asta va tine pe loc, asta nu va lasa sa ajungeti vreodata in momentul prezent, si va tine capturati intr-un trecut ireal, necomun si total lipsit de relevanta de sine. Traiti in trecut si din cand in cand doar sariti peste momentul prezent, pentru ca va este frica de el, direct in viitor, spunandu-va lucruri de genul: Ce bine era daca nu ma insela... Ce bine era daca luam umbrela ca va incepe ploaia.... Ca rau ar fi daca ... Fratilor, opritiva din tampenia asta! De ce sa inviti intr-un viitor INEXISTENT un trecut IMPROBABIL? Pai decat sa te gandesti ca ce bine era daca iti luai umbrela, mai bine ai cauta o solutie sa nu te ude in acel moment, nu? Suna mai logic? Mie DA.
Ma intreba cineva zilele trecute despre nu stiu ce am postat eu pe facebook, un comment la ceva nici nu mai retineam la ce, la faptul ca i-am adresat niste cuvinte cam dure in commentul ala...Raspunsul meu a fost, ca oricum am uitat ce am scris acolo, pentru ca nu traiesc acolo si ca daca asa am scris la vremea respectiva, inseamna ca acel lucru semnifica la vremea aceea prezentul si, evident realitatea perceputa si transmisa direct de mine.
De ce va e frica de momentul prezent? De ce va este frica sa constientizati absolut toate actiunile voastre? Sa nu mai faceti actiuni gresite? Sa fiti responsabili de faptul ca cu totii aveam acelasi camin, si acela este TERRA, momentan? De ce distrugeti tot ceea ce este viu in jurul vostru? De ce nu alegeti sa traiti in momentul prezent, moment care te umple de fericire si bucurie? Catre ce atata ura? atatea violente? Atatea abuzuri de toate naturile, atata lacomie si atata invidie? De ce va ascundeti dupa masti? Dupa ale vostre, dupa ale altora? De ce sunteti egoisti si vindicativi? Va spun eu ca nici aici nu stiti... Ei va fac sa fiti asa, Ei, cei care va conduc clipa de clipa viata, Ei cei pe care ii ascultati la televizor, cei care va traduc momentele de liniste prin divertisment, relaxarea si meditatia ptin Program TV.
                                                  *
Chiar, ati facut vreodata legatura intre cuvintele Program TV si Programare? Stabilirea cu exactitate, de catre cineva, de tot diveertismentul, distractia de care ai nevoie? Cuvantul distractie vine de la Distragere, a atentiei evident, a observatiei directe a sustragerii din modul prezent, din pacate. Toata Mass Media este a Lor dragii mei, nu va imaginati un moment macar, ca toata “informatia“ care va vine nu este controlata deloc. Ei sunt cei care va baga pe gat frica, teroarea, spaime de tot felul, accidente, crime, stirile de la ora 5, cand baba nustiucare a injunghiat pe nepoata prietemei surorii lui Marcel, baiatul care mulgea vacile....etc. Ei va spun, ei va panicheaza, ei va insufla spaima de scumpiri, de aia cand sunt produsele la reducere, va calcati in picioare prin supermarketuri pentru ele, desi erau destule babe, hai sa le spun femei in varsta, sa nu par necuviincios, care se calacu in picioare intr-un supermarket din Iasi parca, pentru nu stiu ce bormasina la o suta de mii. Vi se pare normal sa faci asa ceva?
Sunteti foarte departe de Marele Adevar dragii mei din pacate, sunteti 80% in trecut, 20% in viitor, inghititi fara probleme tot ceea ce vi se baga pe gat, de la informatie pusa cu un scop acolo pana la alimentatie, si bagati in voi toate porcariile, toate otravurile de peste tot, din toate magazinele, care mai de care cu mai multi coloranti, cu mai multe E-uri, cu cat mai mult aspartam, ca deh zaharul nu mai e bun, mierea pute, cat mai mult fluor, clor, acizi, baze, saruri si alte OTRAVURI pe cere le mancati si le beti zilnic! Ei le-au denumit asa, ei le-au pus aceste nume ermetice, si atunci cand citesti metabutil4cetilbenzen2isopropilena, este evident ca nu intelegi ce insaemna. Da, si tot ei stiu ca voi sunteti Prosti si le inghititi, pentru ca va este lene sa cautati pe marele google ce dracu este E 160 Beta Caroten, si ce dracu face el ca si substanta chimica in corpul meu? Am cautat eu, si nu numai pe aceste, dar asta, era in biscuiti, si nu in unii ieftini! Faciliteaza aparitia cancerului la plamani, in special la persoanele fumatoare!!!
                                                 *
Ei va otravesc cu buna stiinta dragii mei, pentru ca sunteti prea multi, si cand sunteti atat de multi nu va mai pot tine pe toti sub control, Ei sunt cei care va conduc vietile din umbra, baga spaima in voi, va tin distrasi, programati si la mare distanta de forta prezentului, de voi insiva, dragii mei. Asta nu vedeti, pentru ca sunteti orbi.
Noapte buna dragii mei, sau cine stie in ce dupamasa vei fi tu in acelasi constant... trecut?

Iubirea in relatie si in afara ei. 30.01.2011

Dragostea si afectiunea. Doua dintre cele mai nobile sentimenete umane cu prvonienta divina.
Atunci cand scriu, pur si simplu scriu. Ma asez in fata tastaturii, asta daca deja nu ma aflu acolo deja si cuvintele incep sa se astearna peste pagina goala, ca si cand ar fi deja existente acolo, dar scrisa oarecum cu o cerneala invizibila, iar eu sunt cel care storc lamaia peste textul invizibil. De data aceasta voi proceda altfel. Voi sta si voi simti randurile pe care le scriu, ma voi complace in text, si daca mie imi va placea la sfarsit ansamblul creat, cu siguranta va placea, cel putin unora.
                                                  *
Este ora 11.05, destul de tarziu si ar trebui sa dorm, maine se pare ca ma duc la serviciu. Nu asta conteaza. In schimb in seara aceasta am iesit pentru vreo cateva ore din barlog, am mers in acelasi bar unde berea si cafeaua au gust de acasa, unde voia buna este implicita. Si nu oricum. M-am intalnit cu Ea, cea pe care o iubesc. A fost doar o intalnire amicala, insa intalnirea fizica cu ea de fiecare data se lasa cu furnicaturi la mine si cu mancarimi la ea. Ma uit in ochii ei, umezi peste masura si vad acolo o lumina ascunsa, o lumina ce numai eu o pot sti si citi. O lumina care imi confirma tot ceea ce simt pentru ea. O lumina calda, blajina care imi spune despre bunatatea sufletului ei si despre modul absolut in care poate iubi aceasta fiinta. Apoi ochii imi aluneca instinctiv peste liniile fetei, ce din profil imi face inima sa tresara altfel. Lumina slaba din bar arunca suvoaie galbene de umbre spalacite si murdare peste chipul ei angelic. La un moment dat, chiar mi se pare ca are ceva pe fata, dar era doar in inchipuirea mea. Pacat ca si-a vopsit parul... avea atata stralucire in acea naturalete debordanta. Acum imi pare un inger cu peruca. Dar oricum este incredibil de frumoasa. Din toate aspectele de vedere. Fizic ma refer. Imi plac la nebunie liniile gatului ce se pierd in cele ale claviculei in cea mai frumoasa poezie citita vreodata. Ce simt?
