advertise

joi, 22 august 2013

NU stiu cum sa incep si mai ales de unde sa incep... scriu acest lucru pentru ca il traiesc evident si pentru ca am nevoie de ajutorul tau sustinut in a ma intelege si a ma ajuta efectiv sa depasesc acest impas, acasta tulburare care se manifesta acut in mine. Nu vreau deloc sa te inspaimant, sa te pun pe ganduri, sa orice altceva decat sa reusesti sa intelegi ca ESTE NECESAR ca tu sa fi puternic ancorata in femininul care ESTI pentru a ma pputea ajuta.
Simt...
De la o vreme,de cand intelegerea mea in Spirit a crescut, sa spunem de vreo trei luni incoace, cu faze acute insa cronicizat in mine este o lipsa de... nu stiu ce. tocmai acest lucru incerc aici sa il descriu si pentru tine, dar mai ales pentru mine. scriindu-l poate mi-e mai usor sa ii gasesc un capat, o rezolvare, o iesire de aici.
Spun lipsa de ceva, si ma refer sa nu la lumea asta materiala. Lipsa de bani? poate, dar vorbesc de bani multi cand zic lipsa de bani, bani cu care creatia s-ar putea desfasura la un alt nivel, mai amplu si mai simplu. in mare nu duc lipsa de bani, caci m-am debarasat, dupa cum bine stii, de lumea asta material atat de mult incat nu mai privesc materia ca pe o necesitate, ci ca pe o existenta firesca. Lipsa de posibilitati?.... hmmm, poate ... dar aici vorbesc despre posibilitati in creatie, si cred ca aici incepe ... complicatul de fapt.
Cand spun lipsa de posibilitati in creatie, sunt oarecum constient de faptul ca eu imi creez propria realitate prin ceea ce sunt clipa de clipa, insa nu 100% constient, pentru ca nu as mai crea cacatul asta, evident. Ceea ce doresc este a afla cauzele profunde a ceea ce ma determina sa NU INTELEG de fapt ce dracului am de facut in continuare. Imi este atat de greu sa fiu cine SUNT, si in acelasi timp sa ma simt atat de SINGUR intre oameni, si cand spun asta, o spun pentru ca se resimte in mine foarte PREGNANT un sentiment cum ca nu mai pot trai prin prisma starii actuale a umanitatii pe terra. de-a lungul timpului trezirii mele am invatat, am avut acele „aha“-uri si acele „wow-uri“ acele revelatii tot mai inalte care m-au condus cu intelegerea in punctul in care si manifest acum. am fost si impotriva oamenilor si alaturi de ei sprijinindu-le sustinut calea. In schimb, privind acum, peste ceea ce sunt, in oglinzile mele, acestea sunt atat de putine, si atat de evazive incat tind sa cred ca asa am devenit chiar eu insumi. m-am indepartat singur fata de toti oamenii care imi erau dragi, si am facut asta pentru ca Adevarul meu interior s-a marit treptat pana cand a intrat treptat in conflict cu adevarurile partiale ale oamenilor cu care relationam, si, cum nu stiu a fi diplomat, adevarul meu avea o singura fata: directitudinea fata de interlocutor. de ficare data am simtit in plex durerea celuilalt cand adevarul este spus asa cum este, si crede-ma nu se simte bine. Adevarul doare, de cele mai multe ori, desi El este singura noastra sansa ca specie si eu stiu asta. Acesta i-a indepartat pe toti, pentru ca toti se minte pe ei insisi, toti dintre cei care mi-au fost apropiati si dragi. toti inafara de unul, care de-a lungul cresterii mele in Adevar, a ales sa creasca langa mine si odata cu mine, standu-mi alaturi, fie ploaie, fie vant, fie furtuna chiar. Acela esti tu, si acela este SINGURUL care ma poate ajuta sa depasesc in continuare acest lucru cu care ma confrunt acum, acela este acelui caruia ma inchin si iti spun: MULTUMESC CA EXISTI SI MANIFESTI ALATURI DE MINE! Ceea ce se simte este ca am pirdut tot, in favoarea la Tot. Este o pierdere sau un castig? Nu este nici una, nici alta, este o minunata transformare dintr-un eu mic si necopt, in acest Eu care Sunt acum. Dar se pare ca si acest Eu care sunt acum nu-si gaseste locul, si isi pierde speranta.
De ce spun asta? Fiecare dintre noi avem nazuinte sau dorinte, unele ce par usor realizabile, gen as bea o cola, si altele mai dificil realizabile, gen mi-as dori o casa si-o familie.... Daar... daca dorintele nu se mai adreseaza lumescului, firescului si normalului umanitatii, si mai ales daca sunt incoerente, adica nu stiu exact ce sa imi doresc, de ce imi doresc asta, si care sunt „lucrurile“ de dorit, atunci cum procedez? Sunt atat de multe contradictii, si atat de multe paraddoxuri, incat, desi stiu ca ele pot fi conciliate, nu le gasesc realmente concilierea in mine.. poate te intrebi de ce dracu citesti asta? sau ce dracu vreau sa spun, ca nu intelegi nimic. insa... nici eu, si aici cred ca este problema...
Dorintele care ar fi  de dorit par o utopie pentru omenirea de-acum, sunt constient de asta. mai sunt constient de un alt aspect, ca nimic nu cade de la sine, ci efectiv noi suntem cei care ne modificam realitatea. ti-am spus ca ma simt si asta se intampla de o vreme... cam lipsit de puteri. aici intra o lipsa de energie in corp,... cum fac o activitate fizica, cum obosesc, ma dor toate cele, si constat ca nu mai sunt cel ce eram anu trecut, cel ce muncea, ce avea grija de toate, nici macar omu care traia la munte asta vara, simt ca nu mai am putere... stiu si sunt constient ce asta este doar iluzia mea, creata de mintea de mintea mea, pentru ca stiu ca „ceea ce vezi cu ochii“ nu trebuie crezut niciodata, asta inseamna a ma complace cu starea de efect, ceea ce se... si cam intampla se pare. pare o nebunie curata faptul ca Vreau sa plecam din bucuresti sa ne mutam la tara unde Eu sa am grija mai de toate, ca sa... fie de toate. pare o nebunie in consumul energetic si efortul ce trebuie depus. pentru asta nu ma simt in stare, dar O FAC cu cea mai mare incredere, pentru ca letargia din acest moment ma Intepenit de tot. Desi facem sex, desi meditam, tot mi se pare insuficienta energia, poate ejaculez prea des, poate nu meditez destul, poate ca imi tin atentia, pe ceea ce nu este, decat pe ceea CE ESTE. Vreau sa incepem o viata noua in care sa traim efectiv impreuna, fara sa mai depindem de bani, sa fim TOATA ziua impreuna, si nu cateva ore pe zi, seara. Este minunat sa stau cu tine de dimineatza pana seara, orice am alege sa facem. calitatea sexului este alta, calitatea si cantitatea meditatiilor este alta, pacea si linistea interioara creste in fiecare. se simte asta si in mine, si in tine deasemenea
la fel de tare am fost dezamagit de data de 21, pentru ca intreaga mea deschidere spirituala a vazut aceasta data ca pe un punct fabulos in istoria omenirii, si din acest motiv, acum si asteptarile spulberate. se pare ca ma/ne situeza cam in aceeasi realitate 3D-isa in acelasi bucuresti trist. asta imi sta ca un ghimpe pe inima, si stii bine asta, la  fel de mult ca seviciul tau si faptul ca esti oarecum nevoita sa tii serviciul ala, in defavoarea situatiei cand am fi toata ziua impreuna. am cazut iar victima a mea insumi in legatura cu drogul meu. tre sa scap de aici cel putin o perioada, caci nu e bine. toata aceasta pendulare intre momente in care fumez, si momente in care nu, cel mai probabil are cauzalitatea in sex. observ cum performantele sa ii spun asa, mele scad, si ca acest lucru afecteaza relationarea. desi stiu ca tu ai devenit suficient de inteleapta pentru a stii cand sa ma tolerezi mai mult, in sex, lucrurile stau un pic altfel, si anume, daca calitatea sexului scade, pentru ca mintea devine mai activa, acest lucru se resimte energetic in primul rand la tine, si si tu vei vrea sa ai cantitatea de energie cu care te obisnuisesi in continuare. sunt fluctuatii cu care ma joc inca destul de inconstient cu cantitatea de energie ce o filtram prin noi. asa ca sunt atat de interdependente toate, incat cum misc o variabila, celelate devin instabile. cred ca aici este si problema, in a gasi cheia mentinerii in stabilitate, insa pana acum nu am gasit-o.
Stiu ca sunt aici sa iubesc, sa ma bucur de experienta sa creez liber, insa ma complac cu „ceea ce vad“ ca fiind realitate a mea de acum, fiind tare nerabdator din fire, chiar vreau Acasa...
Chiar vreau sa ajung sa cunosc toate celelalte lumi, fiinte, sa calatoresc prin toata galaxia, sa imi expandez constiinta, sa cresc in ceea ce sunt si,... nu mai am rabdare, pentru ca vad ca.... mai e mult pana acolo, iar acum realitatea nu e tocmai asa cum as vrea sa fie. Partea nasola etse ca nici nu vad cum as putea sa o schimb, cum dracului sa fac ca tu sa nu te mai duci la munca este o intrebare care ma chinuie de vre-un an jumate cel putin, iar cealalta partea, in care eu chiar infiinta comunitatea dorita este si mai departe in realizare decat pana acum, mai ales dupa incercarea „esuata“ din dumbrava de anu asta, chiar daca ea reprezinta o vasta experienta in cel ce sunt acum.
ma aflu intr-un moment greu, dificil, in care nu stiu „incotro“ sa ma uit. stiu ca raspunsul e in mine, insa nu il vad, pentru ca nimeni nu e asa „grabit“ ca mine inca.
offf... sper ca ai intele ceva din tot acest noian de cuvinte, cu siguranta o sa mai urmeze unul verbal dupa ce vei fi citit asta, dar intrebarea este... ce dracului facem??? si intreb la plural pentru ca este evident ca tu esti parte din mine, iar noi doi formam un intreg. unde merg eu mergi si tu si invers. Este clar ca la noi lucrurile stau numai impreuna, insa haide sa le gasim o rezolvare impreuna. blocajele sunt in amandoi, de realitatea se incapataneaza sa arate astfel pentru noi, in loc de a ne trezi dimineata intr-o cabana confortabile cu tot ce-i trebuie la munte de exemplu. daca ma intelegi... ajuta-ma sa te ajut.

