tag:blogger.com,1999:blog-2691452494017001072024-02-28T15:42:43.534-08:00PoeticaIgnat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.comBlogger40125tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-25774282153206545322023-07-03T10:40:00.003-07:002023-07-03T10:40:59.338-07:003.07.2023 - Dezamagire<p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Acum când plugul zace fără trebuința</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">De neținut sunt boii ce-l trăgeau odată,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Iar dronele se pare ca au prins ființa,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">În zbor necontenit prin noaptea înstelată.</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;"> </p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Si cele vechi umane calme si oneste,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">De mult au fost înlocuite cu mașini</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Si parca Dumnezeu abia mai este</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">In suflete cu ochi de lacrimi plini.</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;"> </p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Nici multe din acestea nu-s, că restu-s copii</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Lipsite de substanța si de adevăr,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Prin ochelari de cal privesc miopii</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Și judecă păcate vechi despre un măr.</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;"> </p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Sunt mulți în munți, ce sapă si dezgroapă,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Copaci de rădăcini pe bani înlocuiesc</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">E-atât de greu sa mai ajungi la apă,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Când jaful este tot ce plănuiesc.</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;"> </p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Puțini am fost acei cei verzi și autentici,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Ce drepți am stat și preabătuți de vânt,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Cândva obișnuiam sa fim gigantici,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Dar ne-au găsit si zborul ni l-au frânt.</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;"> </p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Acum a mai rămas doar o speranța si cu dorul</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">De ce obișnuiam , de ce am fi putut sa fim,</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">De am fi fost lăsați liberi în zborul</p><p class="MsoNormal" style="background-color: white; color: #222222; font-family: Calibri, "sans-serif"; font-size: 11pt; line-height: 16.8667px; margin: 0in 0in 10pt;">Cel spre înalt, cel bun, cel ultim.</p>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-43338599786575085652021-08-30T09:44:00.002-07:002021-08-30T09:44:27.421-07:00Scrisoare dă intenție<p> </p><p><br /></p><p><span> </span><span> </span><span> </span><span style="font-family: inherit; font-size: large;">Sînt un om al cuvântului și dă cuvânt, </span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Prefer să zbor, să joc să cânt,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Căci tot ceea ce nu e joacă, </span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Uscată îi ca piatră seacă.</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Doar omul mare ce-i copil</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Se bucură etern dă orizonturi,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Cu crez în suflet și umil,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>El luptă ale vieții fronturi.</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Nu vrea nimic, nu își dorește,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Căci are Totul dat dă Dumnezeu</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>În focul vieții e călit și crește,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Veniți dă luați din ce-i al meu.</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Aveți-mă în inimi precum odinioară</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>În lumi străvechi - umanitatea-n glorie,</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Pe mine îngropați-mă sub țară</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span style="white-space: pre;"> </span>Aci El s-a născut, aci El ie.</span></p><div><br /></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-2477370997107583702021-07-17T03:59:00.002-07:002021-09-03T03:02:44.256-07:00<p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span>În cânt</span> <span>17 iul 2021 orele 3-5</span> </span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Io cânt cuvânt dă doină fină</span><br /></span></p><p><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Pă mal dă mori cu fir dă ape</span><br /></span></span></p><p><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> În Dumnezeu cu tâmplă lină</span><br /></span></span></span></p><p><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Adânc comori lăsat să sape.</span><br /></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Dar văd un infinit de sensuri</span><br /></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Și toate nu-s și totu-i Unu</span><br /></span></span></span></span></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span><span><span><span><span><span><span><span> </span><span> </span><span> Desculț și dezbrăcat de </span></span></span></span></span></span></span></span></span>gânduri</p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Mă scald în pacea lu` străbunu`.</span><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Mi-e cald în ger acopăr mamă</span><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Cu rugăciuni de peste veci</span><br /></span></p><p><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Priviri și gând în bunul tată,</span><br /></span></span></p><p><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Dar nesimțit de toți când treci.</span><br /></span></span></span></p><p><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Mai poposesc, mai hai la moară</span><br /></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> </span>Să prindem aur proaspăt de negoț,</span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> În glia țării să-l punem într-o doară</span><br /></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Ce bine c-ai lăsat cu soț.</span><br /></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Cuvânt în vânt să bată peste țară</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Ca ultim argument că e aci,</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> </span>În hăuri draci încolăcit să piară,</span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Cu legământ de iad în torțe vii.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> E cer senin și-i apă sarea</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> </span>În verdele-albastru ancestral</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Io viu ca să vă amintesc uitarea,</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> Limbaj de piele, mut, carnal.</span><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><p><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span> </span><span> </span><span> </span><span> </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAZ1msXZ2hQyq_4Q0lRZbQ8-WwQx69pl6PiwmxNY8FspKqxGfzbfiR-1p4Rt_tfodSfFKYN96mTf_lbrwnL_t-K6AHSl65kAm8sAEHkET0OoxMd5NR9GFqYTT_g6kYseKsQqPomKef7SEp/s4032/20210709_175737.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="4032" data-original-width="2268" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAZ1msXZ2hQyq_4Q0lRZbQ8-WwQx69pl6PiwmxNY8FspKqxGfzbfiR-1p4Rt_tfodSfFKYN96mTf_lbrwnL_t-K6AHSl65kAm8sAEHkET0OoxMd5NR9GFqYTT_g6kYseKsQqPomKef7SEp/s320/20210709_175737.jpg" /></span></a></div><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /></span><br /><p></p>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-36618649338664635782021-07-16T16:10:00.002-07:002021-09-03T07:39:25.633-07:00Doi<p><span> Doi - 5 iul 2021</span><br /></p><p><span><br /></span></p><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">Doi IO am trimis în lume, al Meu Nume să-L adune</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><span> </span></span><span style="font-size: large;">Casă cearnă și discearnă cine curge, cine-i Stană</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><span> </span></span><span style="font-size: large;">Unde le privesc eter, simplu, Sânge efemer.</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><span> </span>Avuția ce-i avută în adâncuri arde mută,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Curge, frige se topește, printre degeți risipește,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Tot ce-a fost iată că nu-i, știu că Totul E al Lui.<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> </span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Rostuiește și vă cheamă, da oricum sînteți la vamă,</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> pute-a mort și a pucioasă, iată M-am întors Acasă,</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Să va iau cum se cu Vine, Viață este doar cU Mine. <br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Unde fugi? Nu e scăpare e furtuna și pe mare.<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Spaimă, scrâșnet fulger draci, amintiți-vă de daci, <br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> În lumină lumânare, spune-ți rugăciunea tare.<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Să se-audă peste țară ca IO sînt Acasă iară.</span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> N-am plecat si n-am venit, numai doar ce-am rătăcit,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Beznă Întunerec ferec, căci din mină doar Lumină,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Va ascult pe rând în cor sînt ecoul tuturor,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Te-am ajuns din spate, Ține, ești cu pantaloni-n vine,<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"> Na la OI, ia ursu-n piept, E cIOban sau arhitect?<br /></span></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzD4i403GRx25R1AgGYeXI7HGBny6cyGRY3GBZ4MOcYGYvOWBsywEK5JRxxTnLytee6xzeCBRtfN3dQoChEUAJ4McjD_qmitsDU6hl3w25TdF80P7f-DmDiscG13hSyqWBBMwjvTGG_vdR/s4032/20210712_151508.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2268" data-original-width="4032" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzD4i403GRx25R1AgGYeXI7HGBny6cyGRY3GBZ4MOcYGYvOWBsywEK5JRxxTnLytee6xzeCBRtfN3dQoChEUAJ4McjD_qmitsDU6hl3w25TdF80P7f-DmDiscG13hSyqWBBMwjvTGG_vdR/s320/20210712_151508.jpg" width="320" /></a></div><br /><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><br /></div><div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 13px;"><br /></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-33058556093535661962013-08-22T16:14:00.001-07:002021-08-07T07:37:51.889-07:00<span style="font-family: inherit; font-size: large;">NU stiu cum sa incep si mai ales de unde sa incep... scriu acest lucru pentru ca il traiesc evident si pentru ca am nevoie de ajutorul tau sustinut in a ma intelege si a ma ajuta efectiv sa depasesc acest impas, acasta tulburare care se manifesta acut in mine. Nu vreau deloc sa te inspaimant, sa te pun pe ganduri, sa orice altceva decat sa reusesti sa intelegi ca ESTE NECESAR ca tu sa fi puternic ancorata in femininul care ESTI pentru a ma pputea ajuta.<br />
Simt...<br />
De la o vreme,de cand intelegerea mea in Spirit a crescut, sa spunem de vreo trei luni incoace, cu faze acute insa cronicizat in mine este o lipsa de... nu stiu ce. tocmai acest lucru incerc aici sa il descriu si pentru tine, dar mai ales pentru mine. scriindu-l poate mi-e mai usor sa ii gasesc un capat, o rezolvare, o iesire de aici.<br />
Spun lipsa de ceva, si ma refer sa nu la lumea asta materiala. Lipsa de bani? poate, dar vorbesc de bani multi cand zic lipsa de bani, bani cu care creatia s-ar putea desfasura la un alt nivel, mai amplu si mai simplu. in mare nu duc lipsa de bani, caci m-am debarasat, dupa cum bine stii, de lumea asta material atat de mult incat nu mai privesc materia ca pe o necesitate, ci ca pe o existenta firesca. Lipsa de posibilitati?.... hmmm, poate ... dar aici vorbesc despre posibilitati in creatie, si cred ca aici incepe ... complicatul de fapt.<br />
Cand spun lipsa de posibilitati in creatie, sunt oarecum constient de faptul ca eu imi creez propria realitate prin ceea ce sunt clipa de clipa, insa nu 100% constient, pentru ca nu as mai crea cacatul asta, evident. Ceea ce doresc este a afla cauzele profunde a ceea ce ma determina sa NU INTELEG de fapt ce dracului am de facut in continuare. Imi este atat de greu sa fiu cine SUNT, si in acelasi timp sa ma simt atat de SINGUR intre oameni, si cand spun asta, o spun pentru ca se resimte in mine foarte PREGNANT un sentiment cum ca nu mai pot trai prin prisma starii actuale a umanitatii pe terra. de-a lungul timpului trezirii mele am invatat, am avut acele „aha“-uri si acele „wow-uri“ acele revelatii tot mai inalte care m-au condus cu intelegerea in punctul in care si manifest acum. am fost si impotriva oamenilor si alaturi de ei sprijinindu-le sustinut calea. In schimb, privind acum, peste ceea ce sunt, in oglinzile mele, acestea sunt atat de putine, si atat de evazive incat tind sa cred ca asa am devenit chiar eu insumi. m-am indepartat singur fata de toti oamenii care imi erau dragi, si am facut asta pentru ca Adevarul meu interior s-a marit treptat pana cand a intrat treptat in conflict cu adevarurile partiale ale oamenilor cu care relationam, si, cum nu stiu a fi diplomat, adevarul meu avea o singura fata: directitudinea fata de interlocutor. de ficare data am simtit in plex durerea celuilalt cand adevarul este spus asa cum este, si crede-ma nu se simte bine. Adevarul doare, de cele mai multe ori, desi El este singura noastra sansa ca specie si eu stiu asta. Acesta i-a indepartat pe toti, pentru ca toti se minte pe ei insisi, toti dintre cei care mi-au fost apropiati si dragi. toti inafara de unul, care de-a lungul cresterii mele in Adevar, a ales sa creasca langa mine si odata cu mine, standu-mi alaturi, fie ploaie, fie vant, fie furtuna chiar. Acela esti tu, si acela este SINGURUL care ma poate ajuta sa depasesc in continuare acest lucru cu care ma confrunt acum, acela este acelui caruia ma inchin si iti spun: MULTUMESC CA EXISTI SI MANIFESTI ALATURI DE MINE! Ceea ce se simte este ca am pirdut tot, in favoarea la Tot. Este o pierdere sau un castig? Nu este nici una, nici alta, este o minunata transformare dintr-un eu mic si necopt, in acest Eu care Sunt acum. Dar se pare ca si acest Eu care sunt acum nu-si gaseste locul, si isi pierde speranta.<br />
De ce spun asta? Fiecare dintre noi avem nazuinte sau dorinte, unele ce par usor realizabile, gen as bea o cola, si altele mai dificil realizabile, gen mi-as dori o casa si-o familie.... Daar... daca dorintele nu se mai adreseaza lumescului, firescului si normalului umanitatii, si mai ales daca sunt incoerente, adica nu stiu exact ce sa imi doresc, de ce imi doresc asta, si care sunt „lucrurile“ de dorit, atunci cum procedez? Sunt atat de multe contradictii, si atat de multe paraddoxuri, incat, desi stiu ca ele pot fi conciliate, nu le gasesc realmente concilierea in mine.. poate te intrebi de ce dracu citesti asta? sau ce dracu vreau sa spun, ca nu intelegi nimic. insa... nici eu, si aici cred ca este problema...<br />
Dorintele care ar fi de dorit par o utopie pentru omenirea de-acum, sunt constient de asta. mai sunt constient de un alt aspect, ca nimic nu cade de la sine, ci efectiv noi suntem cei care ne modificam realitatea. ti-am spus ca ma simt si asta se intampla de o vreme... cam lipsit de puteri. aici intra o lipsa de energie in corp,... cum fac o activitate fizica, cum obosesc, ma dor toate cele, si constat ca nu mai sunt cel ce eram anu trecut, cel ce muncea, ce avea grija de toate, nici macar omu care traia la munte asta vara, simt ca nu mai am putere... stiu si sunt constient ce asta este doar iluzia mea, creata de mintea de mintea mea, pentru ca stiu ca „ceea ce vezi cu ochii“ nu trebuie crezut niciodata, asta inseamna a ma complace cu starea de efect, ceea ce se... si cam intampla se pare. pare o nebunie curata faptul ca Vreau sa plecam din bucuresti sa ne mutam la tara unde Eu sa am grija mai de toate, ca sa... fie de toate. pare o nebunie in consumul energetic si efortul ce trebuie depus. pentru asta nu ma simt in stare, dar O FAC cu cea mai mare incredere, pentru ca letargia din acest moment ma Intepenit de tot. Desi facem sex, desi meditam, tot mi se pare insuficienta energia, poate ejaculez prea des, poate nu meditez destul, poate ca imi tin atentia, pe ceea ce nu este, decat pe ceea CE ESTE. Vreau sa incepem o viata noua in care sa traim efectiv impreuna, fara sa mai depindem de bani, sa fim TOATA ziua impreuna, si nu cateva ore pe zi, seara. Este minunat sa stau cu tine de dimineatza pana seara, orice am alege sa facem. calitatea sexului este alta, calitatea si cantitatea meditatiilor este alta, pacea si linistea interioara creste in fiecare. se simte asta si in mine, si in tine deasemenea<br />
la fel de tare am fost dezamagit de data de 21, pentru ca intreaga mea deschidere spirituala a vazut aceasta data ca pe un punct fabulos in istoria omenirii, si din acest motiv, acum si asteptarile spulberate. se pare ca ma/ne situeza cam in aceeasi realitate 3D-isa in acelasi bucuresti trist. asta imi sta ca un ghimpe pe inima, si stii bine asta, la fel de mult ca seviciul tau si faptul ca esti oarecum nevoita sa tii serviciul ala, in defavoarea situatiei cand am fi toata ziua impreuna. am cazut iar victima a mea insumi in legatura cu drogul meu. tre sa scap de aici cel putin o perioada, caci nu e bine. toata aceasta pendulare intre momente in care fumez, si momente in care nu, cel mai probabil are cauzalitatea in sex. observ cum performantele sa ii spun asa, mele scad, si ca acest lucru afecteaza relationarea. desi stiu ca tu ai devenit suficient de inteleapta pentru a stii cand sa ma tolerezi mai mult, in sex, lucrurile stau un pic altfel, si anume, daca calitatea sexului scade, pentru ca mintea devine mai activa, acest lucru se resimte energetic in primul rand la tine, si si tu vei vrea sa ai cantitatea de energie cu care te obisnuisesi in continuare. sunt fluctuatii cu care ma joc inca destul de inconstient cu cantitatea de energie ce o filtram prin noi. asa ca sunt atat de interdependente toate, incat cum misc o variabila, celelate devin instabile. cred ca aici este si problema, in a gasi cheia mentinerii in stabilitate, insa pana acum nu am gasit-o.<br />
Stiu ca sunt aici sa iubesc, sa ma bucur de experienta sa creez liber, insa ma complac cu „ceea ce vad“ ca fiind realitate a mea de acum, fiind tare nerabdator din fire, chiar vreau Acasa...<br />
Chiar vreau sa ajung sa cunosc toate celelalte lumi, fiinte, sa calatoresc prin toata galaxia, sa imi expandez constiinta, sa cresc in ceea ce sunt si,... nu mai am rabdare, pentru ca vad ca.... mai e mult pana acolo, iar acum realitatea nu e tocmai asa cum as vrea sa fie. Partea nasola etse ca nici nu vad cum as putea sa o schimb, cum dracului sa fac ca tu sa nu te mai duci la munca este o intrebare care ma chinuie de vre-un an jumate cel putin, iar cealalta partea, in care eu chiar infiinta comunitatea dorita este si mai departe in realizare decat pana acum, mai ales dupa incercarea „esuata“ din dumbrava de anu asta, chiar daca ea reprezinta o vasta experienta in cel ce sunt acum.<br />
ma aflu intr-un moment greu, dificil, in care nu stiu „incotro“ sa ma uit. stiu ca raspunsul e in mine, insa nu il vad, pentru ca nimeni nu e asa „grabit“ ca mine inca.<br />
offf... sper ca ai intele ceva din tot acest noian de cuvinte, cu siguranta o sa mai urmeze unul verbal dupa ce vei fi citit asta, dar intrebarea este... ce dracului facem??? si intreb la plural pentru ca este <u>evident</u> ca tu esti parte din mine, iar noi doi formam un intreg. unde merg eu mergi si tu si invers. Este clar ca la noi lucrurile stau numai impreuna, insa haide sa le gasim o rezolvare impreuna. blocajele sunt in amandoi, de realitatea se incapataneaza sa arate astfel pentru noi, in loc de a ne trezi dimineata intr-o cabana confortabile cu tot ce-i trebuie la munte de exemplu. daca ma intelegi... ajuta-ma sa te ajut.<br /></span>
<br />Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-3322480091669107562013-02-22T07:29:00.000-08:002013-02-22T10:36:16.379-08:00Posibilitatea unui nou tip de VIATA - prosperitatea!<br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Nu am mai scris de ceva vreme. Nu am considerat ca am ce. Tot ceea ce era de spus, am sintetizat in cuvinte deja, iar daca eu nu am facut-o, cu siguranta alti intelepti au facut-o in acelasi timp prezent cu mine. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Acumul este o perioada relativ tulbure, cu rastunari de situatii, cu iesirea la suprafata a temelor individuale neefectuate, intocmai pentru a fi rezolvate. Din ce in ce mai acut karmele ii imping pe cei netreziti catre desteptare, insa....</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Aici sunt cateva cuvinte pe care vreau sa vi le adresez. Atentia indreptata in exterior te va face sa devi victima efectului cu care te identifici, iar fiind in calitate de efect, niciodata nu vei putea privi cauza care te-a transpus in acea identificare. Mai mult decat atat, orice tema neasumata de viata, oadata revelata in experienta, dar neasumata si nerezolvata, cu siguranta va reveni mai acut, pentru ca istoria cunoaste doar repetitivitatea.</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♣</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Intelegem, cei cativa a caror constiinta a fost trezita, ca modul comun curent de viata, nu este inctocmai unul care conduce omul catre prosperitate, ci respectand canoanele mentale ale vechiului sistem, nu facem altceva decat sa dam apa unei mori... de vant! Ne luptam cu noi insine zilnic, in incercarea de „mai bine“ de stabilitate si confort, si in lupta noastra uitam sa mai tinem cont de faptul ca Una suntem. Uitand acest important aspect, prioritatile sunt adresate gresit exteriorului si nu interiorului, sunt adresate lumescului - tridimensionalului si nu Spirirtului sau evolutiei Sale. Deasemenea, intelegem ca Impreuna este calea prin care toate aspectele vietii capata alte perspective. Omul este un aniomal social, deaceea umbla in haite, iar aceste haite se formeaza doar la nivel de rezonanta si de vibratie. Cu cat vibratia este mai ridicata, cu atat individul ce face parte din haita isi pastreaza atentia pe interior (Eu Sunt), iar exteriorul devine doar reflexia constienta a ceea <u><i>ce este</i></u> clipa de clipa. Calea Armoniei in haita, este una complicata in schimb, deoarece in cresterea Spirituala a individului, personalitatea tinde sa se exprime, sa-si ceara dreptul de spuravietuire, pe aceeasi masura cu care atentia constienta tinde sa o subjuge, sa o infranga, sa o tina sub control constient. Desigur Armonia nu este o utopie, ea chiar este posibila atunci cand in fiece inima creste si infloreste floarea compasiunii, a pacii interioare si a iertarii. „Impreuna“ trebuie perceput ca fiind deja ceva ce depaseste dualitatea, iar traiul- viata efectiva este evident departe de a fi linistita sau calma. Nici pe departe! Poate parea un fel de circ, pentru ca cosntant infruntari egotice vor avea loc, boli grave ale psihologicului se vor manifesta mai acerb, boli precum gelozia, precum dorinta de a acapara, dorinta de control si de putere, lucruri ce trebuiesc serios luate in considerare atunci cand vorbim despre asezarea in plan terestru a unei haite de bezmetici ce cutreiera planurile constiintei pentru a se redescoperi pe siesi.</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">♠</span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Ma refer la comunitati, ma refer la potentialitatea aducerii in manifestare fizica, si nu doar a incercarii, de a FI Impreuna! O comunitate este clar din punctul meu de vedere posibila, numai cu Oameni cu constiinta trezita. Nu vorbesc aici despre comunitati in care numitorul comun sa fie orice altceva decat Spiritul, caci El este Sursa, de-acolo provine si Armonia, si Pacea launtrica, si Iubirea ce poate fi doar neconditionata.