                                                     *
Sincer... Cred ca nu pot descrie in cuvinte si cred ca asta este cea mai buna explicatie. Stiu insa ca viitorul va fii cu siguranta un happy end, pentru ca il simt si il visez in fiecare clipa. Dragostea mea pentru ea se traduce in plan fizic prin: orice, oricum, la orice ora, oricat! Pe plan psihic: toate gandurile mele bune sunt indreptate catre tine, deasemenea si mare parte din grija mea pentru tine si pentru tot ceea ce-mi reprezinti. Pe plan afectiv, de cate ori imi vii in inima de atatea ori simt spatiul inimii ca imi explodeaza, simt ca vii acasa si ca acolo ar trebui sa ramai, pentru ca acolo ma intregesti pe mine, iar noi doi impreuna formam un Dumnezeu! De asta simt ca rupi o bucata din mine atunci cand te dezlipesti din bratele mele, chiar daca tu nu simti pentru mine ceea ce simt eu pentru tine. Este suficient sa fii prezenta in tine in momentul respectiv si atunci suntem invaluiti in lumina. Da suntem invaluiti in Lumina pura a dragostei ce ti-o port si desi tu nu o vezi, ea exista, eu o simt.
                                                  *
Daca ar fi macar un moment in care m-as indoi de tine si de sensibilitatea afectiva pe care o simt in tine, in acel moment mi-as intoarce capul in alta parte, numai ca acel moment nu exista. Desi chiar l-am cautat de mai multe ori, tii tu minte ca vineri seara ne “certam“ si duminica ne impacam. De ce consider eu iubirea mea pentru tine Unica, Absoluta sau cum vrei sa o numesti? Pai! Daca ar fi sa o iau de la inceput ar fi de scris un roman (care de altfel deja este in lucru) dar sa insir doar lucrurile stric esentiale:

1. Imi place de tine fizic, in sensul ca te consider cea mai frumoasa femeie din viata mea de 33 de ani! Nu te umfla in pene, ai si tu defectele tale fizice, dar asta nu insemna ca eu nu le accept, sau ca imi placi mai putin.

2. Comunicarea intre noi a fost una tare ciudata, in sensul ca 80% eu am vorbit, 30% tu ai inteles din ce am vorbit eu. Partea mai nasoala ca eu a trebuit sa ma multumesc cu interpretarea sentimentelor tale prin mimica, gestica, simtirea nivelului vibratiilor tale, etc. Ceea ce stiu de la tine din gura, efectiv este prea putin pentru a imi forma macar o parere... Dupa cum iti spunea aseara intr-un mesaj esti unul dintre cei mai buni actori pe care i-am vazut live! Interpretezi atat de bine toate rolurile Sinelui tau, incat fata de mine poti juca in teatru mut. Bravo, esti geniala aici, si te respect pentru asta! Ti-am mai spus ca sunt fascinat de tine si m-as uita la tine ore, doar ca sa vad modificarile de pe fata ta, doar ca sa vad ce simti in momentul Prezent. Din pacate, datorita circumstantelor, noi nu mai suntem impreuna momentan, sau cel putin asa sustii tu, care cauti o evadare intr-o alta relatie. Pentru mine nu este o problema, pentru mine este o vindecare, este o purificare si imi dau seama in lungile momente de absebta  a ta fizica, ca te pot iubi si daca nu te vad ani de zile, doar pentru faptul ca stiu ca existi, si pentru acea probabilitate pe care o simt eu cu happy end.
                                                   *
Asa cum tot circumstantele complicate ale vietii mi te-au adus prima oara in brate si atunci am simtit ca nu mai pot sa tac si ca trebuie sa iti vorbesc, tot ele mi te-au indepartat acum. De fapt momentan esti ca o pana pierduta de vreun vultur si care este libera in bataia vantului. Insa vantul este inselator, intotdeauna a fost, pe mine m-a dus de nas 33 de ani si abia acum m-a lasat sa imi infig radacinile in Mama Pamant si sa imi ridic crengile spre Tatal Ceresc. Aici, in punctul in care sunt acum pot spune cu adevarat ca Te Iubesc, si acesta este singurul loc, singurul nivel, stadiu, sau cum vrei sa ii spui, in care inveti cu adevarat ce inseamna IUBIREA. Cand privesc de aici, cu atata pace in suflet, cu constiinta faptului ca suntem NEMURITORI, cand realizez ca eu mi-am programat inca de dinainte sa ma nasc toate aceste bizare intorsaturi ale vietii, imi vine sa ma strang in brate, sa ma pup si sa imi multumesc ca mi-am ales aceasta minunata viata, in care am invatat in fiecare clipa cate ceva. Tot de aici privesc cu profunda intelegere si acceptabilitate persoana pe care o iubesc.
                                                      *
Ea nu imi apartine mie asa cum cred multi dintre barbati... Bah... femeia mea!!! Nuu! gresit! Respecata-i esenta divina, observa faptul ca cea care sta langa tine sta din pura convingere nu din constrangere, nu din frica! Pentru mine ea reprezinta strict alegerea ei. Iar la acest nivel de intelegere am ajuns cu greu pentru ca a fost dureros. Aici mi-am luat sinceritatile Sinelui ei in fata precum pumnii de box ai vreunui profesionist. Imi simteam plexul cum se incorda de durere. Taceam de cele mai multe ori, sau incercam sa imi distrag atentia de la acel moment neplacut. Toate acestea percepute zile la randul, si fara posibilitatea de a riposta in vreun fel pentru ca imi distrugeam singur sansa de a mai fi cu tine, au deblocat in mine alte nivelui de intelegere.
                                                    *
Am inteles ca trebuie sa ne exprimam liber, fara constrangere, am inteles ca trebuie sa ne respectam intai pe noi ca sa putem fi respectat de celalalt, am inteles ca exista momente nepotrivite pentru lucruri nepotrivite, am inteles ce inseamna si unde duce insistenta de orice natura si nu mi-a placut deloc (ma rog, au fost si momente in care m-am topit si am renascut), ma refer la faptul ca nu mi-a placut faptul ca stiam ca Sinele tau nu este de acord, nu este pe aceeasi frecventa in timpul acela si stiam ca nu va iesi asa cum ar fi trebuit sa fie. Stiam ca implicarea ta in actiunea respectiva era uneori formala, uneori superficiala, uneori inconstienta, dar de prea putine ori constienta. Deasemenea mi-a folosit si toata durerea din sufletul tau, am trait-o odata cu tine, caci am descoperit-o odata cu tine, am dus-o amandoi pe aceleasi culmi ascutite si taioase, adanc in suflet, unde visele s-au spart in cioburi, unde lucruri incep sa se lege, si sa aiba sens, unde dragostea pentru aspectul fizic devine instantaneu uriasa prin inaccesul la persoana iubita. Ti-am trait toate aceste lucruri, pe mine ma strabateau doar, ma minunau, ma indurerau, ma intristau. Am spus ma minunam pentru ca imi dadeam seama la ce nivel este dragostea ta pentru el, incercam si incerc si acum de multe ori sa traduc in cuvinte ceea ce iti simteam dar de prea putine ori pot face aceasta traducere. Imi e cam somn, de fapt cam casc de vreo 10 minute si ar cam trebui sa pun un punct undeva.