vineri, 22 februarie 2013

Posibilitatea unui nou tip de VIATA - prosperitatea!




  Nu am mai scris de ceva vreme. Nu am considerat ca am ce. Tot ceea ce era de spus, am sintetizat in cuvinte deja, iar daca eu nu am facut-o, cu siguranta alti intelepti au facut-o in acelasi timp prezent cu mine. 

   Acumul este o perioada relativ tulbure, cu rastunari de situatii, cu iesirea la suprafata a temelor individuale neefectuate, intocmai pentru a fi rezolvate. Din ce in ce mai acut karmele ii imping pe cei netreziti catre desteptare, insa....
   Aici sunt cateva cuvinte pe care vreau sa vi le adresez.  Atentia indreptata in exterior te va face sa devi victima efectului cu care te identifici, iar fiind in calitate de efect, niciodata nu vei putea privi cauza care te-a transpus in acea identificare. Mai mult decat atat, orice tema neasumata de viata, oadata revelata in experienta, dar neasumata si nerezolvata, cu siguranta va reveni mai acut, pentru ca istoria cunoaste doar repetitivitatea.

   Intelegem, cei cativa a caror constiinta a fost trezita, ca modul comun curent de viata, nu este inctocmai unul care conduce omul catre prosperitate, ci respectand canoanele mentale ale vechiului sistem, nu facem altceva decat sa dam apa unei mori... de vant! Ne luptam cu noi insine zilnic, in incercarea de „mai bine“ de stabilitate si confort, si in lupta noastra uitam sa mai tinem cont de faptul ca Una suntem. Uitand acest important aspect, prioritatile sunt adresate gresit exteriorului si nu interiorului, sunt adresate lumescului - tridimensionalului si nu Spirirtului sau evolutiei Sale. Deasemenea, intelegem ca Impreuna este calea prin care toate aspectele vietii capata alte perspective. Omul este un aniomal social, deaceea umbla in haite, iar aceste haite se formeaza doar la nivel de rezonanta si de vibratie. Cu cat vibratia este mai ridicata, cu atat individul ce face parte din haita isi pastreaza atentia pe interior (Eu Sunt), iar exteriorul devine doar reflexia constienta a ceea ce este clipa de clipa. Calea Armoniei in haita, este una complicata in schimb, deoarece in cresterea Spirituala a individului, personalitatea tinde sa se exprime, sa-si ceara dreptul de spuravietuire, pe aceeasi masura cu care atentia constienta tinde sa o subjuge, sa o infranga, sa o tina sub control constient. Desigur Armonia nu este o utopie, ea chiar este posibila atunci cand in fiece inima creste si infloreste floarea compasiunii, a pacii interioare si a iertarii. „Impreuna“ trebuie perceput ca fiind deja ceva ce depaseste dualitatea, iar traiul- viata efectiva este evident departe de a fi linistita sau calma. Nici pe departe! Poate parea un fel de circ, pentru ca cosntant infruntari egotice vor avea loc, boli grave ale psihologicului se vor manifesta mai acerb, boli precum gelozia, precum dorinta de a acapara, dorinta de control si de putere, lucruri ce trebuiesc serios luate in considerare atunci cand vorbim despre asezarea in plan terestru a unei haite de bezmetici ce cutreiera planurile constiintei pentru a se redescoperi pe siesi.

   Ma refer la comunitati, ma refer la potentialitatea aducerii in manifestare fizica, si nu doar a incercarii, de a FI Impreuna! O comunitate este clar din punctul meu de vedere posibila, numai cu Oameni cu constiinta trezita. Nu vorbesc aici despre comunitati in care numitorul comun sa fie orice altceva decat Spiritul, caci El este Sursa, de-acolo provine si Armonia, si Pacea launtrica, si Iubirea ce poate fi doar neconditionata.
   Mi-am demonstart de-a lungul experientei de viata, ca sunt genul de om care se implica atunci cand este vorba de infaptuit ceva care este in comun cu propriile nazuinte. Eu am fost acela care primul a pus mana pe ciocan cand a fost de batut un cui, primul care a pus mana pe lopata si tarnacop cand a fost vorba de sapat un sant. Nu m-am speriat si nu ma dau inapoi de la munca fizica, desi inteleg acum, dupa doi ani jumate de la trezirea mea, ca creatia exista in fizic doar in plan secund, ea este precedata de cauzal, este precedata de aspectul uman si al interelationarii in acelasi numitor comun. De aceea, am fost si primul care „s-a grabit“, primul dintre oamenii constienti ce ii cunosc in romania, desi nu ma laud ca cunosc foarte multi, primul care a si avut o lamentabila esuare in punerea bazelor unei comunitati de acest tip. Cativa stiu mai bine despre ce este vorba, altii deloc. Cert este ca eu paseam cu incredere oarba in forta lui „IMPREUNA“ pe care o simteam ca ma sustine in spate. Cautam locul potrivit, asezarea in care comunitatea poate lua fiinta si poate manifesta. Negociam preturi la case si terenuri cu oamenii din zonele ce doareau sa vanda, zone ce corespundeau cu ceea ce virtuala comunitate ar fi dorit sa existe deja in plan fizic. Cu cativa lei in buzunar doar, negociam cu oamenii terenuri si case de sute de milioane, ma simteam stabil si sigur pe ceea ce vorbeam, stiam ca cei cu care caut sa infaptuiesc acest lucru doresc din toata inima sa se si intample, si mai ales ca sunt sprijinit in actiunile mele. S-a dovedit ca nu este asa, evident, ajunsi la fata locului, oamenii vedeau prin ochii mintii lucrurile, se uitau la ceea ce „parea“ a fi locul respectiv, si nu la ce era de fapt! Nu vedeau potentialitatea nici macar descrisa in cuvinte. Si astfel, sute de km am batut dealurile si muntii din apuseni, peste zece asezari relativ parasite (cu mare potentialiate) am colindat la pas, pentru a vedea, pentru a sta de vorba cu oamenii si pentru a aduna informatii ce ne-ar fi putut fi de folos, daca am fi avut macar o clipa in inimi cu totii Numitorul Comun. Ceea ce... nu era, sau cel putin nu la toti. Acelasi numitor comun, adus la nivel de minte, era modificat si transformat dupa proprile necesitati individuale, si astfel ajungeam la dezbateri inutile legate de drumul de acces, de prezenta sau absenta unui punct farmaceutic si/sau gradinita sau scoala, de faptul ca altitudinea e prea mica, sau prea mare, de numarul de camere al casei,  de apropierea sau departarea de orice alta asezare omeneasca. Strabatand la pas acele locuri, uitandu-ma cu atentie la Ce Este imi puteam imagina efectiv foarte usor, ce ar putea fi, de vom trage cu totii in aceeasi directie, insa de la factorul uman, dupa cum spuneam mai devreme, pleaca totul. Unde exista discordie, exista o mica probabilitate de intelegere si armonie.