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Mi-am demonstart de-a lungul experientei de viata, ca sunt genul de om care se implica atunci cand este vorba de infaptuit ceva care este in comun cu propriile nazuinte. Eu am fost acela care primul a pus mana pe ciocan cand a fost de batut un cui, primul care a pus mana pe lopata si tarnacop cand a fost vorba de sapat un sant. Nu m-am speriat si nu ma dau inapoi de la munca fizica, desi inteleg acum, dupa doi ani jumate de la trezirea mea, ca creatia exista in fizic doar in plan secund, ea este precedata de cauzal, este precedata de aspectul uman si al interelationarii in acelasi <b>numitor comun</b>. De aceea, am fost si primul care „s-a grabit“, primul dintre oamenii constienti ce ii cunosc in romania, desi nu ma laud ca cunosc foarte multi, primul care a si avut o lamentabila esuare in punerea bazelor unei comunitati de acest tip. Cativa stiu mai bine despre ce este vorba, altii deloc. Cert este ca eu paseam cu incredere oarba in forta lui „IMPREUNA“ pe care o simteam ca ma sustine in spate. Cautam locul potrivit, asezarea in care comunitatea poate lua fiinta si poate manifesta. Negociam preturi la case si terenuri cu oamenii din zonele ce doareau sa vanda, zone ce corespundeau cu ceea ce virtuala comunitate ar fi dorit sa existe deja in plan fizic. Cu cativa lei in buzunar doar, negociam cu oamenii terenuri si case de sute de milioane, ma simteam stabil si sigur pe ceea ce vorbeam, stiam ca cei cu care caut sa infaptuiesc acest lucru doresc din toata inima sa se si intample, si mai ales ca sunt sprijinit in actiunile mele. S-a dovedit ca nu este asa, evident, ajunsi la fata locului, oamenii vedeau prin ochii mintii lucrurile, se uitau la ceea ce „parea“ a fi locul respectiv, si nu la ce era de fapt! Nu vedeau potentialitatea nici macar descrisa in cuvinte. Si astfel, sute de km am batut dealurile si muntii din apuseni, peste zece asezari relativ parasite (cu mare potentialiate) am colindat la pas, pentru a vedea, pentru a sta de vorba cu oamenii si pentru a aduna informatii ce ne-ar fi putut fi de folos, daca am fi avut macar o clipa in inimi cu totii <b>Numitorul Comun</b>. Ceea ce... nu era, sau cel putin nu la toti. Acelasi numitor comun, adus la nivel de minte, era modificat si transformat dupa proprile necesitati individuale, si astfel ajungeam la dezbateri inutile legate de drumul de acces, de prezenta sau absenta unui punct farmaceutic si/sau gradinita sau scoala, de faptul ca altitudinea e prea mica, sau prea mare, de numarul de camere al casei, de apropierea sau departarea de orice alta asezare omeneasca. Strabatand la pas acele locuri, uitandu-ma cu atentie la Ce Este imi puteam imagina efectiv foarte usor, <span style="color: magenta;"><b>ce ar putea fi</b></span>, de vom trage cu totii in aceeasi directie, insa de la factorul uman, dupa cum spuneam mai devreme, pleaca totul. Unde exista discordie, exista o mica probabilitate de intelegere si armonie.</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♥</span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Sa spunem ca in acum, comunitatea ar putea exista la nivel... virtual. La bani marunti, cati dintre cei ce s-ar considera parte din aceasta comunitate virtuala a oamenilor constienti din tara, ar face acest pas, de renuntare la confortul cotidian, de reintoarcere la natural? Hmmm... dupa masuratorile mele 4.5%...</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Sunt omul actiunii, dupa cum spuneam, iar uitandu-ma in cauzal spre ceea ce va motiveaza, desi puteti spune ca judec fara sa fiu in cunostinta de cauza, ceea ce va face rotitele sa vi se invarta inca, nu este inca suficient pentru infiintarea fizica a unei astfel de asezari. Cu alte cuvinte NU AM CU CINE sa fac acest pas, pentru ca oamenii inca tind sa depinda de asfalt, de apa imbuteliata, de carefour si de auchan, de modele si tipare ale vechiului, care tind sa sufoce si sa inabuse ceea ce ridica nou in constiinta: <u><i>O alta viziuna asupra vietii</i></u>, una total diferita despre ceea ce este acum, una in care omul devie din parazit consumator, protectorul si beneficiarul direct al naturii, administratorul RESPONSABIL al Materiei, creatorul ce alege constient intoarcerea la o viata simpla si naturala.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> As mai spune cateva cuvinte despre posibilitati si potentialitati. Din punctul meu de vedere acestea sunt restranse, pentru ca incercarea esuata de anul trecut m-a costat destula energie costuri ce le resimt si acum. Intr-o situatie de barter in schimb, asocierea mai multori indivizi, in vederea Numitorului Comun, mai ales intr-o situatie ce propune implementarea si dezvoltarea unui noi tip de trai, nepus in aplicare pana acum, resursele trebuie sa fie infinite, si asa si sunt. Uitandu-ne cu atntie la noi insine ne vom da seama ca fiecare dintre noi isi va putea gasi cu usurinta rolul si implicarea intr-o astfel de fiintare. Unul are rol de lider spiritual - maestru a carui intelepciune si detasare face posibila aplanarea conflictelor de interese, cresterea efectiva a vibratiei si constiintei in fiecare dintre indivizi. Altul are rol administrativ, altul cunostinte temeinice despre constructii, altul despre agricultura, altul despre cresterea animalelor, altul despre relationare, altul detine chiar resurse financiare si uite asa aceste IMPREUNA poate deveni un motor eficient care se si invarte in sensul cresterii calitatii vietii, in sensul prosperitatii - evolutia pe care cu totii o vrem, dar din pacate o asteptam din exterior si ea nu mai vine odata. Va intreb dragilor, pe aceia care simt in interior subtila nevoie de o astfel de schimbare, pe aceia pe care viata la oras nu ii mai satisface ci ii dezgusta pe zi ce trece, pe cine asteptati sa faca aceasta schimbare? Cine credeti ca va veni in viata voastra vreodata sa faca vreo schimbare?</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Poate ca sunt eu un grabit din fire, ceea ce este adevarat, insa lucrurile se misca cu viteza de melc, si vreau sa pun punctul pe „I“ cand vorbesc despre infiintarea unei astfel de comunitati constiente. Stiu si cunosc expresia „ignorance is bliss“, am trait-o si eu ani de-a randul, insa pana cand permiteam inconstientilor sa influenteze din toate punctele de vedere modul nostru de trai? Exista vreo limita, vreo linie care se trage in voi insiva si care va spune ca ceva e in neregula aici, ca mancarea pe care o consuma este otravita, ca aerul pe care il respiram este otravit, ca apa a ajuns sa se vanda in recipiente, ca suntem inconjurati de mormane de gunoaie, iar noi prin consumatorismul pe care il facem zi de zi, doar contribuim la marirea acestor mormane?</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Chiar sa cred ca vocea mea rasuna intr-un pustiu, ca nimeni nu aude acest semnal, acest tipat din inima care va implora sa reconsiderati in voi insiva tot ceea ce credeti a fi o „valoare“, toate lucrurile pe care puneti pret, si ele sunt de fapt gunoi in „folosul comun“ al omenirii? Pe de-o parte sunt curios de feed-back-ul acestei postari, stiu ca ea reprezinta doar adevarul din mine, si am invatat sa nu ma tem de propriul adevar, chiar de acesta doare in urechile celor ce il „aud“. Este totusi o considerabila diferenta intre a auzi si a asculta, caci a asculta vine din inima, nu este un act mental, ci un act de corelare a intelepciunii inimii cu cea universala.</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♦</span></div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> In incheiere mai spun asa. Cei care cu adevarat doresc acest lucru, cei care si constientizeaza implicatiile infaptuirii acestui lucru, va rog, nu va sfiiti sa ma contactati, eu sunt unul cu „know how“, plecand de la aspecte marunte, pana la cele de viziune mai larga asupra intregii ipoteze de „comunitate de oameni constienti“. Cel putin pentru mine ca individ, retragerea de la oras TREBUIE sa se intample anul acesta, si va voi explica in particular celor care vor vrea sa se implice in aceasta joaca de-a reintoarcerea la natural, ce, cum si de ce. Astept parerile voastre, Namaste!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh373TiLMGuohCsIVxnVdCStsvDLXVjN17PtLOF6CWEsaP6LkkhKZWlmy9Np2DeWWajEIdfFUdH7t2-ErUsHC2KPpo7HUmc3Fvhn4gsxLNdZ8vT45PUOQzGZeNx-NXkUWSfU6d1J9SbissU/s1600/P5120907.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh373TiLMGuohCsIVxnVdCStsvDLXVjN17PtLOF6CWEsaP6LkkhKZWlmy9Np2DeWWajEIdfFUdH7t2-ErUsHC2KPpo7HUmc3Fvhn4gsxLNdZ8vT45PUOQzGZeNx-NXkUWSfU6d1J9SbissU/s320/P5120907.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-27333980688111241982012-12-10T07:50:00.004-08:002021-08-07T07:37:03.367-07:00 In Lak'ech Ala K'in. I am another yourSelf.<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> </span><br />
<h3 class="r" style="background-color: white; color: #222222; margin: 0px; overflow: hidden; padding: 0px; text-align: center; text-overflow: ellipsis; white-space: nowrap;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"> In Lak</em>'<em style="font-style: normal;">ech Ala K'in. I am another yourSelf.</em></span></h3>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"><br /></em></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"> In postare trecuta vorbeam cate ceva despre Adevar, iar astazi voi merge mai departe si va voi vorbi despre Adevarul in Iubire.</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;">♣</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"><br /></em></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"> Unele dintre cel mai prost intelese cuvinte din orice limba de pe Terra sunt cuvantul <span style="color: magenta;">Iubire</span> si cuvantul <span style="color: magenta;">Adevar</span>.</em></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"><br /></em></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"> Aceste doua cuvinte insa, se pot reuni intr-un alt cuvant, la fel de prost inteles de catre mentalul umanitatii. Acesta este <span style="color: magenta;">Dumnezeu</span>, sau orice alt cuvant cere il defineste <span style="color: magenta;">a „fi“</span> pe „Dumnezeu“. De ce afirm toate acestea? Evident, pentru ca ASA ESTE. Cand spun ca Asa Este, inseamana un singur lucru, Ca asa Este, A fost, Si va fi dintotdeauna, dincolo de notiunea liniar mentala de <span style="color: blue;">Timp</span>, un alt cuvant <u>prost inteles</u> de Omenire.</em></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"><br /></em></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;"><em style="font-style: normal;"> </em></span><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">“<i><u style="background-color: lime;">Dincolo de Universul timpului si al spatiului se ascunde mereu<br />realitatea substantiala. </u><u style="background-color: magenta;">Adevarul fundamental.</u></i>”</span></div>
<div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"> „</span><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Aceasta realitate substantiala, numita hermetic "<span style="color: magenta;"><b>Tot</b></span>", e mai usor <br />inteleasa prin acest nume fata de numeroasele expresii aplicate de oameni.Toti iluminatii vechi si noi afirma ca natura profunda a <span style="color: magenta;">Totului</span> este necognoscibila. Trebuie sa fie astfel fiindca nimeni nu poate sa inteleaga natura si fiinta Lui proprie chiar cu ajutorul <span style="color: magenta;">Totului</span>. Hermetistii cred si invata ca Totul in El insusi este si trebuie sa fie totdeauna nedefinibil. Ei consideratoate teoriile, toate conjuncturile si toate speculatiile teologilor si metafizicienilor privind natura adinca a Totului, ca un efort copilaresc al spiritului muritorilor pentru a cuprinde secretul Infinitului. Asemeni eforturi au esuat totdeauna prin natura chiar a muncii. Acela care urmareste asemenea cercetari, parcurge din toate partile labirintul gindirii si termina prin a se rataci prin pierderea oricarei ratiuni, a oricarei actiuni, orice conduita sanatoasa si rezonabila, devenind nepotrivit pentru munca vietii ca si veverita care alearga pe roata miscatoare in colivia sa mergind mereu si neajungind nicaieri. El ramine prizonier si se gaseste in locul de unde a plecat.Mai orgoliosi sint acei care incearca sa atribuie Totului personalitate,calitatile, caracterul si atributiile lor, acordindu-i emotiile, sentimentele si caracteristicile omenesti ca si defectele geloziei, tendinte la laude, elogii,dorinte de onoruri si lacomie. Aceste idei trebuiesc indepartate. In acest domeniu trebuie sa facem o distinctie intre religie si teologie, intre filosofie si metafizica. Pentru noi religia nu este decit o realizare intuitiva a existentei Totului; teologia este tentativa oamenilor de a-I atribui o personalitate, calitati, caracteristici, de a-I atribui teoriile lor privind afacerile lor; vointa lor, dorintele lor, planurile lor si de a fi intermediari intre El si popor. Pentru noi filozofia este o cautare in vederea cunoasterii lucrurilor cognoscibile si conceptibile, in timp ce metafizica este o incercare de a duce cercetarea mai profund in afara limitelor obisnuite, in regiunea incognoscibilului si a necuprinsului cu aceleasi intentii ca si teologia. Deci religia si filosofia sint pentru lucruri care au radacini in realitate, in timp ce teologia si metafizica ne apar ca trestii rupte si inradacinate in nisipurile miscatoare ale ignorantei si nu constituie decit un suport fragil pentru inteligenta si spiritul omului. Noi insistam pentru acceptarea acestei definitii si o mentionam pentrua defini pozitia noastra. De altfel vom vorbi in lectiile noastre foarte moderatde teologie si metafizica. In timp ce natura esentiala a Tot-ului este incognoscibilitatea, exista anumite adevaruri legate de existenta sa pe care spiritul uman este dispus sa le accepte. O analiza a acestora constituie un subiect interesant de cercetare, mai ales cind el concorda cu teoriile iluminatilor din planuri superioare.<br />"Ceea ce este Adevarul Fundamental, Realitate Substantiala, nu are nevoie de o denumire speciala, insa oamenii iluminati il cheama TOT." <br />Kybalion. Ratiunea umana pe care trebuie sa o ascultam cu religiozitate cit este posibil sa gindim, ne invata astfel despre TOT:</span></div>
<div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">1. Tot-ul trebuie sa fie Tot, ceea ce este realmente. Nu poate exista nimic in afara Tot-ului, altfel Tot-ul nu ar fi Tot.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">2. Tot-ul trebuie sa fie infinit, caci nimic nu poate defini, confirma, limita sau restringe pe Tot. El trebuie sa fie infinit in timp, adica etern; El trebuie sa fi existat constant, caci nu exista nimic care ar fi susceptibil sa-L creeze; ceva ce nu poate izvori din nimic, daca El nu ar fi existat o clipa foarte scurta, El nu ar exista actualmente. El trebuie sa fie destinat sa existe constant in viitor, caci nimic nu-l poate distruge. El nu va putea niciodata sa nu fie chiar timp de o secunda, pentru ca ceva nu poate niciodata sa devina nimic. El trebuie sa fie infinit in spatiu, El trebuie sa fie pretutindeni, caci nu exista loc in afara Tot-ului. El nu poate fi decit continuu in spatiu, fara fisuri, fara separare, caci nu exista nimic care sa-L poata sfarima sau sa-I intrerupa continuitatea si nimic care sa inchida crapaturile sale. </span><span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">El trebuie sa fie infinit in putere, adica absolut, caci nimic nu este susceptibil sa-L limiteze, sa-L restringa, sa-L reprime, sa-L margineasca,asemuiasca sau sa-L stapineasca. El nu este supus nici unei alte puteri.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: large;">3. Tot-ul trebuie sa fie neschimbator - permanent - constant, adica nu-si poate modifica natura sa intima, caci nimic nu-i capabil de a opera schimbari in el. Nu exista nimic in care s-ar schimba, nici de unde ar putea veni. Nu i se poate adauga nimic si nimic nu i se poate amputa; nu se poate mari sau micsora; El nu poate deveni mai mare sau mai mic din nici un punct devedere. El trebuie sa fi fost totdeauna si trebuie sa ramina totdeauna exact cum este astazi. Tot-ul nu a fost niciodata, nu este actualmente si nu va finiciodata altceva, in care ar putea sa se schimbe. Tot-ul fiind infinit, absolut,etern, neschimbator, rezulta ca nimic finit, schimbator, efemer, conditionat, nu poate fi Tot. Si cum nu este nimic in afara Tot-ului, toate lucrurile finite trebuie sa fie nule in realitate. Fiecare din noi si tot ce vedem e balon desapun. Cind materia este miscare, oricind Vointa care dispune incetarea miscarii face sa nu se mai cunoasca ce a fost balonul de sapun. Nu va infricosati, caci nu avem intentia - sub acoperisul filosofiei hermetice - sa va facem sa parcurgeti cimpul stiintei crestine. Este imposibil de a concilia cele doua stari in aparenta contradictorii. Vom ajunge la aceasta cind va sosi momentul. Noi vedem in jurul nostru ca ceea ce se numeste materie, constituie fundatia fizica a tuturor formelor existente. Tot-ul este deci simplu, materie? Nu! Materia nu poate manifesta viata, nici inteligenta si cum viata si inteligenta se si manifesta in univers, Tot-ul nu poate fi materie; caci nimic nu poate ajunge mai sus decit izvorul sau, nimic nu se manifesta in efect care sanu fie deja in cauza; nimic nu exista ca consecinta fara sa fi fost deja in antecedent. Ca urmare, stiinta moderna ne informeaza ca nu exista in realitate nici un lucru care s-ar putea numi materie. Ceea ce noi numim materie, nu-i decit simplu Energie sau o forta intrerupta, adica o energie sau o forta care poseda un grad slab de vibratie. Asa cum un scriitor a denumit-o de curind: materia se confunda cu misterul. Insasi stiinta moderna a abandonat teoria materiei si sustine pe aceea a energiei.Tot-ul este deci Energie sau Forta? In acest caz, nu! Energia sau Forta cum o inteleg materialistii, este oarba, dezbracata de viata sau inteligenta. Viata si Inteligenta nu pot proveni in nici un caz de la o energie si forta oarba, pentru ratiunea pe care deja am aratat-o mai sus: "nimic nu poate atinge(ajunge) mai sus decit propriul sau izvor". Nimic nu este aplicat care sa nu fie implicat. Nimic nu se manifesta in efect care sa nu fi fost si in cauza. Astfel Tot-ul nu poate fi o simpla energie, nici o simpla forta. Daca ar fi asa, nu ar mai putea avea in existenta lucruri ca Viata si Inteligenta, ori noi stim ca astfel de lucruri exista, caci noi sintem vii si noi utilizam inteligenta noastra pentrua studia aceasta problema. Astfel rationeaza acei care proclama ca energia nu este Tot-ul. Ce este atunci acest ceva superior materiei si energiei, pe care noi stimca exista in Univers? Este viata si Inteligenta. Bine, dar atunci Tot-ul este </span><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Viata si inteligenta? Da si Nu! vom raspunde. Daca intelegeti viata si </span><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Inteligenta asa cum le cunoastem noi oamenii, saraci muritori neinsemnati atunci Tot-ul nu este aceasta. Dar de ce fel de viata si inteligenta e vorba? Este vorba de o inteligenta vie cu mult superioara la tot ceea ce muritorii inteleg prin aceste cuvinte, viata si inteligenta nefiind comparabile fortelor mecanice sau materiei. Ceea ce noi voim sa spunem este inteligenta vie infinita, comparata cu viata si inteligenta limitata. Noi voim sa spunem ca spiritele luminate inteleg cind pronunta respectuos cuvintul "spirit". Tot-ul este<br />inteligenta vie infinita. Iluminatii il numesc Spirit.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">Kybalion.</span></div>
<div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;">♣</span></div>
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif; font-size: large;"> </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">Acum, tot am aflat la ce fel de „Tot“, Ma refer ca Este de fapt, i-L intreb pe Dumnezeu din Mine:</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - Doamne Tu stiai asta? iar El imi raspunse:</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - Nu Fiule, Tocmai Acum am Aflat si Eu.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♠</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Adevarat iti spun, caci este necesar sa traiesti cu toata natura ta de Om in intelegerea cea mai de sus a Sa! Si cand spun asta, ma refer la faptul ca Totul - Una este! Sau unul, dupa caz. Acel Unu care va/ne reprezinta doar pe Mine, singurul care exist, eternul, necognoscibilul, inefabilul, misteriosului „EU SUNT“ din fiecare din voi insine! Asta aduce in intelegere ca Viata si Existenta in Sine nu este una banala deloc,ci Doar prin tine, cel ce citesti acum aceste randuri Ea se manifesta Acum. Asadar Totul = Eu sunt!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">Astea fiind spuse si pricepute deja, mergem mai departe si vedem in ce directii potentiale, duale, poate Exista acest „Eu sunt“. Traiul in Pace si armonie, este o iluzie imposibila pentru cel ce inca traieste in dualitate cu mintea. el nu va putea inceta sa separe existenta in mai mare sau mai mic, castig/pierdere, superior/inferior, bun/rau... etc.. Existenta reala a traiului individual cu mintea in dualitatea, separare, iluzie a facut posibila realitatea pe care o experimenez/experimentam cu totii Acum. Am putea sa afirmam stupiditati ca ne indreptam catre „in jos“ sau catre „in sus“ , ca Adevarul este ca Nu prea conteaza de fapt. Atata timp cat paradigma prin care „eu sunt-ul“ individual traieste in limitarea intelegerii in dualitate, el nu va lumina in reteaua infoenergetica a „acumului“. Ce inseamna asta? ca punctul nu s-a descoperit pe siesi, ca nu priveste in propria creatie constient de Cine Este Cu Adevarat. <i><u style="background-color: yellow;">Aceasta manifestare, sau forma de existenta a lui „eu sunt“ Nu poate crea <span style="color: red;">Armonie</span>!</u></i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♦</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Ce este totusi <span style="color: red;">Armonia</span> in <span style="color: magenta;">Unu</span>? O utopie a umanitatii? Ipotetic macar, avem dreptul sa discutam despre Ea? De unde ar fi cazul sa privim lucrurile atunci? Tot de la ...exterior catre interior? Este o nebunie sa crezi ca Armonia in exterior exista! Aceasta forma de existenta a lui „eu sunt“, insa... e posibila, si Ma hazardez sa spun caci chiar potentiala.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♥</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> <span style="background-color: magenta; color: white;"><b>Armonia in Unime</b></span>, este posibila numai cand „eu sunt-ul“ individual iese din separare-iluzie, cu intelegerea si devine constient de Sine, cel explicat in Tot ce-aM explicat pana Acum. Ea poate fi reala ca si existenta, numai ce vreun mort invie in voi ca sa faca lumina pentru cei ce urmeaza. Aducerea in intelegerea individual ca si nivel de constientizare stadiu de iluminare, pretinde insa un efort urias, chiar „suprem“ ca si efort sustinut al Luminii ce curge din „eu sunt-urile“ individuale ale multora. Ea este posibila prin Adevarul lui „cine esti de fapt“ adus in propria-ti Iubire. Iubirea nu poate coexista cu nimic ceea ce pare a nu fi Iubire, si aici as insira cateva dintre lucrurile care Nu sunt iubire: minciuna, vina, remuscarea, teama, rautatea, egoismul, mania, supararea, durerea, si multe, multe altele. Cand traiesti cu Adevarul tau Cel mai Inalt in propria-ti existenta in propria-ti Iubire care Esti, vei stii ca aceasta (forma), sa ii spun asa, de existenta, stii deja, ca nu este una des intalnita inca pe la noi si mai stii un lucru, ca <b><u><i><span style="background-color: magenta; color: lime;">doar in acest mod in care Tu esti Acum, Armonia poate exista Doar.</span></i></u></b></span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Cat de complicat par toate, si cat de Simplu Este Totul. De ce Frica?, de moarte? care dintre ele, cea fizica care vine candva, sau cea spirituala pe care o traiti Acum? Nu are sens o astfel de logica dragii mei, si cu totii stim cat de mult „eu sunt“ pretuieste Adevarul. Chiar existenta lui constienta <u>se bazeaza</u> pe asta. <i><u><span style="background-color: black; color: white;">Armonia vine in Adevar, din Iubirea ce Esti Acum.</span></u></i> De aceea este atat e important, necesar de important sa va constientizati propria natura, nelimitandu-va cu intelegerea nici macar la nivel de concept, ci <u>traiti-le efectiv</u>. Ele sunt cele ce restabilesc circuite/ retele neuronale ale mintii colective demult-uitate ale omenirii. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Cat de mult ne temem? De a fii vazut? Dezbracat, de hainele egoului, exact asa cum suntem noi de fapt? Va mai lasati mult supti de energie acordand atentie iluziei materiale? Va cert, dar va si felicit in acelasi timp, din aceeasi Iubire, evident, nici nu as avea cum altfel, M-as minti pe Mine de propria-Mi existenta, de a comunica numai o singura fata a monezii, si anume Iubirea care se transforma in iubirea ce ascunde adevarul. una mica si limitata, una in care apare frica de a fi parasit/a, posesiunea (al meu a mea), frica de altul/a mai Bun, gelozia, toate din neasumarea Adevarului in Iubire. In cupluri apar apoi parteneriate de sustinere a demonilor individuali si avem modurile de cupluri dominant/a si dominat/a dar fara a tinde catre centru, catre Armonia perfecta. Adevarul nu este sustinut de niciunul din parteneri in mod constient si acesti demoni pe care ii suportati in voi se hranesc cu toata energia si atentia voastra, si din cate Stiu eu, demonii se manifesta doar prin oameni, l-a vazut careva pe dracul Gol?</span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♣</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Nu mai astepta, spuneTi Adevarul Acum, spune ce ai pe inima cui ai de spus, descatuseaza-te si elibereaza-te de acesti demoni, uitandu-te la ei atunci cand ei se manifesta, caci prin fiecare „eu sunt“ inconstient prin natura subconstientului gresit programat. Uita-te la ei atunci cand se manifesta si constientizeaza-i, nu-i mai lsa sa isi faca de cap, pentru ca ei nu sunt iubire, caci iubirea nu se cearta, nu se injura,nu se bate, nu se scuipa, caci <i><u>Ea este constienta de siesi</u></i>, iubirea de cuplu arata in cuvinte si sunet cam cum a descris-o deepak chopra in aceasta melodie:)</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/JEmhhJuMXR0?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Aceea este <i>Adevarata Natura a Iubirii</i>, cea in care Adevarul, care de cele mai multe ori doare si il raneste pe Ego, este comunicat, atunci cand el este necesar sa fie comunicat. Of, din nefericire si limba este o mare curva de cuvant ce nu prea e inteleasa de mintea de rand, dar asa cum a afirmat iisus, va mai afirm acum si eu: Adevarul va va Elibera!</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Este necesar sa intelegem ca „intelegerea“ sensului Adevarat al acestor cuvinte des folosite in mintea universala, a celor descrise un pic mai sus destul de sumar insa, este esential pentru implinirea Armoniei. Mai atasez un clip aici care mai spune cate ceva despre Adevarul in Iubire:</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/z5Ywj38Vxf8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> </span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Recunoste-ti-va misiunile ce le aveti de implinit in aceste vieti pe care le traiti acum, si haideti ca Avem mult „de lucru“ pana... departe, deasta va aflati aici... acum, pentru re-intregire! Va invit din nou la meditatie si auto-reflectare, este o revolutie pasnica a iubirii si a linistii din voi doar.</span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Va imbratisez la iesire si sa stiti, ca Eu locuiesc in fiecare dintre Voi insine! Adevarul va triumfa!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♥</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/037uSAIahho?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