                                                   *
Inca vreo doua randuri... Stiu ca esti in cautare, din pacate nici macar tu nu stii ce cauti, dar eu nu intervin aici. Este strict alegerea ta si ma bucur ca sunt in stare sa ti-o respect. In viitorul relativ apropiat lucrurile vor fi din nou circumstantiale. Asta nu face decat sa ma bucure, sa imi largeasca perspectiva de intelegere si acceptabilitate. Cred ca as putea scriu o carte pe tema iubirii mele pentru tine dealtfel, dar pana atunci iti urez noapte buna si sa ma porti in suflet acolo unde imi e locul meu de fapt.

28.01.2011 - Liniste!

Stau in casa, ascuns dupa termopane si muzica. Degeaba... Nu ma pot auzi nici macar pe mine de vacarmul de afara... Cui ati cerut voi dreptul sa alegeti pentru mine limita maxima de decibeli admisa pentru urbanism? Cine sunteti voi cei care imi luati dreptul al Liniste? Cine ma intreaba pe mine, ca si membru al acestei societati daca sunt de acord cu sirena instalata pe masina de politie sau pe masina de salvare? De ce trebuie sa treziti un cartier intreg atunci cand unul sufera, sau atunci cand voi alergati sa pedepsiti pe cineva? De ce nu gasiti alta solutie? Aveti montate o gramada de lumini intermitente pe aceste masini, de diferite culori si foarte puternice, care cred ca oricum sunt de foarte deajuns pentru scopul vostru. Toti ne uitam in oglinzi si chiar daca nu o facem tot ne va atrage atentia ca veniti tare din spate. Din cate stiu orbii nu au dreptul sa conduca vehicole. De ce trebuie sa ma simt ca la alarma de bombardament cand treceti prin intersectie? Adica cel putin odata pe ora? Cu ce va deranjez eu pe voi?
Cu ce va tulbur eu linistea in care traiti voi? Si aici nu este vorba numai de voi, este vorba si de jmekerii care isi pun cele mai sport tobe pe masini ca sa urle cat mai tare, este vorba de motociclistii care isi scot sitele din tobe sau chiar tobele cu totul ca sa se faca “auziti“, vorbesc despre bulangii care pleaca de la semafor cu scartaieli de roti pentru ca ego-ul lor este puternic si pentru ca vor ca lumea sa “auda“ cat de iscusiti sunteti si ca nu sunteti in stare sa va demonstrati altfel capacitatile intelectuale. Tie, militianule de la semafor, care fluieri toata ziua, ai impresia ca daca nu ai respira prin acel instrument nu te-ar baga nimeni in seama? La fel ramai in intersectie si cu fluier si fara, asa ca de ce alegi sa imi perturbi mie linistea, cel care nici macar nu sunt participant la marele vostru trafic? Dar voua care claxonati ca disperatii din orice motiv la orice ora ce sa va mai spun? Sa va spun ca voi alegeti ceea ce sunteti? Ca din cauza voastra a tuturor nu imi mai gasesc linistea nicaieri si ar trebui sa imi antifonez camera ca sa nu va mai aud? Nu este suficient ca va vad, ca va simt, ca va miros? Voua va place asa? In acest vacarm continuu? Aveti impresia cumva ca nu avem nevoie de liniste? Ca nu avem ce face cu ea? Din fericire uite ca mai sunt si persoane carora le lipseste linistea si natura mai mult decat va lipsesc voua banii si nu imi spuneti sa ma mut la tara pentru asta, ca nu eu gresesc aici, voi sunteti cei care trebuie sa va responsabilizati, sa va asumati greselile si sa constientizati faptul ca gresiti. Ma adresez aici si voua, tiganilor care urlati prin parcari dupa fier vechi la orice ora. Nu aveti nevoie de acel fier vechi si nu va dati seama de asta. Pe langa acest aspect ma deranjati pe mine si nici macar nu cereti voie, sau iertare. Nici macar nu va puneti intrebarea daca deranjati sau nu pe cineva. Spuneti-mi credeti ca v-ar deranja daca eu as sta sub geamul fiecaruia dintre voi cei care imi perturbati linistea si as bate la tobe? Sau m-ati lasa sa exist si sa ma exprim liber asa cum o faceti si voi? Cate ghivece in cap mi-as lua daca as face asta o noapte intreaga? Aaaa, deci va deranjeaza si pe voi galagia, zgomotul, absenta Linistii.
De aceea va mai intreb acum inca odata: Cu ce drept imi incalcati voi dreptul meu la Liniste? Da cand acest cuvant are mai multe intelesuri si se traduce separat de la caz la caz pentru fiecare individ in parte??? De cand nu conteaza ceea ce facem si de cand nu conteaza daca deranjam sau nu pe cineva? Aveti macar in voi acel sentiment ca deranjati atunci cand va uita Dumnezeu cu mana pe claxon? Va pare rau? Pana la urma de ce va enervati? Pe ce? Pe cine? Tot acolo veti ajunge intr-un final si cu claxon si fara, si cu violenta si fara. Conteaza atat de mult 5-10 minute in plus sau in minus? Catre ce va grabiti zi de zi atat de tare incat nu mai tineti cont de nimic, nici macar de voi insiva?
Mai exista aici categoria celor care se simt bine facand asta, facand galagie, se simt bine pentru ca atrag atentia asupra lor si le place sa fie in mijocul atentiei. Vorbesc aici si despre soferii de tir care isi monteaza pe masini sirene de vapor, sau de intreprindere, vorbesc iar despre jmekerii care trec in decapotabile cu cei 500 de watti la maxim, pentru ca este absolut normal sa iti ascult si eu manelele din casa cu geamul inchis, atunci cand tu poposesti doua minute la semafor. Chiar imi place si chiar te-as ruga sa mai poposesti putin sa te ascult si sa te inteleg. Dar, scuze, nu mi-am dat seama, daca ai mai poposi inca putin te va claxona insistent din spate tirul cu claxon de vapor, motociclistul va ambala motorul in treispe mii de ture, ca sa “auzi“ ca e verde la semafor, militianul din intersectie te va fluiera suparat si te va apostrofa ca incurci  traficul, iar masina smurdului va urla mai mult un pic in intersectie pentru faptul ca tu ai stat sa imi faci mie pe plac si nu te-ai dat la o parte, ai stat sa imi pui mie muzica pe strada. Imi pare rau de asta, macar sa arunci pe jos coperta albumului tau care contine cea mai tare selectie de mizerii ever ca sa pot stii de ce sa ma feresc pe viitor!!!
Oameni buni, DERANJATI!!! PE MINE CU SIGURANTA! Si nu numai pe mine, veti vedea cati vor fi deacord cu mine cand voi posta asta.