   Sa spunem ca in acum, comunitatea ar putea exista la nivel... virtual. La bani marunti, cati dintre cei ce s-ar considera parte din aceasta comunitate virtuala a oamenilor constienti din tara, ar face acest pas, de renuntare la confortul cotidian, de reintoarcere la natural? Hmmm... dupa masuratorile mele 4.5%...
   Sunt omul actiunii, dupa cum spuneam, iar uitandu-ma in cauzal spre ceea ce va motiveaza, desi puteti spune ca judec fara sa fiu in cunostinta de cauza, ceea ce va face rotitele sa vi se invarta inca, nu este inca suficient pentru infiintarea fizica a unei astfel de asezari. Cu alte cuvinte NU AM CU CINE sa fac acest pas, pentru ca oamenii inca tind sa depinda de asfalt, de apa imbuteliata, de carefour si de auchan, de modele si tipare ale vechiului, care tind sa sufoce si sa inabuse ceea ce ridica nou in constiinta: O alta viziuna asupra vietii, una total diferita despre ceea ce este acum, una in care omul devie din parazit consumator, protectorul si beneficiarul direct al naturii, administratorul RESPONSABIL al Materiei, creatorul ce alege constient intoarcerea la o viata simpla si naturala.
   As mai spune cateva cuvinte despre posibilitati si potentialitati. Din punctul meu de vedere acestea sunt restranse, pentru ca incercarea esuata de anul trecut m-a costat destula energie costuri ce le resimt si acum. Intr-o situatie de barter in schimb, asocierea mai multori indivizi, in vederea Numitorului Comun, mai ales intr-o situatie ce propune implementarea si dezvoltarea unui noi tip de trai, nepus in aplicare pana acum, resursele trebuie sa fie infinite, si asa si sunt. Uitandu-ne cu atntie la noi insine ne vom da seama ca fiecare dintre noi isi va putea gasi cu usurinta rolul si implicarea intr-o astfel de fiintare. Unul are rol de lider spiritual - maestru a carui intelepciune si detasare face posibila aplanarea conflictelor de interese, cresterea efectiva a vibratiei si constiintei in fiecare dintre indivizi. Altul are rol administrativ, altul cunostinte temeinice despre constructii, altul despre agricultura, altul despre cresterea animalelor, altul despre relationare, altul detine chiar resurse financiare si uite asa aceste IMPREUNA poate deveni un motor eficient care se si invarte in sensul cresterii calitatii vietii, in sensul prosperitatii - evolutia pe care cu totii o vrem, dar din pacate o asteptam din exterior si ea nu mai vine odata. Va intreb dragilor, pe aceia care simt in interior subtila nevoie de o astfel de schimbare, pe aceia pe care viata la oras nu ii mai satisface ci ii dezgusta pe zi ce trece, pe cine asteptati sa faca aceasta schimbare? Cine credeti ca va veni in viata voastra vreodata sa faca vreo schimbare?
   Poate ca sunt eu un grabit din fire, ceea ce este adevarat, insa lucrurile se misca cu viteza de melc, si vreau sa pun punctul pe „I“ cand vorbesc despre infiintarea unei astfel de comunitati constiente. Stiu si cunosc expresia „ignorance is bliss“, am trait-o si eu ani de-a randul, insa pana cand permiteam  inconstientilor sa influenteze din toate punctele de vedere modul nostru de trai? Exista vreo limita, vreo linie care se trage in voi insiva si care va spune ca ceva e in neregula aici, ca mancarea pe care o consuma este otravita, ca aerul pe care il respiram este otravit, ca apa a ajuns sa se vanda in recipiente, ca suntem inconjurati de mormane de gunoaie, iar noi prin consumatorismul pe care il facem zi de zi, doar contribuim la marirea acestor mormane?
   Chiar sa cred ca vocea mea rasuna intr-un pustiu, ca nimeni nu aude acest semnal, acest tipat din inima care va implora sa reconsiderati in voi insiva tot ceea ce credeti a fi o „valoare“, toate lucrurile pe care puneti pret, si ele sunt de fapt gunoi in „folosul comun“ al omenirii? Pe de-o parte sunt curios de feed-back-ul acestei postari, stiu ca ea reprezinta doar adevarul din mine, si am invatat sa nu ma tem de propriul adevar, chiar de acesta doare in urechile celor ce il „aud“. Este totusi o considerabila diferenta intre a auzi si a asculta, caci a asculta vine din inima, nu este un act mental, ci un act de corelare a intelepciunii inimii cu cea universala.


  In incheiere mai spun asa. Cei care cu adevarat doresc acest lucru, cei care si constientizeaza implicatiile infaptuirii acestui lucru, va rog, nu va sfiiti sa ma contactati, eu sunt unul cu „know how“, plecand de la aspecte marunte, pana la cele de viziune mai larga asupra intregii ipoteze de „comunitate de oameni constienti“. Cel putin pentru mine ca individ, retragerea de la oras TREBUIE sa se intample anul acesta, si va voi explica in particular celor care vor vrea sa se implice in aceasta joaca de-a reintoarcerea la natural, ce, cum si de ce. Astept parerile voastre, Namaste!



luni, 10 decembrie 2012

   

   In Lak'ech Ala K'in. I am another yourSelf.


   In postare trecuta vorbeam cate ceva despre Adevar, iar astazi voi merge mai departe si va voi vorbi despre Adevarul in Iubire.

   Unele dintre cel mai prost intelese cuvinte din orice limba de pe Terra sunt cuvantul Iubire si cuvantul Adevar.

   Aceste doua cuvinte insa, se pot reuni intr-un alt cuvant, la fel de prost inteles de catre mentalul umanitatii. Acesta este Dumnezeu, sau orice alt cuvant cere il defineste a „fi“ pe „Dumnezeu“. De ce afirm toate acestea? Evident, pentru ca ASA ESTE. Cand spun ca Asa Este, inseamana un singur lucru, Ca asa Este, A fost, Si va fi dintotdeauna, dincolo de notiunea liniar mentala de Timp, un alt cuvant prost inteles de Omenire.