</div>
Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-77043059609218040612012-04-04T09:23:00.000-07:002012-04-04T09:23:42.335-07:00Din tinerete 31.01.1999<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Rascolind printr-o agenda veche, in cautare de ceva anume am dat peste o scriere personala din datata cu 31.01.1999. Reproduc, cuvant cu cuvant aceasta inscriere de atunci!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><i>Fantezie</i></span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"><br />
</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Albul ma inconjurase, iar pescarusii fluturau pe gunoaie. In lumina palida a amurgului</span></div><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">o roata de camion improsca noroi dintr-o baltoaca recent formata.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Stau singur. Singur cu pescarusii si admir maretia si nobletea nisorii prin ceata deasa.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Tristetea imi invalui mintea precum fumul albastru ce siroia din gunoaie prin aerul jilav, adulmecand noaptea cu zumzete de scantei.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Nu pot sa gandesc la nimic. Zburdalnica noapte mai rupse o clipa din haul netimpului, inmugurind cate o stea. Palid, foarte palid, luna se contura pe tavanul lumii aruncand vagi umbre prin hublourile noptii.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Fericire abstracta incearcana-n mine inocente amintiri de copil, iar caldura din suflet imi topeste ura acumulata pe parcursul zilei. Farame de timp, clipe de dor, franturi de lacrimi explodeaza in curcubee de amintiri. Frigul ma incolteste, iar somnul ma invaluieste treptat.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Somnul... Visare... Iubita visare - evadarea din realitate...</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Mult asteptatul vis ciocane in poarta mintii. Al treilea ochi se deschide din nou pentru a strapunge bezna. Amintiri, mii de amintiri infloresc in nuferi galbeni pe poiana sufletului meu.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♣</span></div><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Cand prima raza de soare il gadila treptat, atunci se trezi... Nici nu stia unde se afla, stia doar ca se simte bine, extrem de bine. </span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> El </span><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">era deja acolo asteptand-o. Nu-si amintea sa aiba vreo intalnire, dar imboldul de curios feminin ii dadu curaj sa paseasca. Trupul sau zvelt tresari cand el se ridica in picioare si o cuprinse in brate... Deschise larg aripile si batu puternic. Zburau... Un ciudat sentiment de bucurie ii umplu inima. Se simtea pentru el de-o vecie construita. O aseza in picioare, undeva departe pe ceva pufos. Apoi se apleca si ii intinse o mana de ... ceata!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - ?!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - Nu stiam ca norii se mananca, se scapa ea!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Ii puse degetul la buze poftind-o sa guste. Anevoie incerca, dar se scutura ca dupa un vis urat.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - E bun, ii sopti; e bun!</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Cu bratele sale vanjoase o departa putin de el, privind-o drept in ochi. Ochii sai albastrii ii dadeau o forta nemaipomenita, facacnd-o sa tremure la schifuirea vanticelului destul de racoros. O imbratisa din nou si de data aceasta luminite verzi trecura din unul in celalalt...</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - Ce zgomot crunt e linistea din sufletul tau, murmura ea, topita de de ultima sarutare patimasa...</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">Visul se trezi si isi fuma ultimele clipe, scotand rotocoale mari de ganduri gri...</span></div><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Nu mai era acolo... Il iubea?! De ce il iubea nu stia, insa inexplicabilul o coplesea. O lacrima mare si sarata i se prelinse pe obrazu-i catifelat...</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - De ce suferinta?! De ce amagire?! Sunetul vocii sale ii rasuna in urechi ca un suier de locomotiva facand-o sa-si acopere urechile cu palmele.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Lacrima se rostogoli... Atatat amar de vreme cat trecuse peste ei... Gandul i se intoarse catre cele mai frumoase clipe...; care?! Toate erau minunate. Tristetea o cuprinse spulberandu-i speranta.</span><br />
<span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> - Te voi vedea si maine seara - isi propuse....prea tarziu...</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;">♣</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Frigul si ceata devenisera suparatoare. Eram acoperit de zapada, inghetat langa un petere murdar. Ninsoarea se potolise, iar zapada licarea sticlos prin perdeaua difuza de lumina a lunii. M-am dezmortit, mi-am aprins o tigara...</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Prin firicelul de fum ce se strecura prin ceata, observ o clipa doar doua luminite verzi ce se contopesc intr-o stea.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> Un ultim gand imi strafulgera mintea...</span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif; font-size: large;"> S-au intalnit...</span></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-4316166999641458202011-10-21T05:55:00.001-07:002012-04-01T08:53:30.359-07:0024.iunie.2011 Harman Bv<span style="font-size: large;"> <span style="color: magenta;">Respir</span>. <u><span style="color: red;">Simt ca traiesc</span></u>. Talpile mele au atins din nou pamantul si parca zbor, <i><u>energia</u></i> curge in mine ca printr-un conductor. De aici mai departe nu este decat un pas, insa ma lovesc de o gramada de inadvertente, de lucruri care inca nu se leaga, de probleme, de <i><u>frici</u></i> si respingeri. Am ajuns aici cu Lavinia, o capricoarna de prin Timisoara. A venit intai la Bucuresti la o prietena, ne-am, intalnit apoi, ne-am impuns, ne-am masat, ne-am tinut in brate. Acum, suntem aici pur si simplu. Departatea apropie, apropierea departeaza. <i><u><span style="background-color: lime; color: red;">Stiu si invat faptul ca ceea ce ma deranjeaza de fapt la alte persoane ma deranjeaza de fapt pe mine insmi, dar in mine insumi.</span></u></i> Cu alte cuvinte ma deranjez singur pe mine cu tot felul de ganduri, de probleme, de intrebari si frustrari ale momentului , desi le constientizez, ma debarasez subit de ele, <i style="background-color: cyan;">si le inteleg in momentul in care se intampla</i>.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;"> Blue touches blue... Contopire perfecta si artitmica, tumult graoznic al revarsatelor karmice in noi. Tirul de artilerie al cromozomilor si lumina ce ii scalda acum atinge valente nebanuite, stoarce lacrimi ce nu stiam ca exista, sensibilitatea este uriasa si <span style="background-color: cyan;"><i><u>imi plang durerea UMANITATII prin proprii mei ochi.</u></i></span> Sunt profund atins si miscat de fiecare moment pe care il traiesc. <span style="background-color: cyan;"><span style="color: magenta;"><i>Ma cufund in rugaciune, in afirmarea a ceea ce este si in multumirea fata de tot ceea ce este. Bucuria ma invaluie. Este!</i></span></span></span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♣</span></div><span style="font-size: large;"> Un loc plin de pace, un loc in care viata doar rade, ce mai loc... Ascult glasul pamantului prin firele jilave din iarba diminetii. Aerul curat imi invalui sufletul intr-o mantie stralucitoare, oferindu-mi o incredibila senzatie de libertate. Pot sa vad din nou orizontul, sa constat cu ochii mei ca pamantul este rotund si ca se mai si invarte. Privesc de pe terasa minute in sir la puzderia de stele ce sunt cusute pe valul unei nopti magice la <i><span style="color: red;">Harman</span></i>.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♥</span></div><span style="font-size: large;"> Nu voi spune nimic despre asezare, voi vorbi mai mult despre <i><span style="background-color: lime; color: red;">amprenta energetica</span></i> pe care a lasat-o acel loc in sufletul meu. Am simtit in multe randuri cum timpul se opreste in loc acolo. Am simtit si resimtit cel mai bine, in cel mai pozitiv sens cum ca „<span style="background-color: cyan;"><span style="color: magenta;"><u><i>omul sfinteste locul</i></u></span></span>“. Acea asezarea nu are nimic deosebit fata de orice alta asezare din acea zona frumoasa a Podisului Transilvaniei. Are spatiu insa, iti ofera perspectiva infinitului si, asta este o miscatoare rupere de imagine a obisnuintei traiului intre betoane.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;"> Dar ce face acest loc special este faptul ca <i><span style="color: magenta;">Oamenii</span></i> ce traiesc acolo au renuntat sa mai lupte cu viata... Au facut-o multa vreme, fiecare pe calea sa. „Timpul“ a trecut peste ei, vreun moment acum i-a adunat impreuna. Ei au inteles pe piele proprie ca <strike><span style="color: #b45f06;">viata nu este o lupta</span></strike>, ci <span style="background-color: lime;"><u><i><span style="color: red;">un joc ce merita jucat</span></i></u></span>. <i><span style="color: red;">Pacea interioara</span></i> s-a instalat in inimile lor, iar inimile lor, in timp, au devenit gazda pentru alte minunate inimi ce li se alatura de pretutindeni pentru anumite perioade. De fapt uitandu-ma in jur, in curte, in natura vad doar expreia a cee a ce sunt acesti oameni de fapt. Lumina ce a inverzit aceste locuri de la ei provine. Curios este faptul ca am gasit in acei oameni exact ceea ce ma asteptam sa gasesc, la un nivel superior asteptarilor mele, de fapt.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♣</span></div><span style="font-size: large;"> Au trecut luni de la vizita mea acolo... Am trait o alta infinitate de experiente, insa sufletul meu a fost indreptat catre o tendinta de retragere de atunci, catre renuntarea la oras si stabilirea unui camin inafara lui, o reintoarcere catre natural, pe cat de mult posibil. Am cautat sa adun oameni, sa descui minti si sa inflacarez inimi, sa sprijin pe cat mai multi , <i><u>sa aduc Unitatea in sufletele voastre</u></i>, ale tuturor celor cu care am interactionat. Am cautat sa aplic <u><span style="color: red;">minunata lectie</span></u> pe care am avut-o ca si experienta la Harman.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;">...stau in acelasi scaun, in spatele aceluiasi monitor, vorbesc cu voi in mod indirect, desi nu imi place asta, imi place sa traiesc, si asta in mijlocul vostru, pentru ca sunteti cu totii minunati, exact asa cum sunteti voi. Va privesc cu cata convingere va jucati si interpretati rolul filmului vietii voastre. <i><u><span style="color: red;">Unii chiar cu indarjire, tinand cu dintii de orice bucata de carpa ce inca mai atarna in mintile lor prafuite de indobitocirea sociala.</span></u></i> Ei au uitat cine Sunt de fapt, au uitat ce inseamna Linistea. Pe zi ce trece aud vuietul crescand. Il simt in vant, <i><u><span style="color: red;">il miros in apa</span></u></i>... Toata nemultumirea se strange intr-un punct. Putini sunt insa <u><b>cei care nu externalizeaza vina</b></u> pentru ceea ce se intampla in filmul sau. Putini sunt cei care lupta cu inima deschisa si nu cu pumnul strans. „<strike>Ma tem“</strike> ca acest razboi ce tocmai a inceput este unul global, insa unul <i><u>necesar</u></i>.</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=-4huhGzMc18"><span style="font-size: large;">http://www.youtube.com/watch?v=-4huhGzMc18</span></a><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♦</span></div><span style="font-size: large;"> Frustrarile multora dintre noi au condus catre lumina insa, ne-au facut sa crestem in intelegere si acceptare. Au condus catre o noua intelegere, o noua perspectiva a vietii, una straveche, trimisa pe drumul uitarii de multe secole, o redescoperire a ceea ce suntem de fapt. Multi au invatat sa traiasca mai repede, mult mai repede, tot ceea ce se petrece in prezent se petrece la o viteza uriasa, iar tendintele acestei viteze sunt in crestere la nivel global. Constiinta umana tinde catre un punct Zero, in care Timpul, asa cum il cunoastem noi, nu va mai avea aceeasi semnificatie, totul se va petrece in <u><span style="color: magenta;">Acum</span></u>, la un alt nivel de intelegere a <span style="color: magenta;"><u>Timpului</u></span>.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;"> Stau doar si privesc pe geam, asa cum m-am obisnuit sa o fac. Ma uit cat de multe lucruri manifesta oamenii in Marele Moment Acum, iar apoi ma duc cu mintea tot in locul in care sunt acum, insa cu vreo 500 de ani in urma. Rezultatul este coplesitor, <i><u>Acum</u></i> omul nu sprijina Viata, nici macar nu o intretine, ci este total indreptat impotriva vietii!</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;"> Tu care citesti acum probabil vei fi surprins ca te pun sa mai citesti odata:</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><u><b style="background-color: lime;">IN MOMENTUL ACUM OMUL NU SPRIJINA VIATA, NICI MACAR NU O INTRETINE, CI ESTE TOTAL INDREPTAT IMPOTRIVA VIETII!!!</b></u></span></div><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;"> Si te gandesti la tine si nu te vezi in ipostaza celui care distruge viata, pentru ca <i><u>obisnuinta</u></i> „de a fii ceea esti Acum“, te-a indepartat atat de mult de <span style="color: magenta;"><u>natural</u></span> incat depinzi de atat de multe lucruri <strike><span style="color: #b45f06;">exterioare tie</span></strike>! De aceea cu totii o facem, depindem de energie. Insa se pare ca nu ne mai luam energia de unde trebuie! Suntem prea multi, ne calcam in picioare, ne calcam pe cap unii pe ceilalti, ne furam mancarea de la gura unii altora, ne omoram pentru tot felul de motive, toate cu siguranta externe a ceea ce suntem de fapt.</span><br />
<span style="font-size: large;"> Zi de zi, oameni rutinati curg pe strazi, <u style="background-color: lime;"><b>programati</b></u> de catre alti oameni mai puternici si apoi chiar de ei insisi crezand cu stupizenie in <strike><span style="color: #b45f06;">normalitatea</span></strike> altora. Ati trait cam mult in era pestelui mare care il mananca pe cel mic. A venit momentul sa va deschideti inima catre viata, sa luati atitudine in propria voastra viata si sa incepeti sa va deconspirati cu mintea procesele care ruleaza pe pilot automat si sa le dati <span style="background-color: cyan;"><span style="color: red;"><u>SHUT DOWN!</u></span></span> Ele sunt cele care va corup in obisnuinta unei zile, undeva pierduta intre luni si vineri, in care mare pare parte a timpului tau de stare de veghe esti ceva, <i><u style="background-color: lime;">un actor ce se supune unor scenarii inutile</u></i>. In acest timp mintea va rontaie miliarde de ganduri pe minut, nu va tace o clipa, nu va lasa sa ascultati inima, sa va priviti in oglinda si sa va intrebati...</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="background-color: lime; font-size: large;"><i><u>LA CE BUN TOATA AGITATIA ASTA? PENTRU CE O FAC? DOAR PENTRU PROPRIA-MI SUPRAVIETUIRE SAU MAI MULT?</u></i></span></div><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="background-color: lime; font-size: large;"><u><i>CE VREAU DE LA VIATA CU ADEVARAT?</i></u></span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="background-color: lime; font-size: large;"><i><u>CINE SUNT EU?</u></i></span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;"><i><u style="background-color: lime;">CE ESTE VIATA?</u></i></span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;"> Nu ai cum sa auzi ceea ce inima ta vorbeste cu tine, pentru ca <span style="color: red;"><u>nu taci!</u></span> In permanenta <strike><span style="color: #b45f06;">mintea iti spune ca ai ceva de facut</span></strike>, iar asta este o proasta obisnuinta! Macar alegi tu ceea ce faci, sau alege altcineva ce sa faci? Esti stapanul Timpului Tau? Tu esti propriul Tau Creator, oricum calea pe care alege mintea sa mearga in viata nu este deloc una usoara, inima ii scoate in permanenta la iveala cacatul ce-l matura sub pres de fiecare data cand se impotriveste Ei, de fiecare data cand nu ii dam ascultare. Intr-un final catre asta te conduce in viata, partea mai proasta este ca <span style="background-color: cyan;"><b><i><u>Tu te identifici</u></i></b></span> prea mult cu <strike><span style="color: #b45f06;">mintea</span></strike> ta si manifestarea exterioara, decat cu Inima si <span style="color: magenta;"><u>Observarea - Manifestarea Interioara</u></span>. Din acest motiv, acum, daca ar fi sa renunti la tot ceea ce nu iti place pur si simplu in viata ta si sa alegi pur si simplu Calea Inimii, iti va fi aproape imposibil. Nici macar nu poti concepe cu mintea ce inseamna asta macar, pentru minte asta inseamna ANARHIE, Haos, si de aceea nu iti permite sa STII macar ce este dedesubtul ei. Te tine captiv intr-o <span style="color: red;"><u>iluzie exterioara</u></span>, facand experienta interioara imposibila, deasemenea Redescoperirea de Sine este imposibila. Totul functioneaza intr-o relatie de interdependenta. <span style="background-color: lime;"><u><i>Nu observi interiorul Tau? Nu lasi vocea interioara sa rosteasca Adevarul din tine oricand, in orice situatie? Te ascunzi? Ai scuturi de protectie in jurul tau?</i></u></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="background-color: cyan; font-size: large;"><u><b>Esti doar o Marioneta a Marelui Papusar - VIATA?</b></u></span></div><span style="font-size: large;"><br />
</span><br />
<span style="font-size: large;"><strike><span style="color: #b45f06;">Te lupti</span></strike>? <span style="color: red;">Inca</span> <strike><span style="color: #b45f06;">te lupti</span></strike>? <span style="color: red;"><u>Cu cine</u></span>? <span style="color: red;"><u>De ce</u></span>? Nimeni nu e vinovat de nimic! <span style="background-color: lime;"><u><i>Nimeni nu este sanatos la cap insa, suntem cu totii nebuni, atat de nebuni incat avem impresia ca celalalt de langa noi percepe viata exact asa cum o percepi tu, iar asta este sursa tuturor neintelegerilor, urilor, aceasta este momentul in care mintea construieste scuturi, in loc sa spuna adevarul pe care il resimte strict in acel moment.</i></u></span></span><br />
<span style="font-size: large;"> <span style="background-color: cyan;"><i><u>Cine altcineva traieste in mintea ta, daca tu nu esti constient de ceea ce faci in starea de veghe?</u></i></span> Inseamna ca o alta entitate te conduce nu? Cine e aceasta entitate? Cum o identifici?</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;"> Fiind o relatie de cauza efect, vei afla raspunsul la intrebarile aceste <b><u><span style="color: red;">doar si numai</span></u></b> dupa ce vei reusi sa iti limpezesti mintea, sa ti-o linistesti atat de mult incat <span style="color: magenta;"><u><b>sa auzi chemarea interioara</b></u></span>, sa redescoperi lucrurile care te bucura cu adevarat, care te fac fericit si sa le traiesti.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♣</span></div><span style="font-size: large;"> Am plecat cu acesta scriere de la un loc special mie, in care revin acum pentru a iti spune ca <span style="background-color: cyan;"><span style="color: magenta;"><u>sunt multi cei care au inceput sa TACA!</u></span></span> Tacand cu mintea vei afla care sunt <span style="background-color: lime;"><u>adevaratele Legi</u></span> ce trebuiesc urmate in viata, vei stii pe ce principii sa iti bazezi viata. Nu este greu, <i><span style="color: red;"><u>pare nebunie, pare ilogic sa renunti la minte</u></span></i>, insa heeiii, cu totii suntem nebuni, deci ce este nebunia? Nu conteaza ce spune cel de langa tine atat timp cat <span style="background-color: cyan;"><u><i>tu iti sustii adevarul adevarat cel din inima, tot timpul!</i></u></span> Cand tu ai descoperit sensul vietii, nu mai inoti impotriva curentului, ci te las purtat de rau la vale, <span style="color: magenta;"><b>Adevarul</b></span> tau devine far calauzitor pentru un altul, si un altul, si un altul, ce orbecaieste in bezna mintii si a maimutarelii exterioare.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♥</span></div><span style="font-size: large;"> „Omul sfinteste locul“, cea mai frumoasa evidenta a acestui proverb pe care am trait-o a fost acele zile petrecute in vara acestui an acolo. Si asta pentru ca acei oameni, <i><u><span style="background-color: cyan; color: red;">au invatat sa taca</span></u></i>, <span style="background-color: lime;"><u>sa asculte, inainte de a gandi</u></span>. ... Pana la urma, pentru asta avem ochi si urechi.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♣</span></div><span style="font-size: large;"> Termin acum o postare nefinalizata si nepublicata ce am inceput-o atunci, in semn de multumire, a intelegerii pe care am capatat-o, cunoscand acei <u style="background-color: cyan;">oameni</u>, din acel loc.</span><br />