Vorbind tot de deranjat unul pe celalalt va mai amintesc aici voua celor care nu ne lasati sa existam, ca avem cu totii aceleasi drepturi sociale, iar daca Linistea nu este unul dintre ele, atunci haide sa facem galagie cu totii. Cum ar fi daca toata populatia Bucurestiului ar bate din palme in acelasi timp? sau daca macar ar respira in acelasi timp odata? Credeti-ma pe cuvant ca v-ar cutremura puternic fiinta sa auziti asa ceva, vi s-ar zbarli parul pe ceafa. Dar noi, nu avem dreptul sa va deranjam pe voi, pentru ca tot voi sunteti aceea care veniti si imi spuneti ca am deranjat “LINISTEA PUBLICA“ si pentru asta trebuie sa va dau bani, sa va platesc amenda. Pai daca va dau bani se face liniste? Repar cumva greseala facuta? Imi cer cumva iertare fata de cei carora le-am facut viata un cosmar atata timp cat am urlat, cantat, claxonat, accelerat, fluierat sau folosit sirene? Chiar, voua, sistemului, cine va da amenzi? Pe voi cine va pedepseste pentru faptul ca gresiti fata de mine? Eu doar incerc sa va spun ca gresiti, eu va iubesc, nu va urasc, si din dragoste pentru voi fratii mei va scriu aceste cuvinte, va implor sa deveniti mai linistiti, mai lipsiti de violenta, se ura si frustrare. Cat de bine ati pus la punct toata aceasta marsavie sociala, cat de bine ne tineti captivi ascunsi in spatele propriilor noastre frici fizice, cat de bine stiti sa profitati de toate aceste lucruri si de faptul ca nimeni nu va spune nimic niciodata. Nimeni nu va trage de maneca sa va roage macar sa oprti mizeria aia de alarma la salvare, noaptea macar, cand treceti printr-o intersectie goala, nimeni nu va spune nimic cand fluierati o zi intreaga in intersectie, cateodata la dublu sau la sincron, (daca intersectia este mai mare). De ce considerati ca v-ati nascut cu mai multe drepturi decat noi ceilalti care stam si va suportam mizeriile, frustrarile, inconstienta, sau violentele de orice natura traduse prin dezumanificare? Nimic si nimeni nu este si nu va fi vreodata mai presus decat ceilalti, nimeni nu este mai presus de Dumnezeu, caci fata de legile vostre suntem cu totii mai presus, sau cel putin nu au nici o relevanta. Stim bine ca ceea ce visati noaptea in somn votati a doua zi in parlament, stim bine ca faceti absolut orice sa va protejati doar pe voi, ca faceti orice intru propria voastra vointa meschina de a conduce, de a asupri, de a supara, de a provoca panica, de a provoca haos si dezbinare, neintelegere si dezinformare, galagie si intuneric.
Voua va urez un singur lucru: sa ajungeti odata acolo unde va este locul in aceasta minunata lume. Voi sunteti cei care ne tineti captivi in propriile noastre carcase umane, voi sunteti cei care nu ne lasati sa observam adevarata natura a fiintei noastre eterne si divine. Din cauza voastra, noi suntem blocati aici in socialul vostru mizer, va suportam toate influentele “negative“, va absorbim cu tenacitate toate vibratiile joase pe care le emiteti si asta pentru ca asa am fost educati, invatati, tot de catre voi, prin parintii nostri, pe care tot voi i-ati invatat sa fie asa. Generatie de generatie ne indobitociti mai mult, ne asupriti mai mult, ne luati putin cate putin din dreptul de a respira liberi, din dreptul la Liniste, din dreptul al Adevar, Cunostere si Dumnezeu. Ati ramificat atat de mult aceasta cautare de nimic esential a vietii impuse de voi, incat daca m-as naste acum, as face orice pregatire si mi-as alege un domeniu de activitate, tot prost as ramane, pentru ca adevarul vostru este foarte bine impletit cu minciuna, istoria voastra este falsa, voi sunteti falsi si departe de Dumnezeu. Tocmai din acest motiv nu veti ajunge nicaieri, tocmai din acest motiv acest sistem prost conceput, bazat doar pe acaparare si materialism va disparea curand, Veti cadea in surle de trambite, iar eu voi fi atunci la bordul unui camion si voi claxona, sau voi fluiera cu fluierul vostru in fata guvernului, bucurandu-ma ca in sfarsit lucrurile revin la normal, ca in sfarsit planeta va fi condusa de noi toti prin voia divina si nu de voi, in sfarsit vom fi liberi, linistiti, iubitori, adevarati in trairi si sentimente, cu Dumnezeu in suflete in fiecare clipa, iar emotii precum ura, egoismul, frustratea, minciuna vor disparea fara urma ca si cand nu ar fi existat.
In asteptarea acelei clipe care din fericire nu este foarte departe, iar voi cei care va simtiti, stiti ca am dreptate, stiti exact despre ce va vorbesc aici, mai aveti inca o sansa sa va schimbati. Voi nu sunteti toti ai lor. Mare parte dintre voi sunteti doar boii de la juguri, sunteti atat de indobitociti de cei ce va spun in permanenta ce sa faceti, incat luati asta ca pe propria voastra convingere, ca pe un model de viata. Nu celor care ne conduc din umbra ma adresez, nu ar avea nici un rost, nu as schimba nimic, ma adresez, tuturor celor care stiu ca am dreptate si celor care pot si vor sa schimbe ceva in modul lor de viata si vad ca exista posibilitatea de a alege ceea ce esti. Sper sa va treziti cat mai multi din lesinul social, dar pana atunci va rog un singur lucru:
LINISTEEEE !!!