  Dincolo de Universul timpului si al spatiului se ascunde mereu
realitatea substantiala.
Adevarul fundamental.
   „Aceasta realitate substantiala, numita hermetic "Tot", e mai usor
inteleasa prin acest nume fata de numeroasele expresii aplicate de oameni.Toti iluminatii vechi si noi afirma ca natura profunda a Totului este necognoscibila. Trebuie sa fie astfel fiindca nimeni nu poate sa inteleaga natura si fiinta Lui proprie chiar cu ajutorul Totului. Hermetistii cred si invata ca Totul in El insusi este si trebuie sa fie totdeauna nedefinibil. Ei consideratoate teoriile, toate conjuncturile si toate speculatiile teologilor si metafizicienilor privind natura adinca a Totului, ca un efort copilaresc al spiritului muritorilor pentru a cuprinde secretul Infinitului. Asemeni eforturi au esuat totdeauna prin natura chiar a muncii. Acela care urmareste asemenea cercetari, parcurge din toate partile labirintul gindirii si termina prin a se rataci prin pierderea oricarei ratiuni, a oricarei actiuni, orice conduita sanatoasa si rezonabila, devenind nepotrivit pentru munca vietii ca si veverita care alearga pe roata miscatoare in colivia sa mergind mereu si neajungind nicaieri. El ramine prizonier si se gaseste in locul de unde a plecat.Mai orgoliosi sint acei care incearca sa atribuie Totului personalitate,calitatile, caracterul si atributiile lor, acordindu-i emotiile, sentimentele si caracteristicile omenesti ca si defectele geloziei, tendinte la laude, elogii,dorinte de onoruri si lacomie. Aceste idei trebuiesc indepartate. In acest domeniu trebuie sa facem o distinctie intre religie si teologie, intre filosofie si metafizica. Pentru noi religia nu este decit o realizare intuitiva a existentei Totului; teologia este tentativa oamenilor de a-I atribui o personalitate, calitati, caracteristici, de a-I atribui teoriile lor privind afacerile lor; vointa lor, dorintele lor, planurile lor si de a fi intermediari intre El si popor. Pentru noi filozofia este o cautare in vederea cunoasterii lucrurilor cognoscibile si conceptibile, in timp ce metafizica este o incercare de a duce cercetarea mai profund in afara limitelor obisnuite, in regiunea incognoscibilului si a necuprinsului cu aceleasi intentii ca si teologia. Deci religia si filosofia sint pentru lucruri care au radacini in realitate, in timp ce teologia si metafizica ne apar ca trestii rupte si inradacinate in nisipurile miscatoare ale ignorantei si nu constituie decit un suport fragil pentru inteligenta si spiritul omului. Noi insistam pentru acceptarea acestei definitii si o mentionam pentrua defini pozitia noastra. De altfel vom vorbi in lectiile noastre foarte moderatde teologie si metafizica. In timp ce natura esentiala a Tot-ului este incognoscibilitatea, exista anumite adevaruri legate de existenta sa pe care spiritul uman este dispus sa le accepte. O analiza a acestora constituie un subiect interesant de cercetare, mai ales cind el concorda cu teoriile iluminatilor din planuri superioare.
"Ceea ce este Adevarul Fundamental, Realitate Substantiala, nu are nevoie de o denumire speciala, insa oamenii iluminati il cheama TOT."
Kybalion. Ratiunea umana pe care trebuie sa o ascultam cu religiozitate cit este posibil sa gindim, ne invata astfel despre TOT:
1. Tot-ul trebuie sa fie Tot, ceea ce este realmente. Nu poate exista nimic in afara Tot-ului, altfel Tot-ul nu ar fi Tot.
2. Tot-ul trebuie sa fie infinit, caci nimic nu poate defini, confirma, limita sau restringe pe Tot. El trebuie sa fie infinit in timp, adica etern; El trebuie sa fi existat constant, caci nu exista nimic care ar fi susceptibil sa-L creeze; ceva ce nu poate izvori din nimic, daca El nu ar fi existat o clipa foarte scurta, El nu ar exista actualmente. El trebuie sa fie destinat sa existe constant in viitor, caci nimic nu-l poate distruge. El nu va putea niciodata sa nu fie chiar timp de o secunda, pentru ca ceva nu poate niciodata sa devina nimic. El trebuie sa fie infinit in spatiu, El trebuie sa fie pretutindeni, caci nu exista loc in afara Tot-ului. El nu poate fi decit continuu in spatiu, fara fisuri, fara separare, caci nu exista nimic care sa-L poata sfarima sau sa-I intrerupa continuitatea si nimic care sa inchida crapaturile sale. El trebuie sa fie infinit in putere, adica absolut, caci nimic nu este susceptibil sa-L limiteze, sa-L restringa, sa-L reprime, sa-L margineasca,asemuiasca sau sa-L stapineasca. El nu este supus nici unei alte puteri.
3. Tot-ul trebuie sa fie neschimbator - permanent - constant, adica nu-si poate modifica natura sa intima, caci nimic nu-i capabil de a opera schimbari in el. Nu exista nimic in care s-ar schimba, nici de unde ar putea veni. Nu i se poate adauga nimic si nimic nu i se poate amputa; nu se poate mari sau micsora; El nu poate deveni mai mare sau mai mic din nici un punct devedere. El trebuie sa fi fost totdeauna si trebuie sa ramina totdeauna exact cum este astazi. Tot-ul nu a fost niciodata, nu este actualmente si nu va finiciodata altceva, in care ar putea sa se schimbe. Tot-ul fiind infinit, absolut,etern, neschimbator, rezulta ca nimic finit, schimbator, efemer, conditionat, nu poate fi Tot. Si cum nu este nimic in afara Tot-ului, toate lucrurile finite trebuie sa fie nule in realitate. Fiecare din noi si tot ce vedem e balon desapun. Cind materia este miscare, oricind Vointa care dispune incetarea miscarii face sa nu se mai cunoasca ce a fost balonul de sapun. Nu va infricosati, caci nu avem intentia - sub acoperisul filosofiei hermetice - sa va facem sa parcurgeti cimpul stiintei crestine. Este imposibil de a concilia cele doua stari in aparenta contradictorii. Vom ajunge la aceasta cind va sosi momentul. Noi vedem in jurul nostru ca ceea ce se numeste materie, constituie fundatia fizica a tuturor formelor existente. Tot-ul este deci simplu, materie? Nu! Materia nu poate manifesta viata, nici inteligenta si cum viata si inteligenta se si manifesta in univers, Tot-ul nu poate fi materie; caci nimic nu poate ajunge mai sus decit izvorul sau, nimic nu se manifesta in efect care sanu fie deja in cauza; nimic nu exista ca consecinta fara sa fi fost deja in antecedent. Ca urmare, stiinta moderna ne informeaza ca nu exista in realitate nici un lucru care s-ar putea numi materie. Ceea ce noi numim materie, nu-i decit simplu Energie sau o forta intrerupta, adica o energie sau o forta care poseda un grad slab de vibratie. Asa cum un scriitor a denumit-o de curind: materia se confunda cu misterul. Insasi stiinta moderna a abandonat teoria materiei si sustine pe aceea a energiei.Tot-ul este deci Energie sau Forta? In acest caz, nu! Energia sau Forta cum o inteleg materialistii, este oarba, dezbracata de viata sau inteligenta. Viata si Inteligenta nu pot proveni in nici un caz de la o energie si forta oarba, pentru ratiunea pe care deja am aratat-o mai sus: "nimic nu poate atinge(ajunge) mai sus decit propriul sau izvor". Nimic nu este aplicat care sa nu fie implicat. Nimic nu se manifesta in efect care sa nu fi fost si in cauza.  Astfel Tot-ul nu poate fi o simpla energie, nici o simpla forta. Daca ar fi asa, nu ar mai putea avea in existenta lucruri ca Viata si Inteligenta, ori noi stim ca astfel de lucruri exista, caci noi sintem vii si noi utilizam inteligenta noastra pentrua studia aceasta problema. Astfel rationeaza acei care proclama ca energia nu este Tot-ul. Ce este atunci acest ceva superior materiei si energiei, pe care noi stimca exista in Univers? Este viata si Inteligenta. Bine, dar atunci Tot-ul este Viata si inteligenta? Da si Nu! vom raspunde. Daca intelegeti viata si Inteligenta asa cum le cunoastem noi oamenii, saraci muritori neinsemnati atunci Tot-ul nu este aceasta. Dar de ce fel de viata si inteligenta e vorba? Este vorba de o inteligenta vie cu mult superioara la tot ceea ce muritorii inteleg prin aceste cuvinte, viata si inteligenta nefiind comparabile fortelor mecanice sau materiei. Ceea ce noi voim sa spunem este inteligenta vie infinita, comparata cu viata si inteligenta limitata. Noi voim sa spunem ca spiritele luminate inteleg cind pronunta respectuos cuvintul "spirit". Tot-ul este
inteligenta vie infinita. Iluminatii il numesc Spirit.
Kybalion.