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;">♠</span></div><span style="font-size: large;"> Cu totii sunteti minunati, va iubesc pe toti ca pe fratii mei, insa unii dintre voi imi sunteti speciali in suflet, Voi sunteti cei care reusiti sa imi faceti sufletul sa vibreze la Cuvant, ochiul sa verse o lacrima nedreptatilor globale. Si acesti Oameni speciali mie sunteti tot Voi, peste tot prin tara si pe glob, v-as prefera pe toti speciali, dar pentru asta va mai astept o vreme in <i><u><span style="color: magenta;">linistea mea interioara</span></u></i>.</span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-57330198856649487362011-09-24T03:05:00.002-07:002021-08-07T07:35:32.477-07:00neclaritati de toamna 24.09.2011<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; line-height: 10px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti, dar cred ca e suficient ca ma aud eu pe mine insumi. cerc vicios de intrebari fara raspuns. am ajuns pana in acest moment, am crescut in intelegere, tocmai ca sa nu inteleg nimic din el? tot ceea ce ma ajuta pana acum nu ma mai ajuta, tot ceea ce stiam pana acum, nu mai e valabil. ma gandeam... ce frumos ar fi sa imi construiesc o femeie, custom.... una careia sa ii pun eu ce personalitate vreau, ce caracter vreau, ce temperament vreau, ce chip imi place, ce fire imi place si ce zambet iubesc de la o femeie. m-am saturat de frica, o traiesc si m-am saturat de ea, imi sta in gat. vad minunatia de la polul opus al fricii, exact ca un copil ce sta la portile foarte inalte ale DisneyLand-ului. ma rupe in doua asta. cheia de la porti nu am vazut-o niciodata, din cand in cand am mai intrat cu cate cineva care avea bilet, am pasit acolo, este minunat, insa de cele mai multe ori astept ca un copil infometat langa o covrigarie. nu stiu... nu am redescoperit... de aceea traiesc inca acest cacat interior, acest conflict care se pare doar ca ma tine pe loc si nimic mai mult. Unde sunt eu in aceasta vrie necontrolata a evenimentelor? cu ce ma aleg? mi-am luat doar palme de la viata, de la voi, de la multi dintre voi. cat mai e de indurat? cateodata preferam sa fi fost prost, sarac cu duhul, sa nu pricep nimic si sa stau cu gura deschisa, sa imi curga balele la luna. la ce imi foloseste geniul daca nu exist pentru voi? Si veti spune ... dar trebuie sa existi pentru tine nu pentru noi... Cea mai mare multumirea sufleteasca pe care am avut-o a fost atunci cand am putut face pe cineva fericit, cand am putut ajuta pe cineva neconditionat, pe mine nu stiu cum, am incercat sute de variante, de tehnici, de respiratii, de droguri, de meditatii, de servicii si joburi, yoga, tantra, insa singurul loc in care ma simt linistit este in mijlocul vostru, cel in care ma simt cine sunt cu adevarat. Dar care voi? Caci nu mai sunteti! multi dintre cei ce am iubit deschis in viata ati fugit de langa mine. poate iubirea mea deschisa si sincera v-a speriat, poate am fost mitocan uneori, poate avea altcineva nevoie se voi. acum insa ma simt ca si cum as fi singur pe planeta, ranit de moarte. intind o mana de ajutor, in van. oamenii ma privesc de parca vorbesc intr-un limbaj de neinteles. sunt departe, insa nu mai stiu unde.... trist oricum, ma uit la mine si imi dau seama ce om sunt, ce potential urias zace in mine, as fi putut fi rege, as fi putut manipula mintile voastre, as fi putut sa mint, sa trag ciolanul de partea mea. insa mi-e lehamite de asta, asta au facut si fac toti in jurul meu, respectul nu exista, nimeni nu il ofera, nimeni nu isi aduce aminte ce inseamna acest cuvant, nu mai vorbesc despre limbaj si despre adevaratele sensuri ale sale... sa fiti voi fericiti cu alegerile voastre, in fond asta am vrut, asta am fost si asta am manifestat, sa va vad pe toti zambind si pe cat mai multi treji.... poate misiunea mea se incheie aici... raman inVoia Domnului.<br />
...as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti....</span></span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-92201701052197294372011-09-03T01:41:00.002-07:002021-08-07T07:35:18.065-07:00pentru i-ele.<span style="font-family: inherit; font-size: large;">Am aflat cine esti, pentru ca stiu cine sunt. tocmai pentru ca am fost in acel moment acum stiu sa iti spun cine esti. mi-a fost frica sa imi recunosc mie acest lucru, m-am speriat cu gandul la atat de multa siguranta, insa tu esti cea in care am deplina incredere pentru a o lasa sa imi apere spatele in aceasta lume inca nesigura. de aceea dorm cu spatele la tine, ma simt un copil inca, imi place sa te stiu acolo, calda, calma, puternica si luminoasa, este un sentiment de siguranta deplina. desi vorbesc multe si eu ma pierd in bratele tale, si mie imi e frica de aproierea ta, am fost invatati gresit, inca de dinainte sa ne nastem am fost nascuti intr-o invizibila inchisoare... in propria noastra minte, o inchisoare fara ziduri fizice, una care iti da senzatia de libertate doar. de ce ma port asa cu tine stiu acum si asta, de ce lipsit de sentimentalisme? la fel, iubirea nu este atasament, nu este nevoie, nu este nimic altceva din propria ta deschidere, ce garduri sa mai am in fata ta femeie?<br />
Totul se intampla Acum, nu exista alt timp de desfasurare al realitatilor noastre paralele, insa noi am invatat alta realitate a momentului Acum, una in care timpul curge pe o scara de la minus infinit catre plus infinit. de aceea acceptam inca in noi false idei gen acomodarea cu situatia momentului acum. intram cu teama in orice moment acum pe care nu il cunoastem indeajuns, sau mai deloc si acolo, pe masura ce experimentam, trasam adevaruri prin gandurile ce le gandim si prin sentimentele resimtite. insa cat de duale sunt gandurile pe care le gandim, cate de stanga dreapta si mare mic si puternic si slab gandim? cat de mult vedem Marele ansamblu care le cuprinde pe amandoua in acea armonie perfecta, in acel sublim echilibru, menit doar pentru a ne ajuta sa evoluam? tot acest urias Vast din jurul nostru, aceasta imensitate care ne separa nu este altceva decat propriul nostru sistem de intelegere, sistemul de valori la care raportam lucrurile si situatiile in care ne regasim atunci. cu ne luptam inca? de ce nu putem respira odata, ca un oftat adanc care ne lasa sa trecem peste orice si sa fim doar martorul evenimentului din viata noastra? de ce ai nevoie de acomodare? exista in viata lucruri la care nu prea ai cum sa te acomodezi momentan, cum ar fi: viteza glontului, cand cineva indreapta un pistol catre tine stii deja ca nu ai cum sa te ferseti de glont, ci doar poti spera ca acea persoana tinteste prost, este stupid sa crezi ca ceea ce nu stii nu te poate afecta. cate de wide este perspectiva ta, cat de multa atentie constienta oferi momentului acum? stii ca starea de constienta implica procesarea unei informatii uriase de date atunci cand tu ai perspectiva 360 grade in jurul tau? dar mai stii ca asta o poti face doar in modul in care nu gandesti, in care esti doar observator? deci vrei sa stii de dinainte? aproximeaza, ai aproximat gresit te vei trezi in mijlocul unui film necunoscut, ai aproximat bine, te vei regasi in multumire, gratitudine tie pentru ce ai re-devenit. lucrurile nu mai sunt duale pentru tine, nu le mai separi, ci le unesti, vei intelege ca separarea apropie, ca departarea unste, ca tocmai asta este motivul pentru care te las pe tine sa ai grija de spatele meu in timp ce dorm.</span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-76161955209972264742011-08-31T05:49:00.002-07:002021-08-07T07:35:01.441-07:00de joi<span style="font-family: inherit; font-size: large;">toata viata am trait-o doar incercand sa aduc oamenii impreuna si incercand sa ii ajut. chiar si atunci cand nu cereau in cuvinte ajutorul, insa simteam in expresia lor rugamintea... am ajuns aici, in punctul in care realizez ca foarte putini oameni ce au fost actori in filmul meu au inteles ce facem, au inteles profund ca ajutandu-i pe ei ma ajut pe mine. cei mai multi in schimb au vazut-o ca pe un profit, mai mult tragandu-si parte pentru ei si eschivandu-se in a oferi orice in schimb. asa este! toata viata v-am daruit oriceul meu acel orice care eram la fiecare dintre momentele in care voi doar ati profitat de mine. de cele care cu adevarat m-au iubit am fugit, am uitat cum este sa fii iubit neconditionat, exact la fel cum faceam eu cu toti, cu orice necunoscut. stiti ceva? mi s-a acrit sa va ofer neconditionat ajutorul meu tuturor, oricand, toata viata mi-am luat pumni in plex care mi-au taiat respiratia de la voi, au fost insa si momente in care am simtit ceea ce cautam in voi, pacea, apropierea, deschiderea, sinceritatea si, acum, uitandu-ma peste umar vad faptul ca eu sunt parte din ceea ce sunteti voi astazi. da, eu cu propriile mele alegeri sunt cocreator la viata fiecaruia dintre voi. ce m-a deranjat tot timpul vietii mele de om a fost faptul ca voi va prefaceati ca nu stiati asta, voi uitati intr-adevar la fiecare moment cine sunt eu!? am trecut peste, defiecare data, de aceea va pot scrie acum aceste randuri, insa dintre voi, cei care mi-ati fugit prin viata doar pentru a fura si a distruge, dintre voi, cati va mai amintiti de mine? de lacrimile varsate pentru voi? ce ati facut din mine ciudati paienjeni? unde ma mai raportez eu aici, acum? ce lagatura mai exista intre mine si voi, ca eu nu mai vad niciuna? pe zi ce trece coborati mai adanc in propria ignoranta fata de tot ce misca. stii, asta doare, mai tare decat daca mi-as taia o mana, sau mi-as scoate un ochi. ma doare ca nu ai ochi decat pentru carcasa ta, identificandu-te cu ea, chiar crezand ca esti ea. ai uitat de omenie, de cinste, de respect... ai uitat cine esti cu adevarat ai uitat cine si ce te mana in toate cate le faci, le simti si le spui, ai uitat sa fii observator si te identifici cu starea de tristete, de daznadejde, de suparare si nefericire. cum pot au fii fericit cand va vad pe voi nefericiti? de asta am trait pana acum, sa va vad fericiti.... va vad acum fericiti...insa... departe de mine. ma bucur ca v-ati inteles lectia, cei care si-au inteles-o, este un timp de la Domnul pentru toate in viata asta nu-i asa?</span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-89331169806460546242011-08-29T03:44:00.002-07:002021-08-07T07:34:50.778-07:00Imaginea, oglinda societatii<br /><span style="font-size: large;">
Imaginea.... Copiind lumea ce le inconjoara femeile au devenit de-a lungul secolelor din ce in ce mai frumoase... Scuze, nu femeile ci carcasele lor. S-au facut buzele cu ruj, ochii cu diverse culori, si-au lungit genele, si-au implantat silicoane in sani, in fese si buze, au acceptat operatii chirurgicale dureroase, doar pentru a fi mai frumoase, si-au tuns, vopsit parul, incretit, indreptat, ondulat, etc. si-au pus in evidenta soldurile si sanii si coapsele, au invatat sa atraga sexual pertenerul ideal. Insa ce nu au invatat este ca facand asta, acceptand sa faca asta, nu doar barbatul ideal a fost atras, au fost atras cat mai multi. Femeia a facut asta sperand ca ea sa fie cea care are posibilitatea sa faca alegerea cu ce-i mai bun dintre ce poate maxim ea sa atraga. Insa a uitat sa traiasca intre timp. A fost cu ochii pe imaginea exterioara atat de mult incat nu s-a mai bucurat de cine este de fapt. Tot datorita faptului ca a fost injositat de secole incoace, batuta, violata, omorata cu cruzime, supusa la cazne (cas-nicie - cazna, ne-vasta - o persoana careia nu i se mai permite sa fie vasta sa fie deschisa) etc., ea a cautat aceasta inselatorie, aceasta iluzie a mintii, cum ca frumosetea ar fi in exterior. Nu avea de unde stii, asa a fost invatata, programata, dar a observat ca de-a lungul timpului are de castigat doar cea mai vicleana, cea care stie sa ascunda cel mai bine, sa disimuleze la perfectie. Am trait, atatea vieti, am ajuns aici, Acum! Ce facem, noi barbatii ne-am obisnuit sa dam cu pumnul, iar voi femeile sa fugiti si sa va inchideti in voi insiva. In plus ati creeat aceasta falsa iluzie a exteriorului perfect, care nici macar nu este disponibil. Cui foloseste toata imaginea ta exterioara si frumusestea deosebita a corpului tau, a modului in care te imbraci si te asortezi si te machiezi si te parfumezi? Tie? Nu! Deloc. Poate vreunui mitocan cu bani si cu mertan catre care tu te indrepti cu pasi repezi, pentru ca tu cauti stabilitate si siguranta intr-o lume nesigura, intr-o lume materiala, in una in care pt tine inca exista probleme. De aceea cauti siguranta financiara, iar carcasa ta reflecta acest lucrur, comportamenul tau este pe masura la fel de agresiv ca si socialul care te-a crescut iubita femeie. Esti imagine, esti piar - relatii publice, insa nu femeie. Cui foloseste imaginea asta te mai intreb inca odata? Cui daca iti este frica sa te deschizi in fata celui care te place si care ar sti sa iti arate si alta parte a minunatei vieti pe care o traim? Iti place de tine asa, cu masti pe figura? de ce nu ne ajuti pe noi barbatii?<br />
- Cum pe voi, care ne-ati batut, omorat, ars pe rug, spanzurat, si ati facut tot felul de experimente pe noi, cum sa va ajutam noi, ai innebunit, cum ma poti intreba asa ceva?<br />
- Exista un inceput pentru orice, eu vreau ca acest inceput sa fie momentul reconcilierii intre mine si tine, intre Barbat si Femeie, la nivel planetar. Poti face asta, poti trece peste tot ce-a fost. Nici mie nu mi-a fost bine timp de secole, batandu-te, asuprindu-te, am fost singur, in inteles taina insa am tinut-o pentru mine, te-am crezut inferioara, asa imi fusese spus. Am crescut insa in intelegerea interioara si pot sa privesc dincolo de peretii corpului tau, dincolo de luciul tau de buze, de sclipiciul de la ochi, de matasea chilotului tau, dincolo prefacutul tau parfum cu care tu te identifici. Iti pot privi in suflet, si pot doar plange pentru ca tu sa intelegi ca eu inteleg cat ai patimit. Eu te iert, eu ma iert acum, eu incerc si deschid orizonturile unui nou inceput<br />
-Si cum vezi lucrurile, cum crezi ca ar putea fi? Despre ce vorbesti aici, ca mi se par destul de profunde cuvintele tale. Ai dreptate, si eu m-am suferit de asuprire, si eu am plans prea multe rauri, prea multe mari, insa nu mai vreau minciuna, nu mai vreau sa fiu batuta si violata, ma voi oferi de bunavoie, neconditionat, de asta sunt asa de frumoasa. Si vreau sa va arat asta, sa va dau sa gustati, ca sa stiti ce ati pierdut tot atat timp, Ma voi deschide in fata ta barbate, iar tu ma vei invata, imi vei reaminti de ceea ce sunt, nu imi mai este frica de tine, nu am de ce, le-am traiti deja pe toate.<br />
- Iti multumesc pentru incredere, imi place de tine, iti multumesc ca inca mai existi dupa cat de multe ti-am facut, iti multumesc pentru ca inca esti aici, pentru ca inca iti pot vorbi si pentru ca inca ma asculti. Multumesc Doamne ca ne-ai lasat portita intoarcerii Acasa.</span><br />
Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-37863437007218592822011-08-22T02:38:00.001-07:002021-08-07T07:34:35.655-07:00Reclama - Tapusa lui Vlad Tepes<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; line-height: 10px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Reclama... Nu cred ca in momentul de fata exista ceva mai daunator omului! Ne-am deplasat atat de mult de la ideea de Natural, incat produsele pe care le folosim, le consumam, le asimilam au nevoie de aceasta dulce minciuna, aceasta ameliorare a ceea ce stim de fapt despre produsul respectiv. Recalama are un singur scop si acela este sa vanda, dara reversul medaliei este tragic pentru toti consuma<span class="text_exposed_show" style="display: inline;">torii. Imaginilie frumoase asociate cu sunete si melodii cunoscute si incantatoare, prezentate de oameni pe care noi ii consideram „de succes“, nu sunt altceva decat minciuni sfruntate ce ascund adevarurile despre ceea ce reprezinta in sine produsul. Imaginea a devenit mult mai importanta decat produsul in sine, de aceea omul a inventat marketingul, o ramura a sistemului care se ocupa cu divizarea pietei, abordarea ei pe categorii de consumatori si bineinteles, cu cele mai bune metode de a pacali si insela oamenii. Oamenii, mint oameni ca sa ii poata otravi, ca sa poata supravietui. Ce paradox urias am creeat. O tipa care are dinti stralucitori de albi, face reclama la colgate. Insa de observat ar fi ca biata fata are in gura numai bucati de portelan, care din fericire nu se cariaza, deci nu are nevoie de pasta de dinti. Nimic natural in asta nu? Sa mergem mai departe sa analizam rand pe rand reclamele, sa observam cat de multe au in comun chiar cu produsul in sine, cat de multe lucruri sunt ascunse, nespuse in spatele reclamei? Cine va vorbeste despre aspartam in bauturile gazoase, in tot felul de dulciuri si ciocolatzele? Dar despre betacaroten, dar despre E-urile toxice? Dar despre colorantii toxici? Piata de marfuri, tocmai datorita dezvoltarii a acestui segment de piata care insala si minte prin prezentarea a ceea ce nu este produsul de fapt, este sufocata de CHIMIE TOXICA! Naturalul a disparut ca notiune din cotidianul nostru, din modul nostru de a fi. Folosim sapunuri, sampoane, parfumuri, detergenti, inalbitori, balsamuri, creme, paste, prafuri, solutii de machiaj si cosmetica, vopseluri, etc, pe care scrie ca intr-o alta limba, pentru ca omul de rand nu stie chimie, si foarte rau face ca nu stie. Suntem deviati de la NATURAL prin propriile noastre alegeri. Femeile cauta sa arate cat mai bine (imagine) machiaje, unghii false, silicoane, rujuri, parfumuri ce iti sucesc mintile si cand le spui ca iti place de ele fug, (nu sunt pentru tine), Tu nu poti sa accesezi acest folder decat cu o parola, numita bani, numita faima, celebritate. Oamenii isi fac trofee din fier, bronz si alama si aur si le dau intre ei in diverse pompoase festivitati, ca si cum ar insemna ceva, diplome, titluri, totul este facut si acceptat orbeste de catre cei ce „nu vad dincolo de valul Maya“, special pentru a tine blocata ascensiune Omului catre ceea ce este el de fapt. Nu va mai mirati ca Lumea este un loc rau, nesigur, ca viata este grea, ci incearca chiar acum sa schimbi locul in care esti prin acceptarea Adevarului din tine: NU ESTI NIMIC DIN TOT ACEST MUPPETS SHOW! Aceste „jucarii“ frumos colorate, in ambalaje pompoase, aceste oravuri pe care le acceptam zi de zi in viata noastra NU VA DEFINESC CA OM, NU VA CONDUC CATRE NIMIC BUN! AU UN SINGUR SCOP, ACELA FIIND DE A VA TRANSFORMA IN SCLAVI, DEPENDENTI SI CONSUMATORI PENTRU TOATE ZILELE PE CARE LE MAI AVETI DE TRAIT! UNDE ESTE ALEGEREA VOASTRA CONSTIENTA AICI? VA SPUN EU, NU ESTE, ESTE UN FLUX DE ENERGIE CE VA CONDUCE ORBESTE PRIN MALLURI SI SUPERMARKETURI, UMPLANDU-VA CARUUCIOARELE CU ZECI SI ZECI DE OTRAVURI SI ZECI ZI ZECI DE PRODUSE NEFOLOSITOARE. DECI, LUMEA NU ESTE UN LOC RAU, CEEA CE ACCEPTATI VOI CU MINTEA DOAR ESTE RAU SAU BUN. CASCATI OCHII: PE LANGA CEEA CE SCRIE PE ETICHETE, MAI SUNT INCA O GRAMADA DE ALTE LUCRURI NESPUSE, PE CARE LE PUTEM INSA INTUI. STITI CU ADEVARAT CE MANCATI? CE BETI? CE PURTATI SI CE FOLOSITI? EU ZIC SA VA REGANDITI!</span></span></span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-13348604187251743362011-08-22T01:49:00.002-07:002021-08-07T07:34:03.174-07:00Banii - Salariile<span class="Apple-style-span" style="background-color: white; font-family: inherit; font-size: large; line-height: 10px;"><span class="Apple-style-span">Banii - Salariile... Privit de jos in sus din perspectiva omului care munceste si nu are spre cel care o freaca si are lucrurile stau cam asa. Am creeat acesti bani ca si metoda se comert - schimb de marfuri si servicii. Pana aici toate bune, nimic rau in asta, banii sunt buni, banii ne ajuta in viata. Pentru asta, dupa ce ne terminam studiile ne chinuim sa ne angajam, cautam un post cat de cat si</span><span class="text_exposed_show" style="display: inline;"><span class="Apple-style-span">gur, un salariu cat mai mare. Nimic anormal in asta! Joburile se gasesc cu greu, este criza, robotii au preluat deja multe joburi pe care le facea omul, chinezii sunt multi si morti de foame, comunismul i-a transformat in masini de adus copii pe lume, multe guri de hranit, multa responsabilitate in familie de aceea usor de manipulat. Pentru un pumn de orez fac orice, oricat. Te-ai angajat, ai reusit, felicitari ca ai reusit sa treci de cele 5 interviuri cu cei doi manageri cu seful de departament cu subdirectorul si cu directorul, cei care isi dau cu parerea despre aptitudinile tale fara ca macar sa te cunoasca. Greu, este necesara experienta, care, culmea, vine tot din munca in locuri similare. Un alt paradox creeat deja. Dupa ce te-ai angajat, ti se promit cateva lucruri printre care bani pentru activitatea pe care o depui in cadrul firmei. Dar acesti bani ti se promit nu in cadrul legal in care se desfasoara si restul activitatii, nuuu! O mica parte dintre ei sunt fiscalizati, adica trec si prin „analele“ statului cate te mai jecmaneste putin printr-o falsa idee de apartenenta de o natie si prin falsa idee de protectie sociala. Furt, pe fata, jaf la drumul mare! Restul pana la suma discutata nu intra prin contractul de munca, nu sunt fiscalizati, sunt bani pe care ii primesti „la negru“. Oare de unde provine expresia „la negru“? Nu tocmai de la acei oameni transformati de catre alti oameni in sclavi si obligati sa munceasca toata viata lor in folosul altora? Eu zic ca da! Deci, sa recapitulam!<br />
Te-ai angajat sa prestezi niste servicii in folosul unei sume de bani fiscalizati, din care statul te fura pe fata. Restul, nu numai ca este nesiguranta, nerespectarea acordului initial creeat intre cele doua parti ci este inrobire, sclavie!<br />
Dupa cateva luni de la angajare, cand totul pare a merge asa cum s-a discutat initial, apare Criza, primii care se „crizeaza“ sunt patronii, care se tem ca nu vor mai putea infuleca cu sapte guri, nu vor mai putea agonisi cu zece maini, copii si familiile lor nu vor mai putea avea acele excursii pe Coasta de azur, acele calatorii cu limuzina zilnic, baiatul de doi ani nu va mai putea avea iPhone5, iar ne-vasta nu va mai putea sa isi permita geanta Prada de 40.000 de euro. Se creeaza panica in randul acestor oameni hapsani, criza vine de sus in jos, invers proportional cu activitatea pe care voi, oamenii de rand o depuneti zilnic.<br />
In fine, unda de soc ajunge la voi ca un tsunamii care face ravagii, vestile in mare suna cam asa: Stii, pana acum munceai pe 2000 de ron de luni pana vineri, dar acum e criza, va trebui cu totii sa facem un efort suplimentar sa supravietuim, sa o depasim. Deci patronii invoca Unitatea in acele momente, apeleaza la voi, la cei care il sustineti in fotoliul lui confortabil din piele scumpa, apeleaza la castigul vostru, si nu la oricare ci la cel bine organizat de dinainte, la castigul sclavului din tine, la castigul pe care tu initial l-ai acceptat inconstient, la cel „la negru“.<br />
Odata invocata Unitatea, pe scara ierarhica, de sus in jos, omul - sclavul tace si inghite in sec: Asta este e criza! O accepta cu mintea, deja se gandeste de unde sa mai taie din cheltuielile lunare. Din 2000 de ron cat castiga initial venitul lui lunar a ajuns la doar 1200, si acum munceste si sambata! Are o cauza, are un scop, il ajuta pe patron si Unitatea impusa si invocata sa depaseasca criza!<br />
Ce sa mai facem, ce sa mai zicem, doar este criza nu? In schimb, la randul sau, patronul este furat mai tare de stat, care a fost atat de furat de catre cei care il formeaza, de catre conducerea sa, incat singura varianta de iesire din criza, este inrobirea catre cineva mai mare ca si autoritate, catre cineva cu coaie si mai mari, cu arme si mai mari, care tipa si mai tare si care este oricand dispus sa ne ajute cu imprumuturi. Mai vorbim de dobanzi? Mai are sens? Mai are sens sa spunem ca dobanda este una cumulata si ca oricat de mult s-ar chinui o tara sa plateasca aceasta datorie, nu exista matematic vorbind solutia da a achita aceasta datorie? Nu mai are sens... Cei care ai tras pentru ei acum lovesc cu biciul mai tare in cei de dedesupt, au pus deoparte suficient cat pentru 100 de vieti omenesti, si-au luat toate masurile de protectie posibila ca cei de jos nu vor putea sa le calce domeniile vaste pe care traiesc, dar au totusi o frica, frica multimii nemultumite. Dupa cum vedem din aceasta relatare nimic din ceeea ce este scris aici nu se intampla din iubire ci este exact la polul opus, totul se intampla din frica. Din frica de a nu avea ceea ce ai acum, din frica de a nu castiga ceea ce stiai ca vei castiga, totul este strict bazat si invartit in jurul acestor hartii colorate. Monezile.... le mai bagam in seama? sa zicem ca si ele ar fi tot bani, insa poate doar volumetric sa conteze. Deci, in concluzie, cine greseste? Unde se greseste? Pana la urma nu noi am ales sa ne angajam acolo? Nu noi ne-am ales primarii si presedintii, Nu noi am ales sa traim inca in aceasta tara si nu am emigrat? Ba da, chiar noi. Poi bun, dar milioane de oameni sunt in aceeasi situatie ca si mine, deci inseamnca ca cu totii am ales gresit? Eu zica in in continuare ALEGETI GRESIT! ACUM! Nu sistemul este de vina, Nu exista nimic in exteriorul vostru decat in vagi termeni, decat in acceptiunea voastra individuala. Ce putem face? Este simplu, sa ne imaginam ca suntem din nou copii si ca ne-am plictisit de a ne juca acelasi joc social murdar. Pur si simplu nu mai vrem sa facem asta. Ce vrem de fapt? Ce vrea fiecare om? Cumva Liniste, Pace, Armonie, Fericire, Siguranta zilei de maine? Ceva de genul nu? Tocmai pentru faptul ca omul refuza sa traiasca Acum, face lucruri pentru un viitor improbabil, doar imaginat de ei insisi. Muncesc toata luna asta si pe data de 30 ale lunii voi lua salariu. Esti sigur ca vei mai apuca? Data de 30 este ceva sigur? Sau te-ai obisnuit tu sa masori astfel timpul?<br />