27.01.2011

Pare-se ca am intrat intr-un fel de bucla a timpului. O percep ca pe calmul de dinaintea furtunii. Adevarul este ca nu imi dau seama de momentul in care vor incepe toate aceste evemnimente prescrise. Nu imi dau seama care va fi momentul care va marca inceputul tuturor acestor schimbari. Dar pana la urma nu cred ca conteaza cand vine, conteaza doar ca este curand si ca il simt ca este aproape, asa cum nu a fost niciodata. Nu sunt speriat, nu imi este frica. Mi-am inteles rolul aici si nu am motive sa imi fie teama de ceva. Daca mai am temeri acestea sunt justificate, dar nu pot sa vi  le impartasesc pentru ca nici macar nu veti intelege ceea ce vreau sa spun si nu ma refer aici la toata lumea, ci doar la cei care nu si-au depasit conditia uman-sociala pana acum.  Nu vi le pot spune inca, mai am o gramada de aprofundat. Acesta este si motivul pentru care am fugit si m-am ascuns de public. Nu mai am timp pentru mine deloc si asta ma omoara incet. Incerc de trei zile sa ma odihnesc, sa stau in liniste si meditatie numai ca in permanenta se iveste ceva, cate cineva, care intreaba, care descoase, care vrea sa stie tot dupa o discutie cu mine, dar, care nu vrea sa caute in alta parte, care vrea sa inteleaga totul de la mine. NU SE POATE! Asta trebuie sa vedeti. Lucrurile nu sunt intamplatoare, nu exista coincidente in viata voastra, voi va alegeti aceasta viata chiar inainte de a va incarna in acest fizic in care existati acum cu totii. Si daca nu exista coincidente, inseamna ca nici eu nu sunt degeaba in viata vostra, inseamna ca am un rol, sper eu, destul de important in trezirea tuturor din amortirea sociala. Din pacate solutii pasnice de evolutie au fost, nenumarate, numai ca nu le-am vazut, am fost intotdeauna orbiti de lacolmie, de invidie, de ura, de minciuna si frustrare. Stiu ca suna ciudat, si eu eram exact la fel. Minteam, furam, inselam, minteam, greseam, minteam, uram, injuram, ma enervam in trafic si pe oamenii cu capacitati intelectuale mai reduse cand trebuia sa interactionez cu ei, si eu inselam si apoi imi minteam prietena ca e totul ok, ca este ca inainte si ca o iubesc nespus. Apoi traiam in perpetuarea acestei minciuni si in propriul ei “efect fluture“.Traiam in frustrare, traiam cu constiinta incarcata pentru ceea ce facusem si nu o singura data. Acest lucru imi cauza stres, imi cauza nervi, imi provoca o stare de neliniste si de nesiguranta. Cautam cu disperare sa imi infiintez un scut, o carapace care sa ma protejeze de tot raul din jurul meu. Dar scutul nu prea functiona, scutul meu era contraatacul verbal de fiecare data, dar si acesta ma epuiza de energie. Dar nu vedeam ca raul din jurul meu este de fapt provocat de mine, de trairile mele, de propriile mele minciuni. S-a intamplat ca prin conjunctura in care am ajuns la un moment dat in viata sa imi pot asuma aceste minciuni, acest rau provocat gratuit mie si implicit altora. In momentul in care mi-am asumat raspunderea faptelor facute si celor nefacute inca atunci am constientizat cat de mult gresesc, am constientizat ca eu de fapt nu sunt o persoana rea la acel moment. Am vazut ca imi place sa simt Adevarul, sa il traiesc si sa il impartasesc asa pur percum il percep eu. Si sinceritatile care au inceput sa curga din mine au speriat lumea ce ma cunostea. Am trecut prin etape ciudate, din care acum inteleg, dar in care atunci stateam si imi storceam creierii si incercam sa aflu raspunsuri la niste intrebari pe care nici macar nu stiam sa le formulez, nici macar nu stiam sa extrag esenta din acele lucruri si sa intreb ceea ce trebuie. Datorita faptului ca am avut o relatie nu tocmai obisnuita (si eu consider ca inca mai am aceasta relatie, desi ea este de alta parere, desi ea este implicata in alta relatie acum), am reusit sa ma cunosc mai bine, am reusesc sa vad cum stau lucrurile de fapt. In momentul in care eu imi doream ceva de la ea, cu ea, prin ea, de cele mai multe ori nu se putea. Atunci aveam de facut un singur lucru, sa ma resemnez. O iubeam si o iubesc in continuare la alte dimensiuni decat cele lumesti, si nu imi puteam permite sa gresesc. Insa nu aveam de unde stii ca tot acest adevar,pe care ea mi-l transmitea intr-o forma deosebit de sincera si de bruta, imi va face bine. Faptul ca de cele mai multe ori nici macar nu imi permiteam sa ii mai raspund in anumite situatii, imi inchidea gura si ma lasa pe mine insumi gol, cu zece mii de intrebari in momentul acela. “De ce pana mea s-a suparat, de ce s-a oprit? de ce nu vrea sa fie cu mine?, de ce nu are incredere in mine?, de ce nu vrea sa ma iubeasca?, si alte zece mii de “de ce-uri“. Simtind toate acestea pe propria-mi  piele mi-am dat seama ca asa este de fapt, ca asa trebuie sa fie o relatie. Toata sinceritatea pe care eu pretindeam ca o am si ca o impartasesc cu toata lumea nu era de fapt doar vorbarie goala, era doar exprimata si transmisa, nu si simtita. In momentul in care mi-am dat seama ca de multe ori ii incalc liberul ei arbritru, ca de multe ori decid eu pentru ea ca si cand ea nu ar fi capabila, ca de multe ori o obligam inconstient sa faca anumite lucruri, sau sa imi spuna lucruri pe care nu avea de gand sa le impartaseasca cu mine, in acel moment am inteles ca trebuie sa ma opresc pentru ca greseam. La fel cum eu aveam nazuinte, sperante, dragoste, sentimente de daruit si de simtit, cunoastere si frumuseti de impartasit, la fel avea si ea. Numai ca exista o singura mica diferenta aici. Ea nu ma putea iubi si asta pentru faptul ca in continuare este indragostita de aceeasi persoana pe care a simtit-o langa inima ei, persoana care din pacate nu mai poate fi pentru ea. Acesta era motivul pentru care in relatia cu mine ea a fost fara nici o implicare, strict pentru faptul ca eu am insistat, si strict pentru faptul ca ea considera ca nu poate sta singura si ca are nevoie de mine. Exista si posibilitatea in care sa isi fi dorit sa incerce sa fie cu mine doar pentru a trece mai repede peste situatia in care se afla, cu mai putina suferinta. Incercarea nu a fost nici convingatoare si nici din suflet insa. Ea nu putea fi pentru mine si eu stiam asta, dar totusi era bine ca cel putin era cu mine. Situatia s-a schimbat pe parcursul trecerii a catorva luni, timp in care relatia nostra fizica nu a mai fost o solutie, a devenit pentru ea un impediment. Eu reusisem sa imi gasesc o intelegere, un anumit nivel de acceptabilitate, incat sa pot suporta faptul ca iubeam o femeie care e indragostita de altcineva, faptul ca sarutam o femeie care se gandea la altcineva in acel moment ( sau de multe ori asa se intampla)... Pentru mine aceasta persoana este deosebita, este totala si am sa va spun si de ce. Ea este Omul care m-a ajutat sa devin ceea ce am devenit, fara incapatanarea si fara lipsa ei  de entuziasm de care a dat dovata atata timp cat am fost impreuna, eu nu realizam nimic. Nu ma putem cunoaste. Si intotdeauna raul este spre bine, spre evolutie. Iti multumesc o data in plus pe aceasta cale si iti sunt profund recunoscator Cris ca ai putut exista astfel pentru mine in viata mea, iti multumesc de faptul ca am ajuns in acest moment al vietii in care tu zici ca eu am luat-o razna, ca am innebunit, iar eu iti spun ca m-am descoperit pe mine si pe Dumnezeu. Sper sa nu te deranjeze ce am scris aici, de fapt nu ar avea de ce pentru ca este strict adevarul si daca adevarul raneste atunci inseamna ca cel care il percepe nu este in concordanta cu adevarul acesta, nu il poate percepe datorita propriilor neadevaruri. Dealtfel stii foarte bine ca nu am cum sa iti fac rau, nu pot sa iti fac asta pentru ca este in contradictie cu ceea ceeea ce simt.