   Acum, tot am aflat la ce fel de „Tot“, Ma refer ca Este de fapt, i-L intreb pe Dumnezeu din Mine:
  - Doamne Tu stiai asta? iar El imi raspunse:
  - Nu Fiule, Tocmai Acum am Aflat si Eu.

  Adevarat iti spun, caci este necesar sa traiesti cu toata natura ta de Om in intelegerea cea mai de sus a Sa! Si cand spun asta, ma refer la faptul ca Totul - Una este! Sau unul, dupa caz. Acel Unu care va/ne reprezinta doar pe Mine, singurul care exist, eternul, necognoscibilul, inefabilul, misteriosului „EU SUNT“ din fiecare din voi insine! Asta aduce in intelegere ca Viata si Existenta in Sine nu este una banala deloc,ci Doar prin tine, cel ce citesti acum aceste randuri Ea se manifesta Acum. Asadar Totul = Eu sunt!
Astea fiind spuse si pricepute deja, mergem mai departe si vedem in ce directii potentiale, duale, poate Exista acest „Eu sunt“. Traiul in Pace si armonie, este o iluzie imposibila pentru cel ce inca traieste in dualitate cu mintea. el nu va putea inceta sa separe existenta in mai mare sau mai mic, castig/pierdere, superior/inferior, bun/rau... etc.. Existenta reala a traiului individual cu mintea in dualitatea, separare, iluzie a facut posibila realitatea pe care o experimenez/experimentam cu totii Acum. Am putea sa afirmam stupiditati ca ne indreptam catre „in jos“ sau catre „in sus“ , ca Adevarul este ca Nu prea conteaza de fapt. Atata timp cat paradigma prin care „eu sunt-ul“ individual traieste in limitarea intelegerii in dualitate, el nu va lumina in reteaua infoenergetica a „acumului“. Ce inseamna asta? ca punctul nu s-a descoperit pe siesi, ca nu priveste in propria creatie constient de Cine Este Cu Adevarat. Aceasta manifestare, sau forma de existenta a lui „eu sunt“ Nu poate crea Armonie!
   Ce este totusi Armonia in Unu? O utopie a umanitatii? Ipotetic macar, avem dreptul sa discutam despre Ea? De unde ar fi cazul sa privim lucrurile atunci? Tot de la ...exterior catre interior? Este o nebunie sa crezi ca Armonia in exterior exista! Aceasta forma de existenta a lui „eu sunt“, insa... e posibila, si Ma hazardez sa spun caci chiar potentiala.

   Armonia in Unime, este posibila numai cand „eu sunt-ul“ individual iese din separare-iluzie, cu intelegerea si devine constient de Sine, cel explicat in Tot ce-aM explicat pana Acum. Ea poate fi reala ca si existenta, numai ce vreun mort invie in voi ca sa faca lumina pentru cei ce urmeaza. Aducerea in intelegerea individual ca si nivel de constientizare stadiu de iluminare, pretinde insa un efort urias, chiar „suprem“ ca si efort sustinut al Luminii ce curge din „eu sunt-urile“ individuale ale multora. Ea este posibila prin Adevarul lui „cine esti de fapt“ adus in propria-ti Iubire. Iubirea nu poate coexista cu nimic ceea ce pare a nu fi Iubire, si aici as insira cateva dintre lucrurile care Nu sunt iubire: minciuna, vina, remuscarea, teama, rautatea, egoismul, mania, supararea, durerea, si multe, multe altele. Cand traiesti cu Adevarul tau Cel mai Inalt in propria-ti existenta in propria-ti Iubire care Esti, vei stii ca aceasta (forma), sa ii spun asa, de existenta, stii deja, ca nu este una des intalnita inca pe la noi si mai stii un lucru, ca doar in acest mod in care Tu esti Acum, Armonia poate exista Doar.
   Cat de complicat par toate, si cat de Simplu Este Totul. De ce Frica?, de moarte? care dintre ele, cea fizica care vine candva, sau cea spirituala pe care o traiti Acum? Nu are sens o astfel de logica dragii mei, si cu totii stim cat de mult „eu sunt“ pretuieste Adevarul. Chiar existenta lui constienta se bazeaza pe asta. Armonia vine in Adevar, din Iubirea ce Esti Acum. De aceea este atat e important, necesar de important sa va constientizati propria natura, nelimitandu-va cu intelegerea nici macar la nivel de concept, ci traiti-le efectiv. Ele sunt cele ce restabilesc circuite/ retele neuronale ale mintii colective demult-uitate ale omenirii. 
   Cat de mult ne temem? De a fii vazut? Dezbracat, de hainele egoului, exact asa cum suntem noi de fapt? Va mai lasati mult supti de energie acordand atentie iluziei materiale? Va cert, dar va si felicit in acelasi timp, din aceeasi Iubire, evident, nici nu as avea cum altfel, M-as minti pe Mine de propria-Mi existenta, de a comunica numai o singura fata a monezii, si anume Iubirea care se transforma in iubirea ce ascunde adevarul. una mica si limitata, una  in care apare frica de a fi parasit/a, posesiunea (al meu a mea), frica de altul/a mai Bun, gelozia, toate din neasumarea Adevarului in Iubire. In cupluri apar apoi parteneriate de sustinere a demonilor individuali si avem modurile de cupluri dominant/a si dominat/a dar fara a tinde catre centru, catre Armonia perfecta. Adevarul nu este sustinut de niciunul din parteneri in mod constient si acesti demoni pe care ii suportati in voi se hranesc cu toata energia si atentia voastra, si din cate Stiu eu, demonii se manifesta doar prin oameni, l-a vazut careva pe dracul Gol?

   Nu mai astepta, spuneTi Adevarul Acum, spune ce ai pe inima cui ai de spus, descatuseaza-te si elibereaza-te de acesti demoni, uitandu-te la ei atunci cand ei se manifesta, caci prin fiecare „eu sunt“ inconstient prin natura subconstientului gresit programat. Uita-te la ei atunci cand se manifesta si constientizeaza-i, nu-i mai lsa sa isi faca de cap, pentru ca ei nu sunt iubire, caci iubirea nu se cearta, nu se injura,nu se bate, nu se scuipa, caci Ea este constienta de siesi, iubirea de cuplu arata in cuvinte si sunet cam cum a descris-o deepak chopra in aceasta melodie:)



  Aceea este Adevarata Natura a Iubirii, cea in care Adevarul, care de cele mai multe ori doare si il raneste pe Ego, este comunicat, atunci cand el este necesar sa fie comunicat. Of, din nefericire si limba este o mare curva de cuvant ce nu prea e inteleasa de mintea de rand, dar asa cum a afirmat iisus, va mai afirm acum si eu: Adevarul va va Elibera!

   Este necesar sa intelegem ca „intelegerea“ sensului Adevarat al acestor cuvinte des folosite in mintea universala, a celor descrise un pic mai sus destul de sumar insa, este esential pentru implinirea Armoniei. Mai atasez un clip aici care mai spune cate ceva despre Adevarul in Iubire:


   
   Recunoste-ti-va misiunile ce le aveti de implinit in aceste vieti pe care le traiti acum, si haideti ca Avem mult „de lucru“ pana... departe, deasta va aflati aici... acum, pentru re-intregire! Va invit din nou la meditatie si auto-reflectare, este o revolutie pasnica a iubirii si a linistii din voi doar.