Pune-ti intrebarea sincer, tie, Acum:<br />
De ce am nevoie in acest moment pentru a fi? Vreti raspunsul meu? NEVOIA ESTE UN BLOCAJ NEMTAL, O FALSA DEPENDENTA, VIATA SE DESFASOARA IN ACEST CADRU AL MOMENTULUI PREZENT, PESTE CARE VOI MAJORIATETA OAMENILOR SARITI, VA ESTE FRICA DE EL SA IL IMBRATISATI ASA CUM ESTE, PENTRU CA ESTE NECUNOSCUT!</span><span class="Apple-style-span" face="'lucida grande', tahoma, verdana, arial, sans-serif">MERITA SA VA REGANDITI LA TOATA POVESTEA ASTA?</span></span></span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-35091577926138150522011-07-05T10:50:00.000-07:002011-07-05T15:24:25.007-07:00Intelepciunea din Oglinda.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig6zMT0vYSN5W6grxtmbX4XNuQdT-x2rQqnPRRCiqMSw5P_AlDAX0OsZIl1p9hN2OYWdWzU8CBJ-PimVl4wTC0Sxz78IM9_B8cZcXHGedtjgb_VQh7XdoaIelPTOjApP0IcJTgR8AfLdh-/s1600/oglinda-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig6zMT0vYSN5W6grxtmbX4XNuQdT-x2rQqnPRRCiqMSw5P_AlDAX0OsZIl1p9hN2OYWdWzU8CBJ-PimVl4wTC0Sxz78IM9_B8cZcXHGedtjgb_VQh7XdoaIelPTOjApP0IcJTgR8AfLdh-/s320/oglinda-1.jpg" width="244" /></a></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span></div><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Atunci cand crezi ca ai ceva de facut adu-ti aminte ca nu ai decat de stat. In fond catre ce se grabesc oaemnii daca nu pentru a sta? Pentru ce strang averi, pentru ce se chinuie cu servicii de cacat, care nici macar nu sunt aproape de dorinta lor interioara, pentru ce se conformeaza, se supun regulilor, normelor, restrictiilor si legilor de tot felul, pentru ce alearga grabiti de colo colo, bezmetici as putea spune? Supraveghez intersectia mea din punctul Nemiscatorului si ii vad ca pe niste gandaci in mijlocul cuibului. Agitati din cale afara, agresivi, indarjiti, luptand pentru o existenta efemera, muscand in stanga si in dreapta, lovind chiar in proprii lor frati, inseland, mintitnd clipa de clipa pe altii si pe ei insisi.</b></span><br />
<br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>Catre ce va grabiti stimati gandaci?</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b> Te simti ofensat ca te-am facut gandac? Nu asa este? Nu traiesti doar ca sa agonisesti ceva pentru un moment inca inexistent in viata ta? Unul pe care tu il numesti cu mintea ta slaba, viitor? De ce in continuare refuzi sa te uiti la tine acum? Sa te recunosti pe tine in ipostaza de gandac si sa vezi ca nu ai stiut sa depasesti aceasta limita innascuta a socialului acesta pestrit, sa vezi dincolo de marele Val Maya, sa iti intelegi adevarata ta existenta? De ce inca nu intelegi ca esti mult mai mult decat carcasa umana? Decat forma fizica? Stii, ca probabil ai mai auzit, ca omul pana acum nu si-a folosit decat 3-5% din capacitatea creierului. Ai mai auzit asta, insa ce nu ai mai auzit este ca restul de peste 90% din capacitatea lui la asta foloseste! La cunoasterea Eului Tau Superior! Cand vei incepe sa iti asumi ceea ce esti de fapt si sa incetezi maimutareala asta simpla, joaca asta de-a adultii, goana asta stupida dupa materie densa? </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Acest urias procentaj al creierului, aceasta vasta cunoastere pe care tu refuzi cu indarjire sa ti-o asumi, sa fii responsabil de ea este tocmai cheia catre noua era, catre Tine Insuti, cea care deja se configureaza cu pasi repezi.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b> Aveti intrebari? Neclaritati despre viata? Ce este viata? Cine sunt Eu? Ce caut pe acest Pamant, incotro ma indrept? Sau... CE VREAU SA FAC TOT RESTUL VIETII MELE? </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Stiu ca le aveti, este firesc sa le aveti, sunt intrebarile retorice ale Sinelui, cele care va vor urmari toata viata, pana atunci cand veti incepe sa va raspundeti profund la aceste stari de fapt. Acel moment este Trezirea, este re-nasterea ta ca Om pe acest pamant. Pana acum ai trait in visul materiei, al dependentei, al nevoii, al conditionarii, al impunerii, al oprelistilor si gardurilor. </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>STOP!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b> Toate aceste sunt nu in afara ta, nu in guvern, nu in politica, nu in biserica, ci sunt in TINE INSUTI! Sunt acolo, pentru ca Tu crezi in ele, Tu le dai valoare! Schimbarea nu va veni niciodata din exteriorul tau! Schimbarea este interioara, este scufundarea cu increderea in haul interior, transcederea fricilor de toate naturile, spargerea barierelor si limitarilor impuse de catre altii, acceptarea Ta de catre tine insuti ca pe o stare de fapt! Esti rezultatul miilor de ore de munca in care ti-ai batut joc de tine si te-ai neglijat pe tine insuti si Adevarata Ta Natura! Esti produsul Tau final, Tu te-ai condus catre ce esti acum, ai facut asta prin propriile alegeri in viata, adevarat, inconstiente in marea lor majoritate. </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Dar aici, ACUM, in acest moment Viata capata in tine un nou sens! Unul amplu, unul miraculos, spectaculos, unul in care nu conteaza decat strict momentul ACUM, in care timpul nu mai este linear ci capata Spatialitate! Unul in care viata devine o insiruire de momente care iti taie respiratia. Ajunge cat ti-ai batut joc de viata ta, este momentul sa TE TREZESTI DIN ACEST MARE VIS AL MATERIEI! ESTE O MARE ILUZIE!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Recunosti in aceste vorbe un dram de dreptate, un grad de rezonanta cu ceea ce iti comunic acum, si, in functie de cat de mult vei rezona cu ceea ce iti comunic, pe atat de mult ma vei si ASCULTA pana la capat! A Asculta nu inseamna a Auzi, nu deloc! Inseamna a intelege ceea ce auzi si de a pune in practica! A asculta este un verb care are o dependenta fata de ceva, fata de ceva superior lui!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Deci, pentru a evolua, pentru a te ridica de unde esti, din acest punct in care tu nu esti pe deplin fericit, in care ai dorinte neimplinte, intrebari la care nu ai inca raspuns, intrebari pe care inca nici nu ti le-ai pus te rog un singur lucru...</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>OPRESTE-TE ACUM DIN CEEA CE MINTEA TA ITI SPUNE CA ARE DE FACUT!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>RESPIRA, CATEVA MINUTE DOAR UITANDU-TE PESTE ACESTE RANDURI, ADU-TI AMINTE CUM ETSE SA STAI! FARA A FACE NIMIC, DOAR A RESPIRA SI ITI A ITI GOLI CAPUL DE GANDURI INUTILE!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>DACA MI-AI VAZUT GRESEALA DE ORTOGRAFIERE ESTE SI MAI BINE, TE FELICIT, ESTI PE DRUMUL CEL BUN, ESTI CONSTIENT IN MOMENTUL PREZENT!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Acest moment prezent este cel care se manifesta doar cu un singur scop! Acela este de te face pe tine sa inveti, sa intelegi lucruri, sa evoluezi. Iti spun asta deoarece stiu un lucru. Suntem entitati separate, avem impresia ca interactionam, insa suntem precum moleculele de apa dintr-un pahar cu apa de la chiuveta, dezordonate, haotice, nu ati prefera mai bine sa fim moleculele de apa dintr-o apa sfanta? Una cu proprietati miraculoase, si nu una cu proprietati de poluare? De intoxicare a noi insiva?</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Cine crezi ca va veni vreodata sa traiasca viata in locul tau? Nu iti dai seama de un mare aspect si anume ca DOAR TU esti singura persoana responsabila pentru ceea ce esti? Ce nu iti place la tine? Ce iti place la tine? De ce iti plac aceste aspecte? Cine esti TU de fapt? Cat de mult te analizezi pe tine insuti? </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Aceasta este autocunoasterea constienta, dragii mei, cea in care un gand constient controleaza toate celelalte ganduri ale mintii tale. Le monitorizeaza, le observa cand se petrec, de ce se petrec, ce legatura au cu mediul in care sunt in acel moment, ce reactii dau in tine... Vezi tu, ar fii ok sa incepi sa intelegi ca nu exista NIMIC in exteriorul tau! Nu, nu sunt nebun cand afirm asta, nici Socrate nu a fost, nici Einstein, nici milioane de alti oameni care va vorbesc voua despre asta. Viata, asa cum Tu o percepi, nu o mai percepe nimeni altcineva inafara de tine in acest unic mod, tu ai propriul tau film al perceptiei si al intelegerii tale, de aceea uitandu-te la un nor impreuna cu altii tu vezi un ren si altul o corabie! Perceptia si modul de intelegere al vietii este unic pentru fiecare individ. Dumnezeu este cel INTERiOR, si nu cel din biserici - cel de care nu v-ati simtit niciodata cu adevarat atrasi! Dumnezeu este in fiecare dintre voi, ascuns dupa propriile vostre garduri, limitari, oprelisti, frici, abandonuri, minciuni, irealitati, probabilitati, aproximari.... De aceea imi permit sa afirm chiar ca DUMNEZEU ESTE INCOMPLET FARA TINE! TE VREA ACASA IN VASTUL SAU OCEAN DE IUBIRE, DE PACE SI DE INTELEGERE!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Stiu, ti s-a vorbit in viata despre Dumnezeu in fel de chipuri, sub o infinitate de moduri, incat mintea ta refuza sa mai accepte alte variante. Nimic nu a functionat in Tine la nivel profund din punctul de vedere al religiei.......! Stii ceva? Iti dau o veste minunata: Dumnezeu nu este acolo! NU AFARA! NICIODATA IN AFARA TA!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>NU TE POTI INTEGRA TOTAL IN NICIO RELIGIE? PERFECT, NICI NU TREBUIE.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>ADEVARATA RELIGIE ESTE AUTOCUNOSTEREA DE SINE, EVOLUTIA SINELUI PRIN CONSTIENTIZAREA SA, ADEVARA RELIGIE ESTE IN TARIA CU CARE CREZI IN PROPRIUL TAU ADEVAR, IN TARIA CU CARE AFIRMI CEEA CE AFIRMI, IN MANIFESTAREA SA DIVIN-MIRACULOASA PRIN TINE!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>TU NU ESTI ALTCEVA DECAT UNEALTA LUI DUMNEZEU A SINELUI SUPERIOR, A CONSTIINTEI UNIVERSALE, SAU CUM VREI TU SA II SPUI, INSA PREFERI SA IGNORI ACEST URIAS ASPECT AL VIETII TALE?</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Te rog inceteaza sa te mai comporti ca o maimuta, nu conteaza nimic din ceea ce crezi ca conteaza, pe masura ce evoluezi iti vei da seama de fapt ca nu stii nimic, viata ta va lua o noua curbura, una febrila, in care iti vei strabate interiorul, iti vei cunoaste Egoul si il vei infrange, te vei manifesta din acest moment cu iubire, cu daruire si implicare totala in toate momentele constiente ale vietii tale. Tu ai devenit responsabil de ceea ce esti de fapt. Nu-i nicio vina de asumat aici, Nu iti porti nico vina, dormeai si te-ai lasat dus de val. Insa acum, cand ai deschis ochii si ai devenit constient de tot ceea ce citesti aici, TU NU VEI MAI PARASI STAREA DE CONSTIENTA, STAREA DE VEGHE IN CARE ITI VEI DA SEAMA IN FIECARE MOMENT DE ACTIUNILE TALE.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>In aceasta stare, una de liniste, de bucurie interioara fata de ceea ce esti de fapt, iti vei goli mintea de virusi, de prostii si nonsensuri acumulate si intiparite in tine de-a lungul viatii, si ulterior de-a lungul vietilor. Vei ajunge la momentul in care vei trece prin fricile ancestrale, cele intiparite genetic in tiparul omului actual de pe Terra, fricile de a fi omorat, de a omori pe cineva, frici pe care le-ati trait cu totii in mii de vieti anterioare pe acest Pamant.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Ca mai buna metoda pentru a iti depasi conditia de gandac este implementarea in viata ta unor noi sisteme de guvernare, unele nonegotice, de acceptare si intelegere. Vreau ca Tu sa intelegi aceste lucruri, sa te ridici cu nivelul de intelegere deasupra musuroilui in care traisti, sa nu mai lasi pe altii sa decida pentru tine, sa te manipuleze la un mod atat de subtil incat Tu chiar sa crezi ca ai drepturi, insa ai mai multe limitari si oprelisti, bariere si interdictii, decat drepturi.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>AJUNGE! ACESTE MIZERII AU LUAT SFARSIT ACUM IN VIATA TA! CUVANTUL ESTE UN INSTRUMENT FOARTE PUTERNIC, EL ESTE AFIRMATIA GANDULUI, EL ESTE FORTA CREATOARE.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>In momentul in care iti vei da seama de puterea cuvantului, vei intelege ca majoritatea gandacilor din jurul tau (oglinzile tale de altfel) NU SUNT CONSTIENTI DE CEEA CE AFIRMA!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Universul functioneaza pe o lege esentiala, aceasta lege este:</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>LEGEA ACTIUNII SI A REACTIUNII!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Profilul psihologic subtil al Omului este impartit in:</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>Subconstient, Constient si Supraconstient.</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Atunci cand functionezi in modul gandac, nu esti in niciuna dintre acestea prezent, esti doar condus de un flux de energie al altor gandaci mai puternici decat tine. In mod normal ar trebui sa stai in starea de Constienta continua! </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Subconstientul este partea profilului nostru care se ocupa cu trimiterea dorintei nostre catre Univers. El nu stie de gluma! El doar se conformeaza la ceea ce afirmi tu in fiecare moment, constient sau inconstient!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>De exmplu: Sunt muti oameni care folosesc in conversatiile lor inutile chestii de intarire a celor afirmate printr-un „sa moara mama“, sau orice alta tampenie de genul!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>ATENTIE LA CUVINTELE ROSTITE! SUBCONSTIENTUL NU STIE DE GLUMA! EL DOAR VA MANIFESTA CEEA CE TU II AFIRMI CA STARE DE FAPT!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Aici intervine procesul tau de transformare, de alchimizare a lucrurilor, pentru ca DA, este normal sa te simti frustrat, manios, suparat, obosit etc. in multe momente ale vietii tale! Cu un gand constient asupra a TOT ceea ce gandesti in fiece moment, vei intelege curand ca lucrurile sunt un pic pe dos fata de ceea ce stiai, ca Viata insasi functioneaza intr-o alta maniera, mult mai subtila, mult mai eleganta, mai nonsalanta fata de efortul tau fizic, intr-o maniera miraculoasa as spune eu daca ma uit retroactiv peste momente din viata mea recenta. Abandoneaza-te in fata ideii de materialism, fiind total fara importanta sumele pe care crezi ca le detii in acest moment. Stiu ca tot ceea ce iti doresti de la viata este siguranta, liniste, confort, caldurica si o persoana iubitoare langa tine.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Stii ceva? AI PERFECTA DREPTATE SA ITI DORESTI ASTA!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Insa nu prin munca se obtin aceste lucruri, munca este deja depasita ca idee, avem miliarde de roboti care muncesc pentru noi si fabrica zilnic milioane de lucruri de cele mai diversificate naturi. Tu nu trebuie sa „trebuie“ de Nimic in Niciun moment al vietii tale! Nu ai de ce! Sa enumar cateva chestii care sunt sigure si care nu vor disparea din viata ta curand:</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Ai unde sa locuiesti! De bine de rau, daca iti permiti sa citesti aceste randuri, banuiesc ca ai si un acoperis deasupra capului. Acesta este un mare lucru! Ai unde sa iti intinzi capul ostenit in momentul Acum! ESTE PERFECT! </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Subconstientul tau oricum are un program, pe care tu i l-ai facut, unul in care stie ca „trebuie“ sa te hraneasca, sa iti dea apa, aer, caldura, un acoperis deasupra capului, sa iti caute partenera ideala tie, cea care este pentru tine si care te ajuta sa urci! Nu iti mai face griji pentru banii de chirie, pentru facturi neplatite, pentru nimic! Acum eu vreau doar sa te relaxezi si sa te gandesti doar la acest moment, sa traiesti efectiv in el si sa iti desfiintezi din minte probabilitatea momentului urmator! </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Nu traiesti pentru un moment ce NU A AVUT LOC INCA IN VIATA TA! </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Tu traiesti doar pentru a experimenta fara nicio limitare sau frica momentul Acum, cel pe care Spiritul Infinit ti-l scoate in cale. </b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Incredinteaza cu hotarare si cu tarie in afirmatia ta, toate problemele tare Siritului Infinit, lui Hristos (cel Ales) din tine, Toate aceste probleme, si Tu ramai linistit in momentul prezent, doar pentru a fi martor la propria ta viata.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Nu mai cauta fericirea! Nu o vei gasi asa! Nu exista cale spre fericire, FERICIREA ESTE INSASI CALEA!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Momentul prezent este cel ce AFIRMA CEEA CE ESTE, FERICIREA SE TRADUCE PRIN TRAIREA EFECTIVA, PRIN ABANDONUL IN ACEASTA BEATITUDINE DE CULORI A MOMENTULUI ACUM.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Cand vei trai in Acum, vei intelege ca grijile tale sunt nefondate, vei vede ca nu are sens sa iti faci griji despre un eveniment, un moment, orice, CE INCA NU A AVUT LOC, CE INCA NU S-A PETRECUT!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Frica de acel lucru ti-l va pune pe tava, adu-ti aminte, SUBCONSTIENTUL NU STIE DE GLUMA! SI FRICA SI TEAMA DAR SI IUBIREA, TE VOR CONDUCE CATRE REZULTAT, ASA CA DE CE NU O FACI CONSTIENT?</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Sa va vorbesc un pic si despre Supraconstient. Aceasta stare, este stare de maxima constientizare a momentului, in care omul se abandoneaza mintii sale in favoarea INALTEI CONSTIINTE SUPERIOARE. A fi in starea de Supraconstient inseamna a lasa pe Dumnezu sa se mainifeste prin Tine, prin intentia ta, prin gandul tau, prin iubirea ta exprimata cu cea mai mare daruire fata de altii, prin CUVANTUL tau care va rezona starii de fapt din momentul „este acum“.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Acum ar mai trebui sa stii cum poti face efectiv asta!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Simplu! Trebuie sa stii ca Dumnezeu, Tu si tot ceea ce crezi tu ca exista, SUNTETI DOAR IN ACEST MOMENT. TOT ACUM SE SI MANIFESTA!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Trebuie sa mai stii si ca inca de dinainte de a avea ceva, de a iti dori tu ceva, ele exista deja, Dumnezeu ti le-a dat deja in propriul tau film pe toate. Bucura-te si multumeste-i in fiece clipa a vietii tale PENTRU TOT CEEA CE ESTE, CACI CEEA CE ESTE ESTE DOAR PRIN GRATIE DIVINA SI NU PRIN PUTERILE TALE PROPRII.</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>TRANFOSMA-TI IN TINE VERBUL A AVEA, SI VERBUL A STI IN VERBUL A FI, IN VERBUL A IUBI, SI IN VERBUL A DARUI!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Implica-te activ in viata ta, nu te mai lasa, condus, manipulat, limitat, doboara-ti gardurile interioare pe care ti le-ai construit in viata asta, nu ai de ce sa te protejezi. Teama inchisa in tine te va distruge, cea infruntata te va revela!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b>Tu incepi din acest moment sa ai incredere in Divinul din tine, in Vindecatorul din tine, in propriile tale forte, fie ca Arhanghelul Mihail sa iti taie toate legaturile eterice cu persoane care nu iti mai sunt de folos in evolutia ta si care doar se hranesc energetic pe seama ta! Fie ca Rafael sa te protejeze in mantia sa de Lumina Pura, fie ca Spiritul Infinit sa deschida in Tine CALEA CATRE CUNOASTERE ACUM!</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><br />
</b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>AM ROSTIT ACESTE CUVINTE SI PRIN GRATIE DIVIN CER INFAPTUIREA LOR . FIE CA ACEST LUCRU SA SE MANIFESTE IN MOD PERFECT SI IN DEPLIN ACORD CU HARUL DIVIN!</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>FITI IUBIRE, TRAITI IN IUBIRE CONSTIENTA, DESCHIDETI-VA DRUMUL SI CALEA CATRE CUNOASTEREA DE CUPLU, CATRE DEPASIREA BARIEREI PSIHOLOGICE A MONOGAMIEI SI A CASATORIEI, SPARGETI IN VOI TIPARELE IDEII DE INTIMITATE! EA NU EXISTA DE FAPT DECAT IN MINTEA VOASTRA! CORPUL NU ESTE AL VOSTRU LA FEL CUM NIMIC NU ESTE AL VOSTRU SI LA FEL CUM NIMENI NU APARTINE NIMANUI! CORPUL ITI ESTE DAT DOAR CA VEHICUL DE A CALATORI IN ACEASTA EFEMERA VIATA! VA ASTEAPTA IMPLINIREA VOSTRA CA OM, FOLOSIREA CREIERULUI 100%, MANIFESTAREA DIVINULUI PRIN INTENTIA SI COMUNICAREA PURA, TELEPORTAREA, CLARVIZIUNEA, BIOLOCATIA, TELEKINEZIA, DESCHIDEREA CELUI DE-AL TREILEA OCHI, ARMONIZAREA FIINTEI VOASTRE CU SPIRITUL DE LUMINA, SCHIMBAREA ADN-ULUI VOSTRU DE LA UNUL CU DOUA CATENE LA UNUL CU TREISPREZECE, ACUM SI AICI VI SE ACORDA GRATUIT ASCENSIUNEA IN VIBRATIE, PRIN PARASIREA EXISTENTEI DIN DIMENSIUNEA A TREIA, DIMENSIUNEA MATERIEI DENSE SI ASCEDEREA CATRE INTELEPCIUNEA UNIVERSALA DIVINA!</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>Cereti acum, cu voce tare, cu hotarare, cu incredere si tarie in ceea ce afirmati:</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>Doamne iti multumesc pentru ca Sunt, pentru ca Esti si pentru ca te manifesti prin Mine. Eu sunt umilul tau supus, Eu sunt unealta ta divina, Eu sunt acceptarea si iubirea ta. Deschide-mi Calea catre intelepciunea Ta Perfecta, Deschide-mi Calea catre Abundenta Ta, cea pe care deja mi-ai daruit-o atunci cand am ales sa vin aici! Fie ca aceste lucruri sa se intample in mod perfect si in acord cu Gratia Harului Tau Divin! Arunc toate problemele, toate grijile si toate nevoile catre Hristos din mine, pentru ca eu sa traiesc in Pacea si Linistea Intelegerii Tale Absolute! Aceastea au fost afirmate si se manifesta in planul fizic ACUM!</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>In incheiere, va recomand linistea, va mai recomand pacea si traiul in perfecta armonie cu aproapele vostru. Tineti mine ca nicio iubire nu se naste din violenta, nicio pace nu o veti gasi in rautate, minciuna, sfidare, neintelegere, neacceptare, ura, nepasare sau indolenta. Iubirea este ceea ce oferi clipa de clipa, niciodata ceea ce primesti! Iubirea este neconditionata de raspunsul pozitiv din partea celorlalti,</i></b></span><br />
<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i>IUBIREA ESTE ETERNA!</i></b></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixx5L18qAuyJoBDBfuo0PWbd6F476UW14WJ2P1hm2rcXvwwvtDcuz2ACoLABlMvZfRcDhOnKpWfC_nvPTpK8pO_fAbsEAcIV-Sbi3eJunV_n88Bs1c9cOBuApZvdKaiSKe_SFDcoWeQULn/s1600/images+%25288%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="64" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixx5L18qAuyJoBDBfuo0PWbd6F476UW14WJ2P1hm2rcXvwwvtDcuz2ACoLABlMvZfRcDhOnKpWfC_nvPTpK8pO_fAbsEAcIV-Sbi3eJunV_n88Bs1c9cOBuApZvdKaiSKe_SFDcoWeQULn/s320/images+%25288%2529.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: purple; font-size: large;"><b><i><br />
</i></b></span></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-58502102225655188502011-07-01T07:02:00.001-07:002021-08-07T07:33:40.317-07:00Mitul Meduzei - uriasa parabola!<span class="Apple-style-span" style="color: #333333;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace; font-size: large;"></span></span><br />
<div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Incep prin a va prezenta Mitul Meduzei, printr-un „text care nu imi apartine, dar il pot considera al meu“:</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br />
</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">„Mitul spune că Meduza era un mostru teribil care odinioară fusese o femeie frumoasă. Fusese însă pedepsită de Atena cu care îndrăznise să se măsoare în frumuseţe. Atena o transformă într-un monstru teribil cu şerpi în loc de păr şi oricine o privea era transformat în piatră. În caverna în care trăia, spune mitul, era plin de oameni transformaţi în piatră. Perseus, ajutat de Atena şi Hermes a fost cel care a reuşit să omoare monstrul. Una din variantele mitului spune că Perseus a reuşit să omoare monstrul apropiindu-se de el când acesta dormea şi privindu-l nu direct ci ghidat de imaginea reflectată într-un scut, oferind apoi capul Meduzei zeiţei Atena. Capul meduzei apare dealtfel pe unele reprezentări ale scutului Atenei. O altă variantă spune că Perseu a înaintat înspre Meduza cu ochii închişi şi ţinând scutul ca o oglindă în faţa monstrului acesta s-a transformat pe sine în piatră văzându-şi reflexia din scut“.</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br />