In alta ordine de idei, nu am innebunit deloc, La fel ca si pana acum te iubesc, in schimb ceea ce este mai nou este faptul ca ma iubesc si pe mine si pe Dumnezeu in acelasi timp. Asta a schimbat un pic lucrurile, asta a adus in viata mea bucurie fara margini, asta ma facea sa izbucnesc in plans de fericire doar cand ma uitam in ochii tai. Stiu ca te bucuri sa auzi acum de la mine ca nu mai am nevoie de tine fizic. Chiar nu mai am nevoie, pentru faptul ca nu suntem fizici, pot fi cu tine in mine si ma pot bucura de iubirea ce ti-o port fara a te tine in brate, fara a te saruta sau mai stiu eu ce alte activitati. Pot sa te iubesc in contumacie si in tacere, iar pentru tine vor fi cred ca singurele randuri ce te vor bucura din pacate astea. Si spun asta pentru ca stiu ce simti, stii ca nu ai nevoie de mine deloc, poate nici macar ca prieten, simti ca este bine faptul ca te-ai indepartat de mine si fizic si psihic, simti ca este bine sa ies din viata ta. Cam singurul lucru ce te contrariaza este faptul ca nu poti intelege in totalitate ceea ce se petrece cu mine, pe undeva ai fi vrut sa poti aprofunda, dar iti este teama si nu consideri ca are vreo importanta sa faci asta acum, in aceasta perioada in care si asa e mult de asimilat la scoala, si alte probleme iti stau pe cap... De aceea ai preferat sa ma indepartezi in loc sa incerci mai mult sa ma intelegi si sa aprofundezi. Perfect de acord cu tine, insa sa stii ca eu chiar ma bucur. Ma bucur de faptul ca am constientizat eu cum stau lucrurile, toata aceasta chestie complicata si ciudata care va fi si subiectul primului meu roman dealtfel, a reusit sa trezeasca in mine fiinta eterna, a aprins lumina in intunericul din mine. Mi-a spulberat frici si temeri sociale, materiale si relationale. M-a facut stapan pe mine si pe ceea ce simt. Uneori mai exagerez, recunosc, insa da, am ajuns la un nivel de intelegere, net superior omului de rand, cel puternic ancorat in social. Partea frumoasa este ca nu s-a terminat nimic cum de fapt nu a inceput nimic, ne cunoastem si atata tot, insa sa nu crezi ca incepand de acum vom avea traiectotii diferite. Nuu, deloc nu va fi asa. Eu te inteleg pe deplin, ma bucur ca ai facut progrese cu tine insati, si stiu ca va veni tot in viata asta pamanteana momentul in care iti vei dori sa fiu langa tine. De fapt asta este totul. Cand ne dorim ceva, sau cand avem nevoie de ceva primul lucru pe care il facem este sa simtim lipsa acelui lucru, obiect, persoana, sentiment etc, in loc sa ne bucuram deja de prezenta lui si atunci vom vedea ca de fapt acel lucru este posibil, este in noi, este real, iar daca dorinta este de ordin material, aceasta se va si materializa.
Mii de multumiri tuturor celor care au fost si sunt inca alaturi de mine, celor care inca nu si-au pierdut speranta in faptul ca eu ca persoana mai am vreo sansa sa imi revin. Pare urat si nasol ca “cine nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii“. De aceea multi tac, altii prefera sa zica ca sunt nebun, iar marea majoritate a celor care ma baga in seama o fac doar ca sa intrebe tampenii, sa isi sustina parerile gresite, formate de-a lungul vremii din diverse informatii primite. Dragii mei, ca si un sfat asta, aflati mai intai cine sunteti, ce cautati pe planeta asta, unde ne indreptam, care este rolul pentru care te-ai nascut aici, cine este Dumnezeu, unde este Dumnezeu si multe alte intrebari de genul, apoi haideti sa discutam despre ce vreti voi. Eu spre deosebire de voi am aflat aceste lucruri, si nu de la Protv ci prin pura experienta a Sinelui, deci nu are absolut nici un sens sa discutam despre aceste lucruri cand voi sunteti pe pamant, cu radacini bine prinse inca, iar eu sunt pe scara care coboara in mine, daca care de fapt urca spre universalitate. Are sens sa discutam? Ceea ce va pot spune de acolo este ca nu am ce sa va spun, pentru ca NU ATI PUTEA INTELEGE, PENTRU CA NU SE POATE TRADUCE IN CUVINTE. Nu se poate decat trai, iar in acel moment imi veti da dreptate. Cum as putea sa va traduc in cuvinte aceste trairi? aceste simtiri? Ce ati intelege daca v-as spune ca infloreste in pieptul meu un nufar mare si rosu care isi revarsa petalele pe afara? Ce ati intelege daca v-as spune ca fac dus cu energie cosmica? Ca ma electrocuteaza frecventa lui Dumnezeu? Ca imi simt centrii energetici, ca simt prezenta energiilor si le pot folosi atat cat ma pricep momentan? Sunt lucuri mult mai ample de descoperit, mult mai importante si mult mai vaste de inteles decat orice din ceea ce stiam, sau am fost invatati pe aceasta planeta. Sunt lucruri care insumeaza tot ceea ce stie umanitatea sa faca la ora asta pe care le putem asimila fara alte cai de cunoastere, doar prin pura introspectie a Sinelui.
Stiu ca multi dintre voi va simtiti bine asa cum sunteti, ca aveti “tot ce va trebuie“ (casa, salariu bunicel, nevasta sau prietena cu care va intelegeti destul de bine, prieteni care va iubesc si care va apreciaza, etc.)
Insa pentru aceia care se imbata cu apa rece si cred ca asta este scopul in viata lucrurile se vor schimba dramatic. Acestia cu minti rigide, blocate in norme sociale si si in dogme de divere naturi nu isi vor putea depasi aceasta conditie nici macar dupa moarte, constiinteii fiindu-i chiar si atunci greu sa se poata intoarce catre Sursa, datorita acestor percepii gresite despre viata.  Acestia sunt cei pe spinarea carora traiesc cei care ne conduc, cai care ne conduc practic prin noi insine, manipulandu-ne la nivel de credinta, intelect, ganduri, orientare si apartenenta. Din pacate desi acest social pare atat de vast, pare ca iti ofera o gramada de alternative, una mai buna decat alta, toate sunt la fel. Toate solutiile acestui sistem sunt limitate, toate se refera la lucruri lumesti, la bani, la acaparare, agonisire indobitocire prin toate mijloacele cunoscute si chiar si cele necunoscute de catre voi. Suntem tinuti in lesa societatii, ei se hranesc cu fricile noastre sociale, ei stiu ca nu putem vedea peste gard tocmai pentru faptul ca ei nu ne lasa. Dar daca ei nu ne lasa sa facem acest lucru, asta nu inseamna ca nu avem posibilitatea de evoluare, de descoperire a singurului Adevar. De asta nici nu va dati seama de nimic in jurul vostru, pentru faptul ca: folositi aceeasi pasta de dinti cu fluor care va inhiba activitatea glandei pineale, pentru ca frecventele noastre vibrationale sunt interferate pe mii de cai de unde de tot felul, de la televiziuni, internet si telefonie mobila, pana la alte unde pe care nu le percepem constient, nici macar nu stim ca exista! Nu ma credeti in continuare, sa stiti ca am inventat eu monstrii, ca m-am rasculat impotriva sistemului pentru ca nu sunt capabil sa il accept si sa ma descurc in viata altfel. Da, de fapt pentru