   Va imbratisez la iesire si sa stiti, ca Eu locuiesc in fiecare dintre Voi insine! Adevarul va triumfa!



miercuri, 4 aprilie 2012

Din tinerete 31.01.1999

   Rascolind printr-o agenda veche, in cautare de ceva anume am dat peste o scriere personala din datata cu 31.01.1999. Reproduc, cuvant cu cuvant aceasta inscriere de atunci!


Fantezie

   Albul ma inconjurase, iar pescarusii fluturau pe gunoaie. In lumina palida a amurgului
o roata de camion improsca noroi dintr-o baltoaca recent formata.
    Stau singur. Singur cu pescarusii si admir maretia si nobletea nisorii prin ceata deasa.
    Tristetea imi invalui mintea precum fumul albastru ce siroia din gunoaie prin aerul jilav, adulmecand noaptea cu zumzete de scantei.
    Nu pot sa gandesc la nimic. Zburdalnica noapte mai rupse o clipa din haul netimpului, inmugurind cate o stea. Palid, foarte palid, luna se contura pe tavanul lumii aruncand vagi umbre prin hublourile noptii.
    Fericire abstracta incearcana-n mine inocente amintiri de copil, iar caldura din suflet imi topeste ura acumulata pe parcursul zilei. Farame de timp, clipe de dor, franturi de lacrimi explodeaza in curcubee de amintiri. Frigul ma incolteste, iar somnul ma invaluieste treptat.
    Somnul... Visare... Iubita visare - evadarea din realitate...
   Mult asteptatul vis ciocane in poarta mintii. Al treilea ochi se deschide din nou pentru a strapunge bezna. Amintiri, mii de amintiri infloresc in nuferi galbeni pe poiana sufletului meu.
    Cand prima raza de soare il gadila treptat, atunci se trezi... Nici nu stia unde se afla, stia doar ca se simte bine, extrem de bine. 
    El era deja acolo asteptand-o. Nu-si amintea sa aiba vreo intalnire, dar imboldul de curios feminin ii dadu curaj sa paseasca. Trupul sau zvelt tresari cand el se ridica in picioare si o cuprinse in brate... Deschise larg aripile si batu puternic. Zburau... Un ciudat sentiment de bucurie ii umplu inima. Se simtea pentru el de-o vecie construita. O aseza in picioare, undeva departe pe ceva pufos. Apoi se apleca si ii intinse o mana de ... ceata!
   - ?!
   - Nu stiam ca norii se mananca, se scapa ea!
   Ii puse degetul la buze poftind-o sa guste. Anevoie incerca, dar se scutura ca dupa un vis urat.
   - E bun, ii sopti; e bun!
   Cu bratele sale vanjoase o departa putin de el, privind-o drept in ochi. Ochii sai albastrii ii dadeau o forta nemaipomenita, facacnd-o sa tremure la schifuirea vanticelului destul de racoros. O imbratisa din nou si de data aceasta luminite verzi trecura din unul in celalalt...
   - Ce zgomot crunt e linistea din sufletul tau, murmura ea, topita de de ultima sarutare patimasa...
Visul se trezi si isi fuma ultimele clipe, scotand rotocoale mari de ganduri gri...
   Nu mai era acolo... Il iubea?! De ce il iubea nu stia, insa inexplicabilul o coplesea. O lacrima mare si sarata i se prelinse pe obrazu-i catifelat...
   - De ce suferinta?! De ce amagire?! Sunetul vocii sale ii rasuna in urechi ca un suier de locomotiva facand-o sa-si acopere urechile cu palmele.
   Lacrima se rostogoli... Atatat amar de vreme cat trecuse peste ei... Gandul i se intoarse catre cele mai frumoase clipe...; care?! Toate erau minunate. Tristetea o cuprinse spulberandu-i speranta.
   - Te voi vedea si maine seara - isi propuse....prea tarziu...
   Frigul si ceata devenisera suparatoare. Eram acoperit de zapada, inghetat langa un petere murdar. Ninsoarea se potolise, iar zapada licarea sticlos prin perdeaua difuza de lumina a lunii. M-am dezmortit, mi-am aprins o tigara...
   Prin firicelul de fum ce se strecura prin ceata, observ o clipa doar doua luminite verzi ce se contopesc intr-o stea.
   Un ultim gand imi strafulgera mintea...
   S-au intalnit...

vineri, 21 octombrie 2011

24.iunie.2011 Harman Bv

   Respir. Simt ca traiesc. Talpile mele au atins din nou pamantul si parca zbor, energia curge in mine ca printr-un conductor. De aici mai departe nu este decat un pas, insa ma lovesc de o gramada de inadvertente, de lucruri care inca nu se leaga, de probleme, de frici si respingeri. Am ajuns aici cu Lavinia, o capricoarna de prin Timisoara. A venit intai la Bucuresti la o prietena, ne-am, intalnit apoi, ne-am impuns, ne-am masat, ne-am tinut in brate. Acum, suntem aici pur si simplu. Departatea apropie, apropierea departeaza. Stiu si invat faptul ca ceea ce ma deranjeaza de fapt la alte persoane ma deranjeaza de fapt pe mine insmi, dar in mine insumi. Cu alte cuvinte ma deranjez singur pe mine cu tot felul de ganduri, de probleme, de intrebari si frustrari ale momentului , desi le constientizez, ma debarasez subit de ele, si le inteleg in momentul in care se intampla.
   Blue touches blue... Contopire perfecta si artitmica, tumult graoznic al revarsatelor karmice in noi. Tirul de artilerie al cromozomilor si lumina ce ii scalda acum atinge valente nebanuite, stoarce lacrimi ce nu stiam ca exista, sensibilitatea este uriasa si imi plang durerea UMANITATII prin proprii mei ochi. Sunt profund atins si miscat de fiecare moment pe care il traiesc. Ma cufund in rugaciune, in afirmarea a ceea ce este si in multumirea fata de tot ceea ce este. Bucuria ma invaluie. Este!
   Un loc plin de pace, un loc in care viata doar rade, ce mai loc... Ascult glasul pamantului prin firele jilave din iarba diminetii. Aerul curat imi invalui sufletul intr-o mantie stralucitoare, oferindu-mi o incredibila senzatie de libertate. Pot sa vad din nou orizontul, sa constat cu ochii mei ca pamantul este rotund si ca se mai si invarte. Privesc de pe terasa minute in sir la puzderia de stele ce sunt cusute pe valul unei nopti magice la Harman.
   Nu voi spune nimic despre asezare, voi vorbi mai mult despre amprenta energetica pe care a lasat-o  acel loc in sufletul meu. Am simtit in multe randuri cum timpul se opreste in loc acolo. Am simtit si resimtit cel mai bine, in cel mai pozitiv sens cum ca „omul sfinteste locul“. Acea asezarea nu are nimic deosebit fata de orice alta asezare din acea zona frumoasa a Podisului Transilvaniei. Are spatiu insa, iti ofera perspectiva infinitului si, asta este o miscatoare rupere de imagine a obisnuintei traiului intre betoane.
   Dar ce face acest loc special este faptul ca Oamenii ce traiesc acolo au renuntat sa mai lupte cu viata... Au facut-o multa vreme, fiecare pe calea sa. „Timpul“ a trecut peste ei, vreun moment acum i-a adunat impreuna. Ei au inteles pe piele proprie ca viata nu este o lupta, ci un joc ce merita jucat. Pacea interioara s-a instalat in inimile lor, iar inimile lor, in timp,  au devenit gazda pentru alte minunate inimi ce li se alatura de pretutindeni pentru anumite perioade. De fapt uitandu-ma in jur, in curte, in natura vad doar expreia a cee a ce sunt acesti oameni de fapt. Lumina ce a inverzit aceste locuri de la ei provine. Curios este faptul ca am gasit in acei oameni exact ceea ce ma asteptam sa gasesc, la un nivel superior asteptarilor mele, de fapt.
   Au trecut luni de la vizita mea acolo... Am trait o alta infinitate de experiente, insa sufletul meu a fost indreptat catre o tendinta de retragere de atunci, catre renuntarea la oras si stabilirea unui camin inafara lui, o reintoarcere catre natural, pe cat de mult posibil. Am cautat sa adun oameni, sa descui minti si sa inflacarez inimi, sa sprijin pe cat mai multi , sa aduc Unitatea in sufletele voastre, ale tuturor celor cu care am interactionat. Am cautat sa aplic minunata lectie pe care am avut-o ca si experienta la Harman.
...stau in acelasi scaun, in spatele aceluiasi monitor, vorbesc cu voi in mod indirect, desi nu imi place asta, imi place sa traiesc, si asta in mijlocul vostru, pentru ca sunteti cu totii minunati, exact asa cum sunteti voi. Va privesc cu cata convingere va jucati si interpretati rolul filmului vietii voastre. Unii chiar cu indarjire, tinand cu dintii de orice bucata de carpa ce inca mai atarna in mintile lor prafuite de indobitocirea sociala. Ei au uitat cine Sunt de fapt, au uitat ce inseamna Linistea. Pe zi ce trece aud vuietul crescand. Il simt in vant, il miros in apa... Toata nemultumirea se strange intr-un punct. Putini sunt insa cei care nu externalizeaza vina pentru ceea ce se intampla in filmul sau. Putini sunt cei care lupta cu inima deschisa si nu cu pumnul strans. „Ma tem“ ca acest razboi ce tocmai a inceput este unul global, insa unul necesar.