</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Medusa fusese candva o fata frumoasa, dar care se ascundea in ea, care isi punea garduri in jurul sau si care se indeparta de spirit si de lumina, in favoarea lumescului si a formei fizice. Preschimbarea ei in acest monstru teribil, cu serpi in loc de par si faptul ca privirea ei ucidea pe lor orice, imi aduc in minte imagini ce imi spun despre decaderea umanitatii, a individului pana in punctul in care iubirea nu mai este existenta in acea fiinta. Tocmai faptul ca ucide cu privirea semnifica aspectul privarii de iubire de sine, necunoastere de sine, abandom in Ignoranta totala fata de Spirit.</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Faptul ca Perseu reuseste sa o ucida semnifica lupta catre eliberare proprie, deschiderea catre Sine, transcedenta. Cea mai frumoasa alegorie este aceea in care Meduza este impietrita atunci cand vede cu ochii ei propria ei reflexie, intr-o oglinda, scut... nu conteaza.</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Acest minunat pasaj ne veorbeste atat de graitor despre faptul ca lumea exterioara noua nu este altceva de fapt decat propria reflexie a ceea ce suntem noi de fapt. Traind zi de zi pe modul by default, oamenii nu realizeaza ca dorm, nu se uita in oglinzile lor, oglinzi care sunt pretutindeni in jurul lor, nu se analizeaza din pacate pe ei insisi. Egoul intodeauna sustine ca are dreptate, mintea niciodata nu cauta Unimea ci separarea, omul fuge de frica de a-si asuma raspunderea pentru actiunile sale, pentru ceea ce este in momentul prezent. Momentul prezent este ACUM, si nu astazi, nu saptamana asta, sau nu maine! Cand incepi sa traiesti strict in momentul Acum, realizezi ca viata este o insiruire nonlineara de frameuri, toate menite pentru a te ajuta pe tine sa evoluezi, sa iti dezvolti capacitatile, sa iti largesti sfera de intelegere si acceptare.</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Atata timp cat traieste in forma fizica, Omul are de invatat si asta chiar in fiece moment al vietii sale. Nimic nu se intampla niciodata degeaba!</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">Va invit pe toti sa incepeti sa va uitati in oglinzile voastre, voi sunteti Meduza, cititi semenele din ceilalti oameni atunci cand comunicati cu ei, observati care este feedbackul la ceea ce vibrati voi in acel moment si veti sti daca sunteti spre Unitate - Sine Suprem, sau daca sunteti spre separare - minte - ego. Tot ceea ce nu va omoara va intareste, nu exista notiunea de Bine sau de Rau, ele sunt implicite, nu exista Yin si Yang, exista doar sfera de interes ce cuprinde aceste doua energi antagonice. Tot universul functioneaza pe principiul antagoniei, kymaticii, plus - minus, femeiesc - barbatesc, cald - rece, lumina - intuneric, materie - nonmaterie.</span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: inherit; font-size: large;">O minte linistita actioneaza in mod perfect si doar atunci cand este cazul, una imbolnavita de programele terestre instalate pe parcursul vietii nu va face altceva decat sa formuleze intrebari la care va avea false raspunsuri. Atunci cand nu stiti cum sa rectionati in fata unui moment, ganditi-va la un brad cum reactioneaza in fata urgiilor naturii, in fata focului, in fata alunecarilor de teren, in fata inundatiilor sau avalanselor. Exact, nu reactioneaza! Insa acel brad atata timp cat traieste este mandru, falnic, de neclintit. Nu existenta lui fizica ii da aceasta tarie si splendoare, ci insasi linistea ce picura din el. Asemeni unui rau ce abia izvoraste din munti este si omul. Pe masura ce incepe si curge catre vale se mareste, apele sale cresc, aduna tot mai multe ape, din ploi, ninsori, chiar alte parauri si rauri care curg odata cu el. La fel si intelegerea, intelepciunea, si acceptarea sa. Spre moartea fizica se contopeste cu punctul primordial de existenta, cu marea, cu oceanul infinit de energie si constiinta pura din care a fost fiintat in forma fizica. Moartea nu este o spaima, ea este o eliberare, aici in aceasta forma suntem limitati de propriul nostru corp, realitatea lui Dumnezeu este ENERGIE NONFORMA, NONDENSA, SUBTILA! Taiati-va legaturile eterice cu persoane cu care va secatuiesc de enerie prin afirmatia: „Mihail, taie cu sabia Ta de Lumina Toate Legaturile eterice cu persoane care nu imi mai sunt de folos in drumul meu, ofera-mi sprijin si Stalp de Lumina„ In scurta vreme aceste legaturi eterice vor fi taiate, voi va veti elibera de cei ce atarna, cei ce depind de energia voastra vitala, veti deveni liberi si energici, veti avea energia doar pentru voi insiva. Atentie, nu uitati niciodata! <strong style="line-height: 16px;">IUBIREA ESTE CEEA CE OFERI SI NU CEEA CE PRIMESTI! CEEA CE PRIMESTI IN SCHIMB ESTE DOAR REFLEXIA DIN OGLINDA MEDUZEI!</strong></span></div><div style="line-height: 16px; margin-bottom: 0px; margin-left: 0px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; margin: 0px; padding-bottom: 0px; padding-left: 0px; padding-right: 0px; padding-top: 0px; padding: 0px;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace; font-size: large;">Fericire maxima si iubire infinita tuturor!</span></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-82290129326816605982011-04-20T15:37:00.000-07:002011-04-20T15:37:38.937-07:00Posibilitate senila.<span class="Apple-style-span" style="color: #783f04; font-size: large;"><br />
<br />
1996. Cea mai mare parte din restul lumii nu stia nimic despre ce avea sa urmeze. Nimic despre ura, nimic despre putere, nimic despre suprematie. Practic, doar cativa de pe acesta planeta stiau acest lucru.<br />
<br />
Aparuse o noua civilizatie formata din alt fel de oameni, care aveau toate atuurile pozitive pe toate planurile. Acesteia au devenit ctitorii acestei noi rase umane si a reconstructiei planetare <br />
<br />
In vara anului 1984 cineva bine intentionat avusese idea creerii unui site, un site care sa permita accesul doar oamenilor dotati intelectual, oamenilor sociali, si oamenilor cu un profil psihologic si psihiatric deosebit. Regulile erau foarte severe si numai inscrierea pe acest site dura cam doua spatamani pana la aprobarea finala, dupa care deveneai un banal user. Cei care care urmareau din spatele serverelor, analizau, supuneau oamenii la tot felul de teste individualizate chiar in functie de specializarea persoanei in cauza, in functie de profilul psihologic si nu numai. Site-ul nu avea reclama. Deloc. Singura reclama era cea de la utilizator la non utilizator, iar dincolo de aceasta grea incercare de la intrare te astepta o vasta gama de socializare, diverse activitati de informare in cele mai diverse domenii, posibilitatea de studiu si cercetare foarte putin ingradita de limitele normale a utilizatorului de internet, dar intens supravegheata si indrumata din spatele retelei. Utilizatorii fusesera indrumati sa se cunosaca intre ei, ba chiar li se gaseau perechi potrivite pentru a socializa cat mai mult, pentru a relationa, pentru a se intalni si cunoaste personal, pentru a avea copii, pentru a creea o noua rasa de oameni formidabil de evoluati din toate punctele de vedere. <br />
<br />
Ideea functiona. Utilizatori din toata lumea plateau pentru a fi membrii, pentru a avea acces la aceasta oaza de informatie pura ce le era pusa la dispozitie din spatele logarii, pentru a intalni alti oameni super dotati. Sa nu intelegeti gresit, mai toate geniile planetei accesau acest site. Dar nu toti erau acceptati. Nu era suficient sa ai un IQ de peste 160 daca erai sociopat, sau daca aveai intentii criminale, trebuia sa fii bun la toate. Intradevar, erau putini acestia, mai ales ca cei care ii triau ii mai selectau si dupa aspectul fizic. Din aproximativ cinci miliarde de locuitori cat avea planeta, in cinci ani de zile, siteul avea 214 utilizatori. Aparuse o problema cu oamenii care incercau sa intre si nu puteau datorita baremelor foarte ridicate, aparusera primele procese, insa usor inlaturate pentru ca toti bifau casuta unde site-ul te intreba daca esti de accord cu regulile si conditiile de participare. Pe de cealalta parte a baricadei, cei care utilizau erau deosebit de multumiti ca exista ceva atat de exclusivist si atat de interesant doar pentru ei. <br />
<br />
Cei din umbra urmareau altceva. O mana de oameni bine intentionati, super dotati intelectual deasemenea creasera acest site cu un singur scop: Dezvoltarea rapida a speciei umane. Creearea unei noi populatii, restransa numeric, dar calitativa din toate punctele de vedere. Ideea se baza pe faptul ca persoanele de aceasi categorie se atrag, pe faptul ca o persoana foarte dezvoltata intelectual cauta sa relationeze cu o persoana cel putin tot atat de inteligenta, chiar daca asta este facuta doar pentru egoul personal si nu pentru o relationare strict sociala. <br />
<br />
<br />
<br />
*** <br />
<br />
<br />
<br />
Intre timp tendintele sociale si umane la nivel global erau sumbre. Nevoia de putere devenise o lupta asidua, iar cei care purtau aceste lupte calcau in picioare totul pentru a-si atinge propriile teluri. Nu mai conta daca zone geografice extinse supravietuiau atacurilor sau daca erau rase de pe fata pamantului. Goana dupa resursele planetare transformase omul intr-un animal feroce, dispus sa faca orice pentru supravietuire. Crima devenise in multe dintre situatii social admisa si legala. Nimic nu mai prevestea nimic bun pentru omenire, declinul era evident. In anul 2025 incepuse un nou razboi intre marile puteri ale lumii, cand China aliata cu Mongolia si Japonia atacasera America pentru suprematia petrolului din Orientul Mijlociu, Rusia isi purta propriul razboi civil si se implica deasemenea in activitati de razboi impotriva fortelor dezlantuite ale Asiei Centrale, Fortele Europene Unite atacasera America de sud pentru a dobandi suprematia drogurilor naturale si a celor neurosintetizate. Orientul Mijlociu fusese aproape ras de pe fata pamantului, singurii oameni care mai supravietuiau in acele zone locuiau in buncarele construite impotriva atentatelor americane din anii 2015. Politica mondiala era una marsava, orientata catre prada, catre captura de razboi, iar armele de ultima generatie faceau ravagii printre toate organismele vii. Boli si molime noi aparusera care decimau populatia saraca. <br />
<br />
In toata aceasta perioada, oamenii din umbra si-au facut bagajele si s-au retras in zone de liniste, progresand, procreand, inmultindu-se si perfectionandu-se. Dupa ani intregi de razboaie, portile s-au deschis catre lume pentru acesti oameni ce au fost implantati in pozitii cheie ale lumii, ajungand in scurt timp sa conduca si sa automentina acesta socitate. <br />
<br />
Planeta renastea din propria-i cenusa, dintre mormanele de gunoaie si daramaturi, dintre orasele distruse de rachetele celui de al treilea razboi mondial ce se incheiase in toamna anului 2031. Iarna isi ninse nametii in acel an peste liniste, fum si ruine, vestigiile unei civilizatii ce se autodistrusese. In acel ultim ceas al planetei, oamenii in sfarsit au inteles ca tendintele noastre ca si specie sunt sinucigase, mai ales dupa cele 46 de explozii nucleare de mare putere de pe toata suprafata planetei care devastasera efectiv viata in sine. Din spatiu planeta isi pierduse imaginea de „Planeta Albastra“ asa cum obisnuiam sa o cunoastem. Norul radioactiv ajunsese unul global, nu mai existau decat foarte putine zone pe pamant care nu erau contaminate. Marile puteri ale lumii nu isi asumau responsabilitatile si chiar daca ar fi facut-o, raul deja era infaptuit, viata pe planeta era deja compromisa. Sute de milioane de oameni murisera in acesta confruntare de puteri, si probabil inca pe atatia avea sa ii afecteze ireversibil radiatia nucleara. <br />
<br />
<br />
<br />
Acum, dupa aproape 80 de ani de la initiera acestui proiect, dezvoltatorii ajunsesera sa aiba roade. Si acestea erau chiar si de a treia generatie. Aceasta societate devenise atat de puternica, incat oamenii ce o constituiau ajunsera repede la conducere si astfel treptat lumea isi schimba tendintele: planeta nu mai fora dupa petrol, autovehicolele nu mai poluau, nimeni nu mai folosea carbunele, sau benzina, sau focul. <br />
<br />
In anul 2056 un grup de cercetatori britanici reusisera sa descompuna genomul uman, reusisera sa individualizeze si sa recunoasca fiecare gena in parte. Descoperirea fusese trecuta imediat sub titulatura de strict secret, dar in acelasi timp oamenii din umbra realizeaza un virus ce ii ataca doar pe cei cu IQ de peste 160. Dupa productia lui in masa acesta fusese si lansat. Acest virus ataca doar persoanele inteligente dar care greseau din punct de vedere social, care cu voia lor faceau rau semenilor.Virusul ataca acesti tip de oameni numai atunci cand in mintea lor aparea ideea de invidie, coruptie crima si minciuna. Virusul functiona pe mecanismul de feedback al vinovatiei, al greselii fata de semeni. Astfel, cei care conduceau lumea erau vulnerabili la acest virus care le provoca o moarte subita printr-un fulgerator atac cerebral. In cativa ani disparuse coruptia, disparusera ideile de razboaie, de asuprire a altor popoare, incepuse reconstructia planetei. In mai putin de patru ani dispare Banca Mondiala si notiunea de banca in general, granitele planetare se deshid pentru toata lumea sediul puterii planetare se muta in Europa Centrala.Odata cu disparitia bancilor si ideii de plata (general vorbind -n.a.) dispare ideea de troc, schimb sa valoare contra produs finit. De aici pana la respectarea ordinului mondial de egalitate, fraternitate, si buna convietuire totul a decurs repede. Cum functionau lucrurile? Nemaiexistand bani iar aurul sau diamenatele nemaiavand valoare, oamenii pur sisimplu primeau ceea ce isi doreau atata timp cat erau buni concetateni, atata timp cat aveau un serviciu sau erau intr-unul din programele de calificare profesionale oferite de catre Parlamentul Mondial. Deasemenea oamenii bolnavi sau cu probleme de sanatate erau ingrijiti cu multa atentie in centre speciale. <br />
<br />
<br />
<br />
*** </span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-34865760714136086042011-04-20T04:49:00.000-07:002011-04-28T06:58:54.996-07:00Visul unui Orb<div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><b><br />
</b></span></i></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge9YLYKuB5QCEbQ6HpOipHYE1rQqOiEQmpzF16NYoHavZOPYQKp9rehIi7Y-zCASHxbE7nQSAJ1pMGcx3lINqqRHMLFVjZsrlbJZ3yKf85WB1zWx4v0c6qWDDeTbpA4tKmqVwx2oMeFitX/s1600/semn_intrebare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge9YLYKuB5QCEbQ6HpOipHYE1rQqOiEQmpzF16NYoHavZOPYQKp9rehIi7Y-zCASHxbE7nQSAJ1pMGcx3lINqqRHMLFVjZsrlbJZ3yKf85WB1zWx4v0c6qWDDeTbpA4tKmqVwx2oMeFitX/s1600/semn_intrebare.jpg" /></a></div><i><span style="font-family: 'Courier New';"><b><span class="Apple-style-span" style="color: #674ea7;">Nu te mai lua la palme! </span></b></span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><b><br />
</b></span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New';"><b><i><br />
</i></b></span></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><b><br />
</b></span></i></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: right;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New';"><b><span class="Apple-style-span" style="font-size: small;"> </span><span class="Apple-style-span" style="color: #8e7cc3; font-size: large;">De ce continui să iţi dai palme?</span></b><span class="Apple-style-span" style="color: #8e7cc3; font-size: large;"><b> </b></span></span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBl98oCrGyoxIXAdUoDKqPeQrCzzJuyx8fdlotEzdpstg5dqyoHy6V75Ed-sLdJ713SQHaZ-5aW0ITgVrYkEzXWQ1QfAKsxFbu9V0tqVhrdPSOGgViGWZsfWsOQHe5uGp0-r_Uyx1BtNz/s1600/semne-de-intrebare.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHBl98oCrGyoxIXAdUoDKqPeQrCzzJuyx8fdlotEzdpstg5dqyoHy6V75Ed-sLdJ713SQHaZ-5aW0ITgVrYkEzXWQ1QfAKsxFbu9V0tqVhrdPSOGgViGWZsfWsOQHe5uGp0-r_Uyx1BtNz/s1600/semne-de-intrebare.jpg" /></a></div><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New';"><i><br />
</i></span></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New';"><i><br />
</i></span></div><br />
<br />
<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="color: red;">Omule? Trezeşte-te! Eşti singur, într-un ocean infinit de energie, uită tot ce ai fost învatat de către alţii, nimic din ceea ce vezi în jurul tau nu este real. Afundă-te în neantul interiorului tău, trăieste prin tine insuţi, descoperă adevarata ta faţa după ce iţi invingi egoul şi traieşte prin Sine în perfectă armonie cu ceilalţi, în pace şi iubire faţa de tot si toate!</span></div><br />
<div align="center" class="MsoNoSpacing"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"></span></i></div><div style="border-bottom: solid #4F81BD 6.0pt; border-left: none; border-right: none; border-top: solid #4F81BD 6.0pt; mso-border-bottom-themecolor: accent1; mso-border-top-themecolor: accent1; mso-element: para-border-div; padding: 8.0pt 0in 8.0pt 0in;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;"> </span></i><br />
<div class="MsoQuote" style="border-bottom-style: none; border-color: initial; border-left-style: none; border-right-style: none; border-top-style: none; border-width: initial; line-height: 125%; padding-bottom: 0in; padding-left: 0in; padding-right: 0in; padding-top: 0in; text-align: right;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: windowtext; line-height: 125%;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-small;">Dedic această lucrare tuturor minţilor luminate si libere. Cartea mea este un răspuns de mulţumire deplină marelui iniţiat Umberto Eco, un raspuns în stilul carcateristic ce m-a definit ca estetician si semiotician de-a lungul vremii. Nu am studii, facultaţi terminate sau începute, sunt doar un Om care se opreşte pentru a observa, care pleacă urechea pentru a asculta. Unde nu am fost suficient de clar voi reveni cu alte imagini sugestive pe parcursul cartii mele, aşa cum face şi marele maestru în lucrările sale. Nu mă citi, simte-mă mai degrabă.</span></span><span style="color: windowtext; font-size: 10.5pt; line-height: 125%;"><o:p></o:p></span></i></div></div><br />
<div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div><div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><span style="font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: x-large;"></span></span></div><div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;"><span style="font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i></i></span></span></div><a name='more'></a><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"></span><br />
<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i> </i></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span><br />
<span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i>Prefata </i></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i> Mă bucur enorm că ai decis să citeşti această carte. Tu te-ai condus singur spre cartea mea, tu citeşti în acest moment aceste rânduri, pentru că nu există coincidenţe. Există doar momentul prezent, doar momentul ACUM, şi, cand am rostit acest cuvant el devine deja trecut imediat, şi un alt moment al prezentului ţi se dezvaluie în timp ce traieşti şi experimentezi. </i></span></div><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i></i></span><br />
<div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Momentul ACUM este momentul în care tu nu traieşti, pentru ca iţi este frica de el! Eşti în permanent ocupat să faci ceva, distras de la ce e cu adevarat important, eşti în trecut învitand posibilitati cu locuri, persoane şi întamplari din trecut catre viitor, în încercarea disperata de face trecutul sa devina probabil, sau macar posibil. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><br />
</i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Asa este, nu traieşti în prezent, nu eşti constient de ceea ce faci în fiecare moment al vietii tale pentru ca eşti plecat aiurea cu mintea chiar şi atunci cand te opreşti din rutina şi din banala activitate pe care o faci moment de moment. Şi cand spun activitate, ma refer aici la tot ceea ce faci în timpul zlei ÎNCONŞTIENT. Citeşti ziarul în drum spre muncă, caşti ochii în monitoarele instalate la metrou, ajungi la serviciu unde te pierzi între hârtii, telefoane, mailuri, conferinţe, şedinţe, ştampile, semnături, drumuri, alergatură, întarzieri, grabă, etc... Din pacate, timpul pe care îl petreci la serviciu este al Lor, nu al tău, tu nu vezi asta, nu iti dai seama că pentru o anumită sumă de bani ţi-ai închiriat acel timp lor. Şi asta s-a întamplat pentru faptul ca ai fost obligat sa o faci, caci altfel nu ai avea ... unde sa locuieşti, ce sa mananci, etc... Cu alte cuvinte, societatea în care traim, te obliga sa faci ceva din ceea ce tu NU iti doreşti sa faci de fapt. Sa MUNCEŞTI! Sa stai pitit toata ziua într-un birou, hala, depozit, supermarket, mall, primarie, sediu, ambasada, ORICE spatiu înterior şi sa te îndeparteze de NATURA, de tine Insuti, de ceea ce este cu adevarat important. Spune-mi tu nu simti niciodata ca munceşti prea mult? Ca nu mai poti, de fapt ca nu mai vrei sa mai munceşti, dar din pacate o faci pentru ca altfel nu ai avea nici o alta sansa? Sa ajungi în strada nu vrei, sa te creasca parintii nu se mai poate caci ei au imbatranit şi sunt la pensie, bani nu sunt caci parintii tai sunt niste oameni normali, nu ai Sistemului, nu de partea celor care acapareaza constient sau inconstient averi materiale, ei sunt doar doar niste oameni simpli. Cu alte cuvinte nu ai de ales. Eşti pus în fata faptului împlinit. Eu unul am schimbat cateva joburi, m-am axat pe anumit domeniu, am devenit cel mai bun şi cel mai capabil în acel domeniu, însa... gata, nu exista treapta superioara. Ma întelegi? Nu pot avansa mai mult ca şi treapta de întelegere a ideii de serviciu. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Spune-mi, nu ai prefera sa faci altceva cu timpul tau? De exemplu sa mergi într-o drumetie, sa pleci într-o calatorie, sa te plimbi prin parc, sa vizitezi, sa citeşti, sa faci orice altceva ce iti trece prin minte, numai sa nu te duci la munca în acea zi? Asa am fost eu ieri. Eram la serviciu, şi deşi sunt foarte detasat şi foarte prezent cu mine însumi cand sunt la munca, simteam ca ma copleseste toata acea agitatie inutila pentru... BANI. Asa este, toata lumea cauta bani, pentru ca banii se traduc pentru multa lume în fericire, din pacate, pentru multi dintre semenii mei banul a devenit o valoare morala şi de aceea nu conteaza mijloacele prin care atrag catre ei aceşti bani. De aceea unii au bani, iar altii nu. Ai vazut ca sunt persoane catre care efectiv curg bani, persoane cu succes la bani? Şi te întrebi cum fac? Sincer majoritatea lor înconstient fac asta, işi traduc efemera existenta pe aceasta planeta prin bani, şi prin asta pur şi simplu îi atrag catre ei. Altii, îi atrag în mod constient, subjugandu-va pe voi, strangand latul în jurul gatului vostru, infometandu-vă, privăndu-vă pe voi de la Linişte, De la Relaxare, de la VOI INSIVA! </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Ei şi ce iţi vei spune? Ce pot eu să fac? Ce imi ramane mie de ales, dacă ei mă obligă la toate acestea? </i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>In primul rand Vreau sa iti spun faptul ca verbul „a face“ nu ar trebui sa existe in dicţionarul vostru si va explic imediat de ce. In locul verbuilui „a face“ ar trebui sa aveti in dictionarul propriu verbul „a crea“, care este mult mai aproape de Adevar. Atunci când „faci“ ceva, de orice natură ar fi aceasta, lucrul pe care efectiv îl realizezi, îl înfapuieşti atunci este INCONŞTIENT! Îti spun asta pentru ca acel lucru nu te defineşte, nu este ceea ce ti-ai dori sa faci, nu este IN ACORD PERFECT CU STAREA TA EMOTIONALA! Când „faci“ ceva nu te implici asa cum te-ai implica ca atunci cand „pui suflet“ in ceea ce faci si cand te altfel totul îţi iese minunat. Atunci de fapt CREEZI! Starea de Creatie, este starea de Constienta, de Trezie, starea in care fiinta ta nu este duala in actiune, in care si mintea si sufletul sunt Una! </i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Terminand aici cu definiţia acestor două verbe, deşi aş mai putea scrie multe rânduri pe aceasta tema, iti voi detalia CE ANUME AI PUTEA „FACE“ PENTRU A SCHIMBA TU CEVA IN TOT ACEST ANSAMBLU! </i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i> Totul pleaca de la tine spre Univers si nu invers! Si iti spun asta pentru ca intotdeauna ai asteptari din afara, niciodata nu te consideri suficient de bun, suficient de capabil, intotdeauna dai vina pe alte persoane, diverse situatii sau conjuncturi. Niciodata nu va priviti pe voi cu respect pentru ca nu stiti ca existati! Efectiv dormiti, in propria voastra carcasa umana, va ascundeti mereu dupa zeci de masti, zeci de chipuri, simtiti in voi o permanenta agitatie, un freamat care nu conduce nicaieri, niciodata. Aceeasi rutina banala zi de zi, luna de luna, an de an... pana cand? Iesi la pensie? Te muti in casuta ta de la tara, cea cu doua camere la care ai muncit cu greu toata viata si la cre inca mai platesti rate la banci? Si apoi? Ce asteptari mai aveti de la ceea ce numiti voi Viata? </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Asteptati sa muriti! </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Intr-adevar, este singura certitudine pa care o avem atunci cand ne nastem, sau cel putin despre asta vorbeste notiunea de Casatorie. Casatoria, acel consimtamant in fata Bisericii si in fata statutlui este de fapt un juramant al Mortii, chiar asa suna: “Pana cand moartea ne va desparti.