voi cred ca asta este realitatea pe care o percepeti... Uite nu va spun numai eu asta, aveati idee despre faptul ca in atmosfera sunt imprastiate substante chimice cu un rol binesabilit cu rolul de a tine expansiunea demografica sub control, de a elibera moartea si boala si suferinta, si alte substante care ne perturba perceptia asupra realitatii universale, receptia energiilor de la Sursa este obstructionata sau chiar blocata. (vezi link: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8270:mrturii-zguduitoare-privind-darele-morii-chemtrails-care-apar-pe-cer-in-urma-unor-avioane-spre-a-rspandi-pe-ascuns-boli-suferin-i-moarte-&catid=5:irealitati&Itemid=11). Energiile si vibratiile planetei au crescut in ultimii ani, ajungand sa creasca si mai mult spre sfarsitul acestei ere. Deopotriva cu ele cresc si cele care inhiba, care nu iti dau voie sa zbori prin univers, care nu te lasa sa vezi cine esti de fapt. De ce credeti ca ne simtim obositi? Stresati? Plictisiti? Bolnavi? Suparati? Tristi? Exact din aceste motive, din lipsa intelegerii. Eu nu va condamn, va inteleg ca nu va puteti depasi conditia si asta pentru faptul ca unii mult mai smecheri decat noi, unii care ne conduc si ne manipuleaza din totdeauna planeta, unii care ne-au facut totusi sa evoluam prin tot raul si toata poluarea si galagia sociala, o specie extraterestra care conduce din umbra cu atata perspicacitate incat chiar si unei minti luminate i-ar trebui mult timp sa inteleaga daca i-ar explica cineva mot-a-mot. Sunteti scavi si nici macar nu va dati seama, si spun sunteti pentru faptul ca eu nu mai sunt, pentru mine nu conteaza ce se intampla cu corpul meu fizic atata timp cat eu imi pot inca indeplini misiunea! Nu imi pasa de moarte, boala, suferinta fizica, nu imi pasa daca am unde sa locuiesc sau nu, daca am sau nu serviciu, daca am sau nu bani, daca imi voi permite sa imi platesc datoriile macar, daca imi voi permite luna viitoare sa imi cumpar macar paine. Mie nu imi pasa de aceste lucruri si uite ca de bine de rau am unde sa locuiesc, nu ma da inca nimeni afara din casa, nu mor de foame, nu umblu dezbracat pe strada, si desi salariul meu este cu vreo 15 milioane mai mic decat cheltuielile mele pe luna, NU CONTEAZA. Nici macar nu incerc sa imi explic de unde dracu cheltui in fiecare luna atatia bani, bani pe care de altfel nu ii castig, ci pur si simplu vin catre mine din diverse parti, doar pentru faptul ca ii atrag avand nevoie de o gramada de chestii. Toate actiuni sociale, setate pe modul “by default“ o sa va ofere mai mult timp pentru voi, mai multa incredere si mai multa stabilitate, trebuie doar sa incetati sa va mai cacati pe voi de frica din cauza faptului ca:
v-a prins controlorul pe troleu, ca nu aveti bani de chirie, ca nu aveti ce manca, ca nu aveti bani de tigari, ca nu aveti bani de concediu, ca s-a defectat ceva si nu va permiteti sa inlocuiti acel ceva. Astea sunt doar frici strict lumesti care nu au ce cauta in voi. Stiti bine ca ori de cate ori va aparea o problema in viata vostra o veti rezolva cu siguranta, pentru ca SUNTETI CAPABILI SA REZOLVATI ORICE PROBLEMA DIN VIATA VOSTRA!. Va spun din nou caci voi sunteti cei care va alegeti viata inca de dinainte de incarnare in aceasta fiinta, inca din uterul mamei. Socialul traieste in mine pur si simplu pe modul “setari din fabrica“. Cand ti-e foame hrana vine la tine, cand ti-e somn, gasesti unde sa te intinzi si sa dormi, cand vrei sa te speli gasesti unde sa faci un dus, etc.... Veti spune: Da dar eu nu pot dormi decat in asternut de matase si nu pot manca decat nu stiu ce caviar altfel mi se face rau. Va spun: Bulshit!!! Cel mai mare pe care l-am auzit vreodata! Poti manca orice este comestibil, poti dormi oricum si in orice pozitie (chiar si cu capul in jos!) te poti descurca oricum, in orice situatie, deoarece ea este (a fost programata chiar de catre tine)
Alt impediment: Poi nu am bani si mancare acasa si mi-e RUSINE sa ma duc sa fac un dus la prietenul meu, mi-e RUSINE sa cer o farfurie de mancare, etc.... Credeti ca in cazul in care aveti nevoie de ajutor nu va ajuta nimeni? Chiar credeti asta? Ca veti muri pe strada ca niste caini flamanzi? De cine va este rusisne? De ce va este rusine? Ce este rusinea? Este o alta forma se acceptare a realitatii este o forma de calcare in picioare a propriului ego, ceva de genul: “bai eu nu am fost in stare sa ma mai descurc, sa imi pot castiga painea, te rog, da-mi si mie un colt de paine“ Asta simtiti? Ca va calcati mandria in picioare? Inseamana ca nu sunteti niste oamnei intergi daca puteti simti rusinea, in orice forma a ei. Rusinea apare in cazul in care considerati ca nevoia voastra este mai prejos decat intelegerea celui care va poate ajuta! Rusinea este un sentiment gresit si trebuie indepartat. Bine, acum nu spun ca ar trebui sa fim nerusinati si sa facem tot ceea ce ne taie capul, dar intelegerea nu vine pentru fiecare lucru in parte ci la pachet cu alte lucruri, caci in 2011 este superoferta. Si atunci, Sinele nu iti va permite sa faci lucruri care in primul rand dauneaza imaginii tale, Adevarului tau, convingerilor tale. Ma bucur enorm pentru mine ca mi-am gasit Calea in viata ca m-am MATURIZAT. Cu siguranta ati mai auzit expresia asta, cu siguranta va gandeati la cu totul altceva, la timpul in care te asezi la casa ta, termini cu burlacia, sa iti gasesti nevasta, un serviciu bun si sa tragi vreo trei plozi pe care sa ii duci la bunici sa ii creasca. Nu dragii mei! Nu asta inseamna maturizare! La maturitate ajung din pacate doar unii, altii trec boi prin viata, altii raman copii toata viata (asta e un caz fericit), altii nu gasesc nici macar puntea sociala in care sa traiasca si de aceea raman suspendati undeva in aer, fara a intelege sau fara a fi intelesi de catre cineva. La maturitate incep sa ajung eu as spune. Maturitatea inseamna constientizare, inseamna experimentarea pe piele proprie (a Sinelui), inseamna Adevar, inseamna cautare, perseverenta, intuitie, sentiment, afectiune, empatie, bunatate, fericire, bucurie, actiune, dragoste, etc. Suma acestor minunate lucruri ce traiesc prin tine te ridica din punct de vedere energetic si vibrational si vei deveni o persoana intelegatoare, care accepta situatia asa cum este pentru ca stie ca este pentru propria-i evolutie, o persoana iubitoare de frumos, de creatie in general, o persoana sensibila, pe care nu o ranesti cu un pumn ci cu o floare rupta, o persoana care functioneaza pe alte frcvente decat cele de rand. Asta inseamna dragii mei maturitatea, nu momentul in care iti dau parintii cheile de la noul tau apartament din centru si cheile de la o decapotabila sa ai si tu micutzul de tine cu ce sa iti plimbi pitzipoanca vara intre plaja din Mamaia si Bamboo.