http://www.youtube.com/watch?v=-4huhGzMc18
   Frustrarile multora dintre noi au condus catre lumina insa, ne-au facut sa crestem in intelegere si acceptare. Au condus catre o noua intelegere, o noua perspectiva a vietii, una straveche, trimisa pe drumul uitarii de multe secole, o redescoperire a ceea ce suntem de fapt. Multi au invatat sa traiasca mai repede, mult mai repede, tot ceea ce se petrece in prezent se petrece la o viteza uriasa, iar tendintele acestei viteze sunt in crestere la nivel global. Constiinta umana tinde catre un punct Zero, in care Timpul, asa cum il cunoastem noi, nu va mai avea aceeasi semnificatie, totul se va petrece in Acum, la un alt nivel de intelegere a Timpului.
   Stau doar si privesc pe geam, asa cum m-am obisnuit sa o fac. Ma uit cat de multe lucruri manifesta oamenii in Marele Moment Acum, iar apoi ma duc cu mintea tot in locul in care sunt acum, insa cu vreo 500 de ani in urma. Rezultatul este coplesitor, Acum omul nu sprijina Viata, nici macar nu o intretine, ci este total indreptat impotriva vietii!


   Tu care citesti acum probabil vei fi surprins ca te pun sa mai citesti odata:
IN MOMENTUL ACUM OMUL NU SPRIJINA VIATA, NICI MACAR NU O INTRETINE, CI ESTE TOTAL INDREPTAT IMPOTRIVA VIETII!!!


   Si te gandesti la tine si nu te vezi in ipostaza celui care distruge viata, pentru ca obisnuinta „de a fii ceea esti Acum“, te-a indepartat atat de mult de natural incat depinzi de atat de multe lucruri exterioare tie! De aceea cu totii o facem, depindem de energie. Insa se pare ca nu ne mai luam energia de unde trebuie! Suntem prea multi, ne calcam in picioare, ne calcam pe cap unii pe ceilalti, ne furam mancarea de la gura unii altora, ne omoram pentru tot felul de motive, toate cu siguranta externe a ceea ce suntem de fapt.
 Zi de zi, oameni rutinati curg pe strazi, programati de catre alti oameni mai puternici si apoi chiar de ei insisi crezand cu stupizenie in normalitatea altora. Ati trait cam mult in era pestelui mare care il mananca pe cel mic. A venit momentul sa va deschideti inima catre viata, sa luati atitudine in propria voastra viata si sa incepeti sa va deconspirati cu mintea procesele care ruleaza pe pilot automat si sa le dati SHUT DOWN! Ele sunt cele care va corup in obisnuinta unei zile, undeva pierduta intre luni si vineri, in care mare pare parte a timpului tau de stare de veghe esti ceva, un actor ce se supune unor scenarii inutile. In acest timp mintea va rontaie miliarde de ganduri pe minut, nu va tace o clipa, nu va lasa sa ascultati inima, sa va priviti in oglinda si sa va intrebati...


LA CE BUN TOATA AGITATIA ASTA? PENTRU CE O FAC? DOAR PENTRU PROPRIA-MI SUPRAVIETUIRE SAU MAI MULT?


CE VREAU DE LA VIATA CU ADEVARAT?


CINE SUNT EU?


CE ESTE VIATA?


   Nu ai cum sa auzi ceea ce inima ta vorbeste cu tine, pentru ca nu taci! In permanenta mintea iti spune ca ai ceva de facut, iar asta este o proasta obisnuinta! Macar alegi tu ceea ce faci, sau alege altcineva ce sa faci? Esti stapanul Timpului Tau? Tu esti propriul Tau Creator, oricum calea pe care alege mintea sa mearga in viata nu este deloc una usoara, inima ii scoate in permanenta la iveala cacatul ce-l matura sub pres de fiecare data cand se impotriveste Ei, de fiecare data cand nu ii dam ascultare. Intr-un final catre asta te conduce in viata, partea mai proasta este ca Tu te identifici prea mult cu mintea ta si manifestarea exterioara, decat cu Inima si Observarea - Manifestarea Interioara. Din acest motiv, acum, daca ar fi sa renunti la tot ceea ce nu iti place pur si simplu in viata ta si sa alegi pur si simplu Calea Inimii, iti va fi aproape imposibil. Nici macar nu poti concepe cu mintea ce inseamna asta macar, pentru minte asta inseamna ANARHIE, Haos, si de aceea nu iti permite sa STII macar ce este dedesubtul ei. Te tine captiv intr-o iluzie exterioara, facand experienta interioara imposibila, deasemenea Redescoperirea de Sine este imposibila. Totul functioneaza intr-o relatie de interdependenta. Nu observi interiorul Tau? Nu lasi vocea interioara sa rosteasca Adevarul din tine oricand, in orice situatie? Te ascunzi? Ai scuturi de protectie in jurul tau?


Esti doar o Marioneta a Marelui Papusar - VIATA?


Te lupti? Inca te lupti? Cu cine? De ce? Nimeni nu e vinovat de nimic! Nimeni nu este sanatos la cap insa, suntem cu totii nebuni, atat de nebuni incat avem impresia ca celalalt de langa noi percepe viata exact asa cum o percepi tu, iar asta este sursa tuturor neintelegerilor, urilor, aceasta este momentul in care mintea construieste scuturi, in loc sa spuna adevarul pe care il resimte strict in acel moment.
   Cine altcineva traieste in mintea ta, daca tu nu esti constient de ceea ce faci in starea de veghe? Inseamna ca o alta entitate te conduce nu? Cine e aceasta entitate? Cum o identifici?
   Fiind o relatie de cauza efect, vei afla raspunsul la intrebarile aceste doar si numai dupa ce vei reusi sa iti limpezesti mintea, sa ti-o linistesti atat de mult incat sa auzi chemarea interioara, sa redescoperi lucrurile care te bucura cu adevarat, care te fac fericit si sa le traiesti.
   Am plecat cu acesta scriere de la un loc special mie, in care revin acum pentru a iti spune ca sunt multi cei care au inceput sa TACA! Tacand cu mintea vei afla care sunt adevaratele Legi ce trebuiesc urmate in viata, vei stii pe ce principii sa iti bazezi viata. Nu este greu, pare nebunie, pare ilogic sa renunti la minte, insa heeiii, cu totii suntem nebuni, deci ce este nebunia? Nu conteaza ce spune cel de langa tine atat timp cat tu iti sustii adevarul adevarat cel din inima, tot timpul! Cand tu ai descoperit sensul vietii, nu mai inoti impotriva curentului, ci te las purtat de rau la vale, Adevarul tau devine far calauzitor pentru un altul, si un altul, si un altul, ce orbecaieste in bezna mintii si a maimutarelii exterioare.
  „Omul sfinteste locul“, cea mai frumoasa evidenta a acestui proverb pe care am trait-o a fost acele zile petrecute in vara acestui an acolo. Si asta pentru ca acei oameni, au invatat sa taca, sa asculte, inainte de a gandi. ... Pana la urma, pentru asta avem ochi si urechi.
   Termin acum o postare nefinalizata si nepublicata ce am inceput-o atunci, in semn de multumire, a intelegerii pe care am capatat-o, cunoscand acei oameni, din acel loc.
   Cu totii sunteti minunati, va iubesc pe toti ca pe fratii mei, insa unii dintre voi imi sunteti speciali in suflet, Voi sunteti cei care reusiti sa imi faceti sufletul sa vibreze la Cuvant, ochiul sa verse o lacrima nedreptatilor globale. Si acesti Oameni speciali mie sunteti tot Voi, peste tot prin tara si pe glob, v-as prefera pe toti speciali, dar pentru asta va mai astept o vreme in linistea mea interioara.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