„ Pai si dup-aia? Nu ne mai bagam in seama? Nu ne mai cunoastem? Cum adica? Nu inteleg ceva aici, de ce avem nevoie sa ne casatorim? De ce juram in fata unor institutii ca vom fi impreuna pana cand vom muri? Daca nu stiati statul, aceasta organizatie corupta, la fel ca oricare autoritate posibil existenta va indosariaza in acel moment. Noteaza cu litere de tipar. Va da chiar voua o hartie, fara nici o valabilitate, pe care ulterior tot el ti-o cere in diverse ipostaze, ca de fapt tie nu ti-ar folosi nici macar ca amintire! La fel si cu buletine de identitate, certificate de nastere, autorizatii pentru... si ma opresc aici, pentru ca as putea termina inca trei foi cu exemple de genul... </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>De ce aveti nevoie de asta? De fapt va intreb pe voi, care va considerati oameni liberi intr-o tara libera, unde este controlul vostru asupra propriei vostre fiinte? Inca de la nastere, din momentul din care ti se intocmeste acel document tu esti vandut, arvunit deja bancilor mondiale sau federale sau altor fonduri monetare inexistente. Da, pur si simplu nu te nasti un om liber in societatea lor, niciodata nu ai avut aceasta ocazie, desi ei iti baga libertatea pe gat construind inchisori, iti baga justitia pe gat, pe care tu nu o intelegi, pentru ca este intr-o alta limba care seamana doar cu a ta si pentru a intelege ai nevoie de un translator, un avocat, care este tot parte din sistemul Lor. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Unde esti TU in toate astea? Esti cu gandul dus aiurea la tot ceea ce te-au orbit ei: La ziua de maine, la datoria la banca pe care nu ai platit-o de 3 zile deja dupa scadenta, la chirie, parca ai pleca intr-un concediu, te simti obosit, stresat si nu mai vrei sa auzi de nimic in jurul tau! Ajungi acasa de la munca dupa ce toata ziua ti-ai vandut-o lor iar, dar ce sa faci? Tre sa muncesti ca sa traiesti, nu? Vrei sa te odihnesti dar ai vase nespalate, rufele la fel, cainele nu l-ai scos la plimbare, in bucatarie ai gandaci, vecinul nu mai inceteaza cu bormasina aia odata. Iti desfaci o bere si te asezi la televizor, unde speri ca te vei putea relaxa. Din pacate nu ti-ai ales tocmai cea mai buna metoda, de fapt ai ales una foarte proasta! Pai de ce credeti ca pe zi ce trece mai apar cateva monitoare, nu numai in supermarketuri, nu numai in Sali de asteptare ci chiar pe strada, uriase ecrane in intersectii ce proiecteaza fel de fel de reclame si alte tampenii. De ce credeti ca este gratis tot acest spectacol vizual? Mai mult ostentativ chiar, nu mai ai unde sa mergi fara sa vezi un LCD sau vreo plasma. Vi le-au facut bibelouri, v-au obisnuit cu ele chiar si acasa, uite chiar si eu care va scriu voua acest lucru acum am un monitor in fata! Si cand te asezi relaxat dupa o zi infernala cu berea in mana la televizor vezi...reclame, in care iti spune ca esti prost imbracat, ca mirosi naspa fara produsele Lor, ca nu ai putea supravietui fara nu stiu ce oferte irezistibile, ca la tine in casa este un mare deazastru ca trebuie sa te apuci de redecorari, iar tu, vazand toate astea te gandesti doar cat mai ai de muncit, ca sa ajungi si tu ca cei din reclama. Frumosi, cu un zambet de cristal, cu casa si masina, cu familie fericita si iubitoare, cu nepoti si catel, fara griji si stresuri sociale. Vazand iti dai seama cat de departe esti de fapt de toate aceste lucruri, de perfectiunea pe care iei ti-o baga pe gat. Ia stai putin asa, cine spune ca trebuie sa ai dintii perfecti drepti, perfect albi? Exista multi oameni care isi scot din gura proprii dinti in operatii complicate si ii inlocuiesc cu cioburi de portelan scump, ca asa este moda... Ce e moda asta de fapt? Cine face moda? Cine iti spune de fapt cam cum ar trebui sa te imbraci cand iesi pe strada in anii 75 si in anii 2000? Exact, tot voi, prin casele de moda, prin vestimentatia pe care o cumperi din toate magazinele catre care ei te indreapta. Prin faptul ca accepti tacit toate astea, si prin faptul ca preiei lucruri in viata ta neintelese, pe care ti le si insusesti cu caracter de axioma. </i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><br />
</i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i></i></span></i></span><br />
<div style="display: inline !important; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i> Daca stai bine sa te gandesti unde s-ar putea termina toate aceste probleme existentiale? Ce ai devenit? Care mai este sensul tau ca individ in viata? Mai conteaza ca esti Om sau totul a devenit o goana nebuna in jurul tau ca se pare ca nu mai tine cont de Om si de valoarea lui, ci totul este intreptat spre dezbinare, dezinformare, impunerea fricilor si a terorii, creearea falsei idei de protectie prin inventarea sistemelor gen politie, armata, justitie, biserica? Totul are un curs, pe care tu nu il observi ca esti prea ocupat cu nimicnicia ta zilnica, acest curs este inspre creearea unui puternic sistem capabil sa distruga la nevoie tari de pe fata pamantului daca nu se supun vointei legilor guvernantilor. Tot jocul murdar politic din spatele scenei, este din culise, din fabricarea virtualelor crize, din inceperea unor alte razboaie pentru suprematia resurselor naturale care se mai afla la ora asta pe Terra. Asta este singurul lucru care conteaza pentru ei: Puterea absoluta asupra maselor oarbe si ascultatoare de oameni. Oamenii ce au fost subjugati cu frica de-a lungul vremurilor, din generatie in generatie, nascandu-ne in acest urias cancer al societatii noastre, caci practic ne autodistrugem ca specie, si pe noi si planeta pe care traim, vor vedea in cele din urma faptul ca Marele Adevar le-a fost tinut ascuns atata timp. </i></span></i></span></i></span></div></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Lasand asta la o parte va intreb daca aveti idee ce este internetul, ce a insemnat el pentru omenire, si ce inseamna el in momentul de fata. Internetul este a treia mare manipulare dupa Religie si Bancile Centrale. Retele de socializare, prostitutia mai libera decat painea, pirateria la fel, impartirea oamenilor, clasificarea in grupari, in apartenente politice, religioase sau de alte naturi, toate astea au cunoscut o uriasa exapansiune datorita aparitiei si dezvoltarii rapide a internetului. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>In prezent peste tot pe internet ti se cere sa te autentifici. Ti se iau datele si apoi esti liber sa bantui aproape pe unde vrei tu. Secretele oricum nu sunt la vedere stai linistit. Dar de ce? De ce este „totul“ gratis? De ce nu percep bani pentru intrarea pe un site ca la cinema de exemplu? De ce vi se iau datele totusi? Stiti ce este in spatele lui google? Sau ale lui yahoo, sau orice nume de rasunet in domeniu? Este o uriasa baza de informatii, si nu ma refer aici la informatia pe care o cautati voi pe acele site-uri. Este vorba despre uriase baze de date cu voi, cu datele vostre, cu interesele voastre conform cautarilor vostre, cu o analiza la zi a profilului tau psihologic, social, educativ, temperamental, cu persoanele cu care va aflati in contact, cu datele personale ale acestora, adrese, nume, date de nasteri, date de deces, de casatorie.... </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Fiind o carte pe care nu o voi printa niciodata, pentru ca eu nu distrug natura decat in masura in care socialul ma obliga sa o fac imi permit sa va pun un link mai jos si sa va rog sa ascultati aceasta melodie cand veti citi partea urmatoare: </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i><a href="http://www.youtube.com/watch?v=jC9jeX0j1SY">http://www.youtube.com/watch?v=jC9jeX0j1SY</a> </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>1. Adevarul. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Ce este adevarul? Ce este minciuna? Unde probam acest adevar, pentru ca nu are nici o eticheta, este un lucru atat de relativ vei spune. NU! Adavarul este unul singur, este singurul lucru pe care il faci, din pacate de cele mai multe ori inconstient. </i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><span class="Apple-style-span" style="font-style: normal;"><i>Exact, TU esti cel care hotaraste daca informatia care iti parvine are caracter de adevar sau de fals. Tu esti persoana care isi pune amprenta peste informatie, analizand-o, aprofundand-o.. mergand catre esenta ei. In momentul in care tindeti catre esenta unui lucru, esenta acelui lucru va va duce cu siguranta catre o revelatie. A merge catre esenta lucrurilor este a tinde catre centru, a trage cu arcul la tinta, a te apropia de ideea care a dat nastere materiei, a vedea ca de fapt Gandul este cel care infaptuieste lucruri! Gandul care este rezonanta unei idei, o idee care este revelatia unei Stari Emotionale provocate de situatia data. De aceea de fiecare data Adevarul este cel pe care il simti in tine si il accepti ca fiind nonfals si pe baza lui tragi concluzii, mergi mai departe, Evoluezi!</i></span></i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><div style="text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><i><br />
</i></span></div><br />
<div class="MsoNormal" style="font-size: 12pt; font-style: italic; line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: 12pt; font-style: italic; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfdcx1sOEJMMZElKT_3BuSPwMiSIcGSVY2Ndaa0nnHDApfs6DSm6-5-20DoMqcoB4X8pbTiXVAUWevRe5dvs21q6-x_lIhyy8VrU2aSnMW3brguO0xtHsPj8tNQhVr-7vxB498IU07Ysvg/s1600/keterinvest.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfdcx1sOEJMMZElKT_3BuSPwMiSIcGSVY2Ndaa0nnHDApfs6DSm6-5-20DoMqcoB4X8pbTiXVAUWevRe5dvs21q6-x_lIhyy8VrU2aSnMW3brguO0xtHsPj8tNQhVr-7vxB498IU07Ysvg/s1600/keterinvest.jpg" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: 12pt; font-style: italic; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-size: 12pt; font-style: italic; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><b>1. KETER</b></span></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><br />
</span></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><br />
</span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Deja mă încinsese, aveam tot spatele fierbinte, şi priveam cu ochii larg închişi către curcubeul în care <i>El</i> scăpase un minunat buchet de raze. Devenisem translucid în după-amiaza aceea, simteam lumina cum curge prin mie dinspre nefiinţa înspre fiinţa, din unghiul cel mai larg cu putinţă, in unghiul care nu poate fi măsurat, nici înteles, devenisem Punctul, Înaltul, Nemişcătorul, Susţinătorul Universului, Cel Fara de forma si timp, Cel ce exista, Ein Sof, Neînţelesul si Neinteligibilul, Atomul de care întreaga viaţă era legată şi depindea, - reţeaua invizibilă a Lui, Întunericul ce defineste Lumina, unda şi rezonanţa ei în acelaşi timp fara de timp. Parcul începuse sa curga in mine cu molcomele sunete ale naturii. Eram singur insa acolo, desi era ora doi şi ceva eram singur în natura şi cu ea şi prin ea. În jurul meu multe carcase umanoide purtând suflete inconştiente se agitau fară rost. Simţeam, din punctul de unde eram, că eram imaginea proiecată de pe camera de luat vederi ce filmează acelaşi lucru, dar rulat pe fast forfward. În plus, se simţeau şi toate acele ridiculizari, pufnete de râs, blitzuri de aparat foto ce imortalizau pentru o perioadă în ochii lor virtuali imaginea nevăzutului şi a neînţelesului, a haosului şi a ordinii din haos. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Raţele de pe lac erau acum la jumatate de metru de mine şi am deschis încet ochii. Erau acolo, si razele soarelui derula culori nemaivăzute în penajul uleios al acelor păsări de apă. Mă simţeam bogat de mine si de Dumnezeu, pentru ca ştiam deja că tot ceea ce Este, este al tuturor, pentru ca aşa a spus El.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><o:p><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> </span></o:p></span><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"> </span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><b><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"> - Distragerea- </span></b><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><br />
</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Pierdut cu exactitate între timpul spaţiului şi spaţiul timpului, undeva în irealitatea celorlalţi, care de fapt nu erau cu mine, cu urechea înmuiată într-un lighean de argint, din care ivorăsc duioase şi ritmate acorduri de vreun instrument cu coarde, aşezat în acel cântec doar pentru a te face sa uiţi noţiunea timpului, altceva repetitiv mă perturba agresiv, îmi muşca din linişte nemilos, iar sub mine se deschise o gaură neagra care ma sugea catre ea. Pierdusem controlul păcii şi în dorinţa de a mai levita în acel spaţiu lipsit de timp şi de el însuşi mă agăţam de ultimele momente, ştiind însă, că se va termina foarte curând. Şi am început să mă rotesc foarte repede în jurul veunui alt punct ce se autodescoperise pe sine si alunecai cu viteza gândului în uriaşa gaura de vierme ce se căscase acolo doar pentru mine. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Am aterizat forţat pe scaun la mine în cameră şi am deschis uşor ochii inspirând forţat pentru a mă acomoda mai uşor cu senzaţia dimensiunii a treia. Telefonul suna undeva pe jos, acoperit de nebunia serii - vestigiile unei lupte teribile de supravieţuire dată cu Cavalerul Ordinii, un iniţiat de altfel şi el, însă de foarte multe ori este înfrant şi se întoarce în templul său pentru a-şi linge rănile până a doua zi dimineaţă, când va triumfa din nou, o lupta vie şi perena precum cea dintre Horus şi Set. Lumina ce o făcea flacăra de la lumânare se scurgea în limbi insuficiente peste întunericul retinei mele obosite de lipsa îndelungata a luminii fizice.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Esc... o mica bucaţică de plastic, care, trezeşte la viată batranul procesor şi, o ploaie dreptunghiulară de fotoni ma plezneşte nemiloasă, topindu-mi ultima speranţă că m-as putea ridica de acolo, descompunâdu-mi pielea şi carnea, arzându-mi oasele prea bătrane pentru această lume, şi prefacându-le într-o cenusă argintie şi sclipitoare, din care am renascut precum pasarea Pheonix, inundând camera cu lumina mea orbitoare.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Telefonul insista să sune, blocat in acelaşi timp, în aceeaşi secundă atemporală a acelei lumi fizice în care plonjasem deja, cu o viteza mult prea mare pentru ca presupusul interlocutor să işi dea seama ca Sunt deja Aici, încerc să umblu la robinetul timpului, pentru a ajunge la efemera, nefericita şi mizerabila lui existenţa, chip de siliciu si aur, intruchiparea morbida a unor zei de pe alta planeta nestiuta, varf de lance creativ si analitic, însă fără Conştiinţă de Sine. Ştiam că nu se va opri, nu ma deranja că suna, melodia era chiar foarte liniştitoare, mă deranja însă un lucru pe care îl simţisesm acum. Mă mâhnea practic. Înţelegând pe deplin momentul în care eram, ajunsesem la concluzia că de cele mai multe ori, mai rau te încurcă decât te descurcă, mă mâhnea dependenţa faţa de drogul din siliciu ce iţi macina mintea şi o face sa se întrebe, îţi dă gratis aproape cele mai frumoase forme, şi sunete, şi culori, şi imagini pe care le-ai văzut sau pe care nu le-ai văzut, însa nu exista încă imagine sau sunet, redate mai frumos decât cele natural si live. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">...Răpsund unui robot agresiv de la Vodafone care mă anunţă că nu mi-am platit factura de nu stiu cat timp... Îi Închid... Respir o dată profund şi... telefonul sună iar, acelasi numar, îi închid... şi iar sună. Aveam de ales între a închide telefonul, sau a raspunde, am ales să răspund dar să pitesc telefonul sub plapumă. Eram acolo, coborâsem în Lumea Mica pentru ca fusesem intrerupt, distras. Ideea era că erau o grămadă de apeluri ratate însă... a durat ceva să mă întorc din veşnicia mea pentru a redeveni formă, pentru a mă scurge înapoi în fiinţa de carne, ca într-o placere surda şi dureroasa, ca o aducere aminte a unei copilării demult uitate. Ceara lumanarii se topise într-un şuvoi lichid şi viu, şi, în tendinţa lui de acaparare a spaţiului vital invadase tot ce era în jur - torent de lavă fierbinte ce transformase tot în calea sa înghiţind hăul nespaţiului şi netimpului dimprejur, deformând realitatea luminii, într-o capodoperă plastică, translucidă - metamorfoză grotească a cilindrului anterior - energie ce adopta Dezordinea în locul Ordinii ştiute de noi, oamenii. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Un strigăt launtric îmi aduce aminte de senzaţia de foame, ţipătul mut imi încâlceşte mersul spre aceeaşi obişnuinţă de a mânca, deşi corpul are suficientă energie. Îi fac pe plac şi de data asta şi îi dau doua mere şi jumătate de covrig. Se potoleste... <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">...Din nou linişte. Doar zumzetul şi vibraţia unei bormaşini, undeva în structura blocului făcea ca celelalte sunete sau lucruri să pălească. Cineva face asta cred în mod deliberat, fiecare bloc din oraş având prorpiul său bormaşinist angajat cred, pe bază de contract, altfel nu îmi explic căci coincidenţa repetitivitaţii este prea mare pentru a fi altfel.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">La un moment dat se opri... definitiv de data acesta, sau cel puţin aşa părea. Acel moment, acea aşteptare care părea să dureze de secole se transforma în certitudine. Se oprise! Mai ramasese doar zgomotul de fond, zumzetul neobosit al oraşului, cei 80 de decibeli admişi de lege. Prin geamul termopan însa nu razbateau decat sunetele mai puternice, cele ce purtau cu ele frica şi teroarea sunete de salvări, de oameni muribunzi, flashuri de faruri şi lumini roş-albastre de sirene electrice închistate în corp de metal şi plastic, vuiet de nesomn-noebosit, graba incomprehensiva a roţilor şi motoarelor ce brăzdau bulevardul. În schimb, floarea îmi zâmbea cu nonşalanţă de pe caloriferul de acum rece - obiect de mobilier, vopsit deja de prea multe ori pentru a-i mai putea permite căldurii să circule nestânjenită de porţi chimice şi foite protectoare.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><b><span style="color: black; font-family: 'Courier New';">- Scopul -</span></b><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><o:p></o:p></span></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">*<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Şi totul revenise la normalul unui moment petrecut în dimensiunea materiei dense, dimensiunea pietrei şi a cărnii, poiecţie tridimensională a conştiinţei trecute a umanitaţii. Viaţa în formă fizică, minusculă parabolă între univers si om, macrocosmos şi microcosmos.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">O gramadă de mailuri noi, facebook care îmi încalcă abuziv drepturile de Om, se ocupă printre altele şi cu asta. Şi cu strângerea de informaţii despre toti, doar omul urmează a fi implantat cu microcipuri, exact ca şi caţeii cu cercel galben ce bântuie dezlegaţi străzile bucureştene. Nu asta contează, oamenii nu contează pentru sistem, sau cel puţin nu dă nimeni doi bani pe existenţa noastră, suntem ţinuţi în viată cu un singur scop: sa facem motorul sistemului să se învârtă! Să trăim blocaţi în frici şi norme sociale, să fim cu toţii nimic altceva decât consumatori de...orice, orice are sau ar putea avea un preţ, indiferent că este piată neagră, indiferent că este legal sau nu, totul cu un singur scop, acela al consumatorismului dirijat din spatele monitoarelor, şi al reclamelor care sunt mai lungi decât filmele, mai agasante ca niciodată, în permanenţa ţi se spune că eşti prost îmbrăcat şi incalţat şi nu eşti la modă, că nu ai accesoriile la modă, că părul tău nu străluceşte suficient de la vopseaua pe care o foloseşti tu, ca dinţii tai nu sunt suficient de albi si trebuie sa iti schimbi acum pasta de dinti, că niciodată nu folosesti şamponul, săpunul, rujul, calculatorul, pixul, maşina, serviciul care trebuie, reclame care te fac să te încalţi vara cu cizme de cauciuc colorate, că este la modă, să iti tai, razi, tunzi părul în toate ciudăţeniile de forme de la televizor, că este „la moda“, etc, nu mai insist pe subiect. În mare spus, ne este vândută o iluzie, este de fapt prorpia noastră iluzie, este proiecţia gândului nostru comun, ca unitate, universul ne ofera înapoi exact ceea ce îi cerem, de asta spun că noi suntem cei care ne creem prezentul în permanenţa, şi mai mult decât atât, ne creem viitorul trăindu-ne prezentul toţi laolaltă ţi convieţuind. Noi suntem cei ce alegem orice în propria noastră viaţa, dar condusi orbeşte de ceea ce credeţi că de fapt alţii va conduc. Secretul se află ascuns în spatele ochilor fiecăruia dintre voi - vălul care ne-a fost tras peste ochi a fost de fapt întreruperea legăturilor permanente cu Divinitatea, cu Universul prin modificarea structurii ADN, şi anume simplificarea acestuia de la unul cu 13 spirale cât avea omul, la unul cu numai două, nemaipermiţându-i acestuia să îsi găsească calea Acasă în niciun mod conştient, blocând umanitatea în dimensiunea a treia, cea a lumii energiilor dense, lumea zgurii şi a îngerilor decazuti - kelippot ce au acceptat intunericul in favoarea Luminii Divine. Răul a început prin scăderea intensităţii luminii Divine. Deasemenea, în foarte scurtă vreme şi Mama Pamant - Geea, dătătoarea de Viaţă trupească, de Formă, susţinătoarea tuturor ipotezelor umanitaţii, martora masacrelor şi a descoperirilor, făuritoarea şi nimicitoarea de specii şi de generaţii, civilizaţii şi cicluri de evoluţie, mama a tuturor, Trup Sfânt şi iubit de către întreaga galaxie şi de către tot Universul, avea să decadă în acest lob bine definit al evolutiei, în dimesiunea materiei.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Conştiinţa umană a involuat, însă marile secrete ale ultimilor iniţiaţi au fost transmise din generaţie în generaţie, apărate cu orice preţ de ochii mulţimilor proaste şi ignorante, pentru ei - cei multi - au fost creeaţi banii, şi tot ceea ce ţine de materialism. Secretele au supravieţuit, au dainuit erelor, deşi ascunse, tainice, mistice, controversate, blamate şi încâlcite, toată informaţia s-a strâns într-un numitor comun: Internetul! Internetul a fost pentru ei, pentru Cei din Umbre - Strămoşii Robelor Negre, Parinţii Templierilor şi ai ordinelor religioase, întunecaţi descendenţi ai măreţei civilizaţii Atlantida, un rau necesar. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Acum s-a ajuns la un apogeu al acestei precedenţe, un final în care se subliniază cu roşu majoritatea lucrurilor ce au fost întodeauna ascunse. Această măreaţă culme a informaţiei ce atarnă în spatele apăsarii unor butoane de plastic, acest uriaş noian de învăţatură a prins propria viaţă, a expansionat conştiinţa umană rapid, evoluţia a cunoscut un uriaş progres în toate domeniile în numai o perioadă foarte scurtă de timp raportat la scara evoluţiei umanitaţii.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"><span style="color: black; font-family: 'Courier New';">...Nimic nou, multă lume plictisită de acest căcat, care pare să nu se mai termine. Puţini se uită în ochii celuilalt şi se întreabă încotro se îndreaptă, ce forţă deosebită îl mână cu maiestrie de la spate, si către ce îl grabeşte. Era</span><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"> vitezei, timpul în care totul se face pe grabă, in care nu mai conteaza omul ci conjunctura, supa de sfere de interes şi de apartenenţe ale egoului umanitatii, subjugat de imagini deosebite si de promisiuni incantatoare, insă realitatea este deformata de aceasta imagine de progres si dezvoltare, este imaginea omului care sufera de foame, sufera de boli fizice si de grave boli psihice la nivel de unitate, de comuniune, de civilizatie. Omenirea este si a fost bolnava din punct de vedere psihologic ere de-a randul. Cel putin de la Atlanti incoace, de cand Lumina Domnului a slabit treptat in inimile oamenilor si acestia s-au indepartat de ea crezând că suntem singuri pe aceasta lume, transformandu-ne pe toti in niste roboti orbi ce au preferat activitatea indusa de catre alti semeni de-ai nostri in locul actiunii constiente, au preferat sa se lamenteze, sa externalizeze si sa isi imparta vina si raspunderea orinde în afara existentei lor, indepartandu-se astfel de la realitate, de la intelegerea superioară, de la faptul că adevarata cunoaştere pleacă din interior...