Ma gandeam ca o gramada de lume nu mai vorbeste cu mine, sau mai exista acea categorie care o fac, sperand sa inteleaga mai multe, dar intra in discutia cu mine direct cu prejudecati, direct cu imposibilitatea mintii de a accepta posibilitatea ca ceea ce va indrug aici poate fi macar adevarat. Si nu in ultimul rand sunt persoanele care ma inteleg desi cred ca sunt vreo 2-3 maxim si care ma respecta asa cum sunt, si care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, si care ma completeaza in cautarea mea. Nu va amagiti singuri, nu va aflati printre acel numar 2-3, aceste persoana nu sunt din cercul meu de prieteni. Voi, cei cu putere de acceptare si intelegere mai mare decat a altora cu minti inguste, voi, prieteni, unii de o viata, altii recenti, voi nu o faceti, voi doar preferati sa nu intelegeti pe deplin sau deloc, sa va vorbesc eu si voi sa nu ma credeti sau sa imi puneti intrebari stupide, sa vi se para ca m-am dus cu capul si sa ma marginalizati cel putin la nivel de idee. Adica unde nu sunt, dar se aduce vorba despre mine cu siguranta cineva dintre voi spune ca m-am tacanit, ca nu stiu ce vorbesc, bla, bla. Va repet a suta oara. Nu mai puneti etichete pe oameni fara sa cunoasteti, nu mai trasati linii imaginare ale propriei voastre normalitati, nu mai incadrati oamnei in norme sociale, in mase, in grupari, asezari etc. Fiecare dintre noi este unic, dar asta ne face sa ne completam caci toti impreuna suntem unul singur, toti suntem Creatorul. Da, exact, creatia devine Creator in momentul in care asimileaza tot ceea ce Creatorul a pus in ea cand a alcatuit-o. De aceea va spuneam ca eu:
“nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.“

Poezia.... Poezia este arta, este creatie, este geniu. Dar poezia este in noi, este in tot ceea ce ne inconjoara dar nu a fost pusa pe hartie inca, poezia este in petalele unui trandafir, poezia este intr-un camp cu spice ce stau sa plesneasca cu soare-n asfintit. Poezia este in noi, la fel ca toate celelalte forme de arta.
Ati observat ca din cand in cand mai apare cate unul care apare pe piata cu ceva nou in materie de arta? Diversi ticniti (din astia ca mine, caci nu sunt singurul) care fac arta din sudura, din lipire din slefuire, din imbratisare, din orice. Si va place, o expuneti prin mall-uri ca fiind noul, odd couture, ciudat sau mai stiu eu cum, insa intotdeauna creatia acestor tip de oameni v-a placut! Asta e si motivul pentru care citesti asta acum de altfel. Acestia nu sunt cu nimic mai inteligenti ca voi, mai destepti, mai pregatiri, mai buni, sau oricum vreti voi. Nu! Cu totii suntem frati din aceeasi constiinta comuna. Nu exista oameni geniali (asociere pe care deja o urc la nivel de pleonasm) ci oameni care si-au descoperit mai mult sau mai putin Sinele, dragii mei.
Afundati-va in voi si veti vedea ca dupa ceva vreme veti deveni geniali fara sa vreti, veti incepe sa creati in diverse domenii de veti ramane chiar surprinsi! Cam asa stau lucrurile, noi oamenii am fost din totdeauna specia dominata, desi noua ni se pare ca detinem controlul. Eliberati-va fratii mei de aceasta subjugare, chiar cred ca orice persoana pe care as intreba-o ar fi de parere ca planeta este condusa de niste mari forte din umbra. Cu siguranta! Fara dubii! Dintotdeauna! De cand eram Homo erectus, de cand eram maimute si ne cocotam in copaci, de cand ei ne-au MODIFICAT GENETIC dupa ce ne-au dat de la ei parte din genele lor, (specie foarte evoluata de altfel), de cand am muncit dintotdeauna pentru ei, de cand pe pamant a venit Iisus sa ne arate Calea, iar ei, au transformat toata cautarea de Dumnezeu intr-o mascarada, i-au transformat  ideile si cuvintele Mantuitorului si au transpolat totul la ideea ca Dumnezeu este de fapt undeva in cer, undeva indefinit, si cu siguranta il vom descoperi daca ne vom ruga lui la biserica, la o cruce de lemn cu un slabanog sculptat pe ea. Asa il credeti pe Iisus? Asa il vedeti pe trimisul Domnului pe planeta? Un slabanog caruia daca ii dai o palma pica? In nici un caz dragii mei! Iisus a venit pe planeta sa ne arate cum este de fapt, sa va spuna ceea ce va spun si eu acum dar raportat la vremurile actuale. Iisus a fost un OM in adevaratul sens al cuvantului, spunea cum ca Dumnezeu este preturindeni, este in mine, iar trupul meu este Biserica mea. Deci trupul, cel ce trebuie strabatut este biserica, si nu acele constructii uriase, unde oameni neadevarati, si nesinceri si meschini poarta mai departe toata aceasta deformare a adevarului, o propovaduiesc asta si pentru faptul ca destui de putini sunt cei ce o aprofundeaza. Biserica, este o institutie care serveste si care a servit intotdeauna scopurilor lor meschine de a conduce planeta, de a controla masele, se a baga spaima in populatie de a aduce pe pamant “frica de Dumnezeu“, de a nu avea nici o sansa sa ne trezim din adormire si sa ne luam destinele in propriile maiini, sa ii alungam de aici si sa ne creeam propriul nostru sistem bazat pe adevatele valori morale: pe iubire, pe intelegere profunda, pe acceptabilitate reciproca, pe empatie si intrajutorare, caci toti suntem unu si unul suntem toti. Banuiesc ca ati auzit de cateva sute de ori pana acum in viata expresia “frica de Dumnezeu.... Cata indepartare de ideea originala. Poi daca Dumnezeu este Iubire, Adevar, Intelegere si Acceptabilitate, cu iti poate fi frica de El? Cum poti simti frica si iubire in acelasi timp? Adica de ce nu va este frica de neveste ca si ele va iubesc si pe ele le iubiti.??? Ba le mai si altoiti din cand in cand...
Si, uite ca se facu anul 2011 si tot prosti am ramas. Tot animale de munca pentru ei, desi veti zice cei cu posibilitati materiale: Cine bai eu? Pai eu nu muncesc frate, Eu ma dau cu decapotabila, sparg banii cu pipitze, calatoresc, eu am bani dintr-o mostenire si nu muncesc pentru acest sistem. Eu te cred si pe tine pe cuvant domnule “Bah“, insa traiesti in acest sistem dupa regulile lor, as putea spune ca esti chiar unul care ne incurca pentru ca datorita banilor ai mintea mai ingusta si nu poti privi dincolo de marginea portofelului tau, sau a cardului American Expres. Daca ai si bani, si l-ai gasit si pe Dumnezeu in tine esti foarte tare. Dar banii sa ii fi avut dinainte si sa fi constientizat ulterior. Mai rar asa ceva. Inafara de bani multi nu au nimic in cap. Da-le un milion de dolari si ii faci fericiti, de fapt si voua la fel. Da-mi mie un milion de dolari! Da-mi mie si vei vedea ce voi face eu cu banii! Nu va spun ce fac cu ei, poate se gaseste vreunul mai empatic caruia i se face mila.
Ar cam trebui sa inchei si eu aici pe ziua de astazi mai ales ca am oboseste calculatorul asta si ma suge de energii. Cu siguranta ma veti mai citi aici, cu siguranta nu cititi degeaba aceste randuri acum, caci nu exista coincidente. Pentru voi, cautatorii Dreptatii si al Adevarului, pentru voi cei care ma ajutati si ma inspirati.
Namaste