Sînt un om al cuvântului și dă cuvânt,
Prefer să zbor, să joc să cânt,
Căci tot ceea ce nu e joacă,
Uscată îi ca piatră seacă.
Doar omul mare ce-i copil
Se bucură etern dă orizonturi,
Cu crez în suflet și umil,
El luptă ale vieții fronturi.
Nu vrea nimic, nu își dorește,
Căci are Totul dat dă Dumnezeu
În focul vieții e călit și crește,
Veniți dă luați din ce-i al meu.
Aveți-mă în inimi precum odinioară
În lumi străvechi - umanitatea-n glorie,
Pe mine îngropați-mă sub țară
Aci El s-a născut, aci El ie.