neclaritati de toamna 24.09.2011

as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti, dar cred ca e suficient ca ma aud eu pe mine insumi. cerc vicios de intrebari fara raspuns. am ajuns pana in acest moment, am crescut in intelegere, tocmai ca sa nu inteleg nimic din el? tot ceea ce ma ajuta pana acum nu ma mai ajuta, tot ceea ce stiam pana acum, nu mai e valabil. ma gandeam... ce frumos ar fi sa imi construiesc o femeie, custom.... una careia sa ii pun eu ce personalitate vreau, ce caracter vreau, ce temperament vreau, ce chip imi place, ce fire imi place si ce zambet iubesc de la o femeie. m-am saturat de frica, o traiesc si m-am saturat de ea, imi sta in gat. vad minunatia de la polul opus al fricii, exact ca un copil ce sta la portile foarte inalte ale DisneyLand-ului. ma rupe in doua asta. cheia de la porti nu am vazut-o niciodata, din cand in cand am mai intrat cu cate cineva care avea bilet, am pasit acolo, este minunat, insa de cele mai multe ori astept ca un copil infometat langa o covrigarie. nu stiu... nu am redescoperit... de aceea traiesc inca acest cacat interior, acest conflict care se pare doar ca ma tine pe loc si nimic mai mult. Unde sunt eu in aceasta vrie necontrolata a evenimentelor? cu ce ma aleg? mi-am luat doar palme de la viata, de la voi, de la multi dintre voi. cat mai e de indurat? cateodata preferam sa fi fost prost, sarac cu duhul, sa nu pricep nimic si sa stau cu gura deschisa, sa imi curga balele la luna. la ce imi foloseste geniul daca nu exist pentru voi? Si veti spune ... dar trebuie sa existi pentru tine nu pentru noi... Cea mai mare multumirea sufleteasca pe care am avut-o a fost atunci cand am putut face pe cineva fericit, cand am putut ajuta pe cineva neconditionat, pe mine nu stiu cum, am incercat sute de variante, de tehnici, de respiratii, de droguri, de meditatii, de servicii si joburi, yoga, tantra, insa singurul loc in care ma simt linistit este in mijlocul vostru, cel in care ma simt cine sunt cu adevarat. Dar care voi? Caci nu mai sunteti! multi dintre cei ce am iubit deschis in viata ati fugit de langa mine. poate iubirea mea deschisa si sincera v-a speriat, poate am fost mitocan uneori, poate avea altcineva nevoie se voi. acum insa ma simt ca si cum as fi singur pe planeta, ranit de moarte. intind o mana de ajutor, in van. oamenii ma privesc de parca vorbesc intr-un limbaj de neinteles. sunt departe, insa nu mai stiu unde.... trist oricum, ma uit la mine si imi dau seama ce om sunt, ce potential urias zace in mine, as fi putut fi rege, as fi putut manipula mintile voastre, as fi putut sa mint, sa trag ciolanul de partea mea. insa mi-e lehamite de asta, asta au facut si fac toti in jurul meu, respectul nu exista, nimeni nu il ofera, nimeni nu isi aduce aminte ce inseamna acest cuvant, nu mai vorbesc despre limbaj si despre adevaratele sensuri ale sale... sa fiti voi fericiti cu alegerile voastre, in fond asta am vrut, asta am fost si asta am manifestat, sa va vad pe toti zambind si pe cat mai multi treji.... poate misiunea mea se incheie aici... raman inVoia Domnului.
...as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti....

sâmbătă, 3 septembrie 2011

pentru i-ele.

Am aflat cine esti, pentru ca stiu cine sunt. tocmai pentru ca am fost in acel moment acum stiu sa iti spun cine esti. mi-a fost frica sa imi recunosc mie acest lucru, m-am speriat cu gandul la atat de multa siguranta, insa tu esti cea in care am deplina incredere pentru a o lasa sa imi apere spatele in aceasta lume inca nesigura. de aceea dorm cu spatele la tine, ma simt un copil inca, imi place sa te stiu acolo, calda, calma, puternica si luminoasa, este un sentiment de siguranta deplina. desi vorbesc multe si eu ma pierd in bratele tale, si mie imi e frica de aproierea ta, am fost invatati gresit, inca de dinainte sa ne nastem am fost nascuti intr-o invizibila inchisoare... in propria noastra minte, o inchisoare fara ziduri fizice, una care iti da senzatia de libertate doar. de ce ma port asa cu tine stiu acum si asta, de ce lipsit de sentimentalisme? la fel, iubirea nu este atasament, nu este nevoie, nu este nimic altceva din propria ta deschidere, ce garduri sa mai am in fata ta femeie?
Totul se intampla Acum, nu exista alt timp de desfasurare al realitatilor noastre paralele, insa noi am invatat alta realitate a momentului Acum, una in care timpul curge pe o scara de la minus infinit catre plus infinit. de aceea acceptam inca in noi false idei gen acomodarea cu situatia momentului acum. intram cu teama in orice moment acum pe care nu il cunoastem indeajuns, sau mai deloc si acolo, pe masura ce experimentam, trasam adevaruri prin gandurile ce le gandim si prin sentimentele resimtite. insa cat de duale sunt gandurile pe care le gandim, cate de stanga dreapta si  mare mic si puternic si slab gandim? cat de mult vedem Marele ansamblu care le cuprinde pe amandoua in acea armonie perfecta, in acel sublim echilibru, menit doar pentru a ne ajuta sa evoluam? tot acest urias Vast din jurul nostru, aceasta imensitate care ne separa nu este altceva decat propriul nostru sistem de intelegere, sistemul de valori la care raportam lucrurile si situatiile in care ne regasim atunci. cu ne luptam inca? de ce nu putem respira odata, ca un oftat adanc care ne lasa sa trecem peste orice si sa fim doar martorul evenimentului din viata noastra? de ce ai nevoie de acomodare? exista in viata lucruri la care nu prea ai cum sa te acomodezi momentan, cum ar fi: viteza glontului, cand cineva indreapta un pistol catre tine stii deja ca nu ai cum sa te ferseti de glont, ci doar poti spera ca acea persoana tinteste prost, este stupid sa crezi ca ceea ce nu stii nu te poate afecta. cate de wide este perspectiva ta, cat de multa atentie constienta oferi momentului acum? stii ca starea de constienta implica procesarea unei informatii uriase de date atunci cand tu ai perspectiva 360 grade in jurul tau? dar mai stii ca asta o poti face doar in modul in care nu gandesti, in care esti doar observator? deci vrei sa stii de dinainte? aproximeaza, ai aproximat gresit te vei trezi in mijlocul unui film necunoscut, ai aproximat bine, te vei regasi in multumire, gratitudine tie pentru ce ai re-devenit. lucrurile nu mai sunt duale pentru tine, nu le mai separi, ci le unesti, vei intelege ca separarea apropie, ca departarea unste, ca tocmai asta este motivul pentru care te las pe tine sa ai grija de spatele meu in timp ce dorm.