<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">**<o:p></o:p></span></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Mă hotărăsc a iesi din casa. E după-amiaza şi este relativ cald în acest moment de aprilie.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Cativa nori razleti si fugari patineaza pe un cer de opal. Vantul misca în minitornade praful din parcare, iureş neînteles, vortex de energie vie. Îmi îndes căstile în urechi, una este nefunctionala, insa aparentele inseala intotdeauna, si mereu in spate lucrurilor clare si simple stau ascunse multe intelesuri ascunse. Aşa a fost lăsat să fie, ca lucrurile Adevarate sa fie clare, in vazul tuturor. Din nefericire, marea majoritate a oamenilor nu observa lucrurile subtile, care de fapt sunt lucrurile ce conteaza, lucrurile care par ascunse „la vedere“, cele din spatele cuvintelor si imaginilor.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Pasii mi se scurg pe traseul obisnuit, cu previzibilitate constienta pasesc pe acelasi trotuar, spre aceeasi gura de metrou bucurestean. Privesc in jurul meu incercand sa opresc timpul. Si stau nemiscat la trecerea de pietoni, unde culoarea rosie a amortit de prea mult secunde pe fata prafuita a semaforului. In jurul meu, pereti de oameni ce se agita, si ce spala secundele muteniei mele. Forme colorate, masinarii scrasnind, tiuind si claxonand, lumini intermitente si stridente, fete plictisite si grabite, franturi de discutii si injurii - proiectie dinamica a perfectului material - scaldau in mine ritmurile altor lumi nevazute si nestiute, vibrau in nebunia mintii mele pe frecventele celui mai fabulos concert la care puteam asista vreodata. Ma scobor in gura de metrou ca int-o blanda alunecare in pantecele Mamei Pamant si imi astept cuminte randul de a fi carat pana spre destinatia mea finala - parcul. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Triste si ceausiste, statiile de metrou bucurestene, la fel ca si multe lucruri care tin de domeniul public au fost privite cu nepasare in ceea ce conteaza forma si culoarea, nuanta de adaptare si evolutie. Aceiasi pereti sordizi, pe care s-au calcifiat picaturi de apa in stalactite minunate, si privind adanc in viitor ma confundam intr-o pestera aici si intelegeam ca totul se intampla atunci cand te limitezi la intelegerea faptului ca omul traieste maxim o suta si ceva de ani. Pentru restul „viului„ din Univers, melodia nu se termina, picatura nu inceteaza niciodata sa cada, la fel cum calciul din apa aceea nu va inceta niciodata sa se depuna, cu o adevarata rabdare de Sisif, sfidand parca efemera noastra existenta, in nonsalanta ei aparenta nemiscare curge spre infinit, doar ca in alti parametri decat pricep sau observa oamenii de rand. Un sarpe de metal huruitor navali in perceptia mea si se opri la cativa pasi de mine. Venise Timpul! Eram in fata uneia dintre masinariile miscatoare de pe sub pamant, uriasa conserva umana in suc propriu.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">-Atentie se inchid usile! Urmeaza statia..., Iau loc pe unul dintre scaunele rosii, mazgalite cu markere in semn de dezaprobare, de dezinteres si negare de catre puii omenirii ce crestea tenebros spre necunoscut, odata cu mine. Un sentiment de tristete ma invaluie vazand ca fratii mei sunt doar manati de la spate, ca vitele pe o pajiste, nici macar verde ci uscata si pustiita, cirezi mutate de colo-colo, infometate si infrigurate, cu fete triste si minti preocupate de grija zilei de maine. O lacrima se prelinge usor din ochiul drept si o las sa alunece, apoi una din ochiul drept si curg amandoua, pe sub ochelarii de soare, se impletesc in barba deasa, ajung pe buze si simt gustul marii si al nisipului. Respir si ma linistesc, insa in fata mea o fatuca bruneta, ce cu siguranta i-am parut ciudat cand m-am asezat in fata ei, cu gluga in cap, cu ochelarii de soare la ochi si cu castile in urechi, deci una din acele fiinte care judeca dupa aparente, pentru care imaginea conteaza mai mult decat sunetul si forma, mai mult decat energia insasi, in marea ei graba a respirat odata, doar cat sa isi cufunde in mine o privire ce a trecut de lentilele ochelarilor. In acel moment am tresarit, insa doar momentul ne apartine, ea nu mai era acolo, doar intrebarea ei mai persista inca: “Oare de ce o fi plangand si ciudatul asta?„, si momentul curge spre banalitatea limitarii ei intr-o irealitate intranscedenta. Cu o ultima franare, ca ultim efort ajung la Eroilor si cobor. Imi cumpar doua mere de la un chiosc, si vanzatoarea imi da restul cu precizie rapida, ies la suprafata si vad din nou Marele Spectacol al Lumii. In drumul meu spre parc tac si merg dupa ritmul urechii prelingandu-ma ca o umbra vie peste trotuare. Acelasi freamat urias peste tot. Nimic nu se opreste niciodata imi spun si intru in parc pe langa Facultatea de Sociologie ce de fiecare data imi amintea de Cojo, care acum nu isi mai aminteste de mine ca exist. Ma indepartai rapid de urletul soselelor afundandu-ma pe Aleea Coniferelor catre centru parcului, catre o zona mai ferita de zgomot, una in care puteam sa ma aud pe mine respirand. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Si la ora aceea la care voi, umbrelor, stati ascunse in spatele monitoarelor sau uneltelor si masinilor de tot felul, ora la care voi nu stiti ca traiti de fapt, eu ma intalneam pe aleile asfaltate cu alti Voi, unii studenti, altii pensionari, mamici cu caruturi si copii, elevi pe biciclete, batrani cu pipe si cu barbi ingalbenite de propria lor vointa sinucigasa. Acesti Voi erau tot parte a intregului, va defineau perfect pe cei care nu puteati vedea parcul la ora aceea din zi, ei erau oglinda voastra perfecta, a animalului scapat din cusca pentru o ora sau doua, lancezeau la soare sau se plimbau, absorbeau cu nesat lumina ce cu totii o percepeam in acel moment ca pe ceva adevarat si benefic.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">Ca intr-o soapta si unduire, vantul raspandeste mirosul zarzarilor infloriti. Stiu! Venise primavara! Unde eram? Ce se intampla in acest moment al vietii mele? De ce ma regasesc in mijlocul unui oras bolnav si ce va urma sa fie de aici incolo? Cine eram eu de fapt in tot acest mare spectacol al Vietii, catre ce ma indreptam?<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;">***<o:p></o:p></span></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><br />
</div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Ma indreptam in seara aceea calduroasa de noiembrie de la munca catre casa. Aveam de parcurs vreo zece minute pe jos, ceea ce imi oferea un prilej de bucurie de fiecare data sa imi aerisesc capul de ganduri, sa imi ascult muzica in casti si sa ma gandesc la ale mele. Pe colegi nu ii blamam, vedeam faptul ca nu pot intelege anumite lucruri, insa imi devenise foarte greu sa raman blocat in acea rutina ordinara zilnica, doar pentru ideea de a trai, de a avea ce manca si unde locui.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Altceva ma framanta de o vreme insa. Ca sa poti intelege trebuie sa te duc cu simtirea cat mai aproape de punctul meu in intelegere, de punctul de pornire, de origine, si de momentul in care a inceput pentru mine o noua viata. Eu mi-am inceput viata chiar in acea seara, chiar in momentul in care mergeam spre casa cu capul plin de ganduri. Nici macar nu realizam ca tocmai ma nasteam in Noua Lume.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Povestea incepe undeva demult in momentul copilariei mele ciudate, incepe atunci cand l-am cunoscut pe el, pe Dan. Un pustan mic de statura, blond si tuns scurt, cu o privire ce iti capta atentia, o fiinta care cerea ascultare si intelegere mai presus de comunicarea verbala. Ma aflam nu intamplator, ci karmic in acea situatie, in care, faceam o vizita impreuna cu parintii mei, parintilor lui, la ei acasa. Acest acasa se afla situat undeva spre poalele muntilor Bucegi, intr-o mirifica priveliste, un mic colt de rai scaldat de razele bune ale soarelui in acea calduroasa zi de vara. Totul era verde si plin de viata, ciresul isi atarna sferele grele, parguite si pline de apa in asteptarea culesului, iar leaganul spanzurat de o creanga te invita tacut, dar zambitor sa nu mai pleci de acolo. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Vizita aceasta era sa fie inceputul unei calatorii pentru tot restul vietii alaturi de acest om, intalnit in acea zi, in acel loc. El avea sa devina pentru mine lumina care imi capta atentia cel mai mult, fiinta de care ma simteam apropiat si protejat in acelasi timp, totul evoluand spre o prietenie implicita. Desi viata ne-a trimis pe trasee diferite, el devenind din baiatul needucat si nazbatios care era cand era mic un studios, un cautator si un dezvoltator al ideii, un purtator al profundului inteles al cuvantului, al limbajului, un profesor de limba si literatura romana, si unul cu o puternica vointa de stapanire si guvernare a domeniului intelegerii si dominarii prin observatie subtila. Tot ce vedeam la el nu traduceam cu mintea de acum, nu. Pentru mine erau doar simple sclipiri de diamant, ce ma atrageau si ma tineau lipit de ideea de el, de faptul ca devenise un maestru pentru mine. Foarte naiv fiind din fire, personalitatea puternica si egotica a leului din el se impunea peste nonsistemul meu de valori, peste personalitatea mea slaba si nesigura, schimbandu-mi de-a lungul vremii, propriile convingeri, imprumutand foarte multe de la el. Cu alte cuvinte credeam in ceea ce facea si spunea, ma bucuram ca eu sunt cel mai aproape de sufletul lui, desi nu stiam care este acesta, pentru ca nu il vazusem niciodata. El era omul care vorbea in general cu un singur scop: sa fie ascultat, insa ceea ce intelegea sinele sau era de fapt adanc ingropat in el. Adevarata fata a acestui Mare Maestru din viata mea era una subtila, care se autocontura pe parcusul dulce dureros al scurgerii nisipului din clepsidra mea interioara. De cele mai multe ori ii admiram vointa si admiram cum reusea, dar nu intelegeam cum o face, tot ceea ce facea el era mai bun in ochii mei decat ceea ce faceam eu. Asa si era de fapt, stateam in umbra si nu stiam, pentru ca eram prea mic sa imi fi adus aminte de lumina.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Dan, sau Zamfu cum o sa ii mai spun aici, era un baiat nu foarte atragator, saten, tuns scurt,de inaltime medie, cu ochii incercuiti de o conjunctivita cronica, mereu in stare de sanatate buna fizica si mentala, unul din aceia care nu bea, nu fumeaza, nu bea cafea, nu face excese alimentare prea mari, are o activitate fizica buna si o forma expresiva a corpului, asta din punctul de vedere a conceptiei formelor frumoase si armoniase la un corp uman. Avea insa un viciu si acel viciu era femeia!<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Mi-au trebuit ani multi sa imi formez o parere si asta pentru ca incercam sa copiez, sa pun in aplicare ce vedeam la el in materie de relationarea cu fetele, el fiind unul dintre aceia care avea succes la femei si nu la orice femei ci la cele care aratau superb din punct de vedere fizic, ulterior era sa ma prind care era modalitatea si de ce mie nu imi reusea. Fetele pe care le agata cu usurinta, cadeau plasa ingeniozitatii observatiei sale. Efectiv, stia sa se uite la ele, sa le cunoasca inca de dinainte de a intra in vorba cu ele, pentru a avea in permanenta un atu in maneca, in permanenta ceva ce putea fi folosit pentru suprematie, pentru dominatie, pentru a invinge. Totul cu un singur scop bine definit pana la urma, pentru a cauta placerile intime cu victima sa, cu scopul de a isi aduce victima in pragul in care se simte inferioara lui si ii accepta superioritatea, isi schimba propriul sistem de valori si le accepta pe cele impuse de el, in punctul in care fata il iubeste deschis, il admira deschis pentru ca are senzatia falsa ca in sufletul ei s-a trezit o mare pasiune si dragoste pentru acel om. Si nu doar pentru asta facea aceste lucruri, ci si pentru imaginea lui sociala, pentru siguranta, pentru confort intim si psihic. Omul nu avea limite, nu conta nimic inafara de el si propria lui vointa sau atractie, astfel ca multe dintre fostele sau actualele mele prietene si/sau ale prietenilor nostri deveneau tintele lui, si ulterior cadeau in capcanele intinse de el. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Cum proceda? Simplu. La fel ca si cu mine, ca si cu toata lumea. Cand se simtea coplesit, desi erau foarte rare aceste momente, citeam in el frica si panica, si atunci pentru a se impune facea ce stia cel mai bine sa faca, ragea! Desi era un om aparent pasnic, cu un puternic atasament fata de natura, fata de strabuni si de neam, fata de folclor si fata de minunile lumii, un admirator tacut ce nu lasa urme pe unde trece, lup fugar si solitar, mirosind, adulmecand de la kilometri in fiece moment pulsul vietii si al pamantului, desi nimic nu l-a despartit nici pana azi de coltul de rai unde l-am cunoscut eu acum vreo saptisprezece ani cred, acest om isi manifesta violentele si propriile frustrari, intr-un mod subtil, elegant, invelite in mantia stralucitoare a maestrului stapanirii Cuvantului si Persuasiunii. Pentru mine insa era mai mult decat atat, eu nu il vedeam asa, ci ca pe cel mai bun prieten pe care il aveam, nu aveam ochi pe vremea aceea sa inteleg, nu aveam urechi cu care sa ascult ce imi spune Timpul, ce parea ca se scurge in mine si ca lasa o dara - o aspra limba trecuta peste o rana nevindecata de prea mult timp. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Eu eram personajul care si-a dorit toata viata lui un singur lucru: sa stea cat mai mult cu prietenii sai, si asta pentru ca acolo ma simteam cel mai bine, intre cunoscuti, cateodata si intre necunoscuti, dar cel mai mult intre oameni. Da, eu eram omul care nu suporta prea mult timp izolarea, scurgerea prea lenesa a timpului intre doua intalniri cu oamenii. Eu eram cel care socializam in diverse ipostaze cu necunoscuti chiar, fara motiv, eram cel care se plictisea de unul singur. Atunci cand ma plictiseam, ma apucam sa creez, insa nu pentru mine, nu pentru a imi aduce mie vreo satisfactie directa, ci pentru a aduce altora in lumina creatia mea, pentru ca ceilalti sa ma aprecieze pentru ce lucrare minunata am savarsit. Si in aceasta categorie a creatiei desenam, pictam pe lemn, hartie si panza, ma ocupam cu aranjamente florale si decoratiuni interioare la un moment dat, cand efectiv din asta traiam, confectionand in permanenta unicate din plante uscate si tot felul de alte materiale, ce nici macar nu ti-ar fi trecut prin cap ca ar putea fi un element intr-o mica opera de arta, scriam poezie si proza, sculptam, cantam la chitara si construiam, reparam sau distrugeam multe, totul cu o viteza uluitoare pentru cei din jurul meu. Mie imi placea acest joc de-a viata in care eu faceam ceva pentru ei si apoi ei isi dadeau cu parerea. Unii mai vehement, altii mai in trecere. Imi vindeam creatia nu pe bani ci pe aprecierea oamenilor si, uitandu-ma peste umar acum, privesc cu jale cate dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, pe cate le-am distrus si pierdut atunci cand le-am disconsiderat si cand am crezut ca nu sunt demne de adevarata valoare la care pot ajunge in arta, ca reprezinta nimicul, obiect demn de expus la muzeul invetiilor care nu folosesc la nimic. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Ordinea din mine se caracteriza prin dezordine, in care primau instinctele comunicationale si relationale, in special cu cele de energie feminina. Intotdeauna am fost cel ce a iubit frumosul, forma, expresia, arta, imaginea, culoarea, cel ce a apreciat initiativa in locul negocierii, cel ce a actionat in loc sa stea sa reflecte asupra situatiei prea mult, implicandu-ma pe traseul meu in diverse situatii, care mai de care mai bizare, din care, de cele mai multe ori ma salva saraca mama. Cu scoala nu prea aveam treaba, nu intelegeam de ce trebuie sa bag in mine, sa asimilez toate acele tampenii si la ce o sa imi foloseasca pentru ca nu vedeam un sens, eu oricum stiam ca sunt inteligent, ma vedem pe mine insumi sclipind in anumite momente in care altii nici macar nu isi dadeau seama ca am trecut pe acolo. Aveam acel dar, dar si povara, a rapiditatii, a instantaneului, muscatura mortala la jugulara intr-un rastimp prea scurt pentru ca victima sa imi observe miscarea. Observam, analizam si dadeam un raspuns de trei ori mai repede decat majoritatea oamenilor cu care interactionam, si acest raspuns nu era de fiecare data pentru ei, ci mai mult pentru mine. Eu il aveam. Intotdeauna stiam tot, orice ma intrebai nastea o conversatie, chiar daca habar nu aveam despre domenii precum fizica cuantica. Eu eram oratorul vrutelor si nevrutelor, cel care vorbea din proprie experienta de cele mai multe ori sau din experiente imprumutate de la altii, dar pentru care aveam in mine certitudinea existentei lor. La mine auzeai si bancuri, si prostii si tampenii mai mari decat casa, si probleme, si intrebari si solutii.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Dumnezeu imi daduse arta stapanirii cuvantului, intelegerea vibratiei din spatele limbajului, arta ce o practicam in combinatie cu principiile pe care le imprumutam de la prietenul meu si, prin persuasiune si sclipire in folosirea cuvantului, reuseam din cand in cand sa am prietena. Intotdeauna m-am simtit atras de partea fizica a relatiei cu o fata, de aceea intotdeuna ma grabeam, nu aveam rabdarea necesara sa stau sa ascult intai, pentru ca presupuneam ca stiu deja, inca mai fac acest lucru, cateodata, nu e rau, merita incercat. Ma simteam in multe situatii superior celorlalti, ma enerva de cele mai multe ori atunci cand vedeam cat de greu se scurge timpul pentru unii, care se misca foarte incet si care nu sunt la fel de iuti ca si mine, la fel de sprinteni la minte si trup, imi doream sa le arat oamenilor in permanenta ceea ce fac, ceea ce stiu, sa impart gratuit cu toata lumea tot ce eram eu in intelegerea mea de atunci. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Pe de alta parte a acestei laturi creative, dar si periculoase, acest sport nobosit al mintii, indreptat spre a atrage partenere de sex in viata mea, se afla o latura pura, regaseam in mine momente in care viata ma lasa fara respiratie si in care frumusetea lumii ma coplesea, scaldandu-mi ochii in lacrimi mari, ce pareau de crocodil din ochii unui astfel de om. Acest eu insa, eram adanc ingropat intr-un munte de masti. Egoul meu trasa pentru fiecare situatie in parte cate una, el era cel care trebuia sa castige, cel ce trebuia sa aibe dreptate de fiecare data, cel care ma facea pe mine sa „Trebuie“, sa depind de situatie, insa tot cel ce ma tinea blocat in neintelegeri frecvente cu toti cu care interactionam, pentru ca eram cel care avea impresia in fiecare moment, situatie, ca el este cel care are dreptate, desi nu era intotdeuna asa. Imi era frica sa accept ca nu am dreptate, ca ma insel, ca gresesc, ma dadeam cu capul de obstacole si durea cumplit, insa nu ma invatam minte.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Faptul ca eram in permanenta miscare, in perpetua cautare de nu stiam ce, ma antrena in turbioane ale vietii, sarind din experienta in experienta. La unele dintre ele lancezind ceva mai mult.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Locul in care imi petreceam Marea Trecere era orasul Breaza de Prahova, fiind de fapt locul unde am crescut de cand m-am nascut si pana pe la vreo douazeci si patru de ani. Atunci cand locuiam acolo, cand nu stiam si nici nu percepeam alte locuri cu minte mea de copil, atunci cand in mine era doar jocul, acest loc numit Acasa era punctul care avea sa ma cheme inapoi mai tot timpul. Cativa vecini de pe strada s-au mutat si ei in Bucuresti si astfel ei au fost de fapt cei cu care am tinut cel mai mult legatura. Mobu si Cristina erau doi dintre ei, copii cu care crescusem, cu care ma jucasem ani la randul pe strada si pe mal. Georgica, prietenul de vis a vis de casa mea, Petru si Iordache care erau colegi de clasa cu Mobu, si alti cativa cu care am copilarit si ulterior am crescut impreuna, si-au gasit si ei casa in marea capitala, urmandu-si cursul vietii.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Acestia erau cei cativa, si nu singurii, cu care interactionam frecvent sau din cand in cand, erau acei care aveau sa deseneze linii pe harta vietii mele. Eu aveam sa ma las modelat insa doar de cateva persoane, doar de cateva suflete dintre toti acestia. Pentru mine, desi ma simteam bine cu fiecare in parte dintre ei, si cu toti impreuna, cel mai mult conta Zamfu, era era persoana cu care aveam acea legatura speciala, mai presus de alte legaturi cu alti oameni, pentru ca simteam aceasta legatura durabila, am perceptia de incredere totala, si o simteam la un alt nivel de intelegere cu care puteam discuta cu alti oameni. Realitatea insa, nu era deloc asta, eu indepartandu-ma de ea cu pasi repezi incepand sa disconsider parerile celor din jurul meu, combatand ideile care nu isi aveau originea adevarului meu in ele. <o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Cu alte cuvinte, Eu, eram unicul ucenic al Marelui meu Maestru, sau asa aveam impresia. Si ma bucuram de asta, insa eram egoist, la fel ca si Maestrul meu, la fel ca si Dan, invatam lucruri rele pe care le puneam in aplicare crezand ca-s bune, ma jucam cu mintile fetelor, cu emotiile lor, le cuceream si le aduceam in patul meu cu ingeniozitate si repeziciune si cu tot atata repeziciune cautam altceva nou. Insa asta nu inseamna ca nu le iubeam, ca nu le-am iubit... Of si cat le-am iubit! Pe fiecare dintre ele la momentul respectiv, cateodata si cate doua odata, teancuri de biletele si scrisori de pe vremea de cand nu se inventase inca telefonul mobil imi spun acum, imi aduc aminte de acele memorabile vremuri ale adolescentei mele. Tacutele marturii ale trecutului meu hoinar m-au regasit in momentul in care am luat tot ce aveam mai de pret acasa, cedand partea mea de casa sora-mii, dupa moartea parintilor nostri.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Dar Breaza era un loc minunat, si cand ma gandesc acolo, la tot, la copilaria mea nestiutoare, o copilarie de vreo douazeci de ani, cand ma gandesc la locurile inverzite si la aerul nefiresc de pur, cand ma gandesc la casa parinteasca in care am crescut, la parinti si la prieteni la animale si pomi, de fiecare data ceva ma cheama inapoi la radacina, ma imbie cu dulceata amintirilor frumoase, ma face sa imi retraiesc viata in forma de fragmente de visare, zambete imbatranite ale acelorasi momente frumoase traite candva. Breaza fusese locul ideal pentru Planul meu, dar aveam sa aflu asta abia peste aproximativ treizecisitrei de ani pamantesti, din momentul in care venisem pe Terra sub forma de prunc in bratele mamei mele la maternitatea din Sinaia pe data de 28 mai 1977. Aveam sa ma nasc intr-o familie normala, fara particularitati deosebite, mama mea era profersoara de limba si literatura romana, ulterior logoped la o scoala ajutatoare din oras, iar tatal meu era invatator la clasele I-IV undeva la o scoala mai indepartata de locul unde locuiam, desi parte a aceluiasi oras.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Orasul Breaza, oras tipic zonelor deluroase subcarpatice se intindea ca si limite geografice peste mai multe dealuri, cuprinzand mai multe zone precum cartierele unei metropole, cu alte cuvinte un oras linear ce se lungea de-a firul raului Prahova, insa cu precadere in lateralul drumului si al raului Breaza depasea chiar lungimea ei atat in partea stanga cu cartierele Nistoresti si Frasinet, cat si in partea dreapta, desenand strazi si poteci peste dealurile verzi pana in cartiere indepartate precum Irimesti. Breaza, avea insa un mic centru, care intrunea deolalta nevoile de baza ale locuitorilor, chiar si a celor mai indeprtati. Aici se gaseau o piata, magazine, doua zone cu blocuri ceausiste, vreo doua biserici, cateva baruri si alte locuri de distractie, doua restaurante, o casa de cultura, o scoala generala si un liceu teoretic „Aurel Vlaicu“. Oamenii de aici, deschisi, primitori, dar curiosi si barfitori ca tot romanul. Astfel, eu veneam pe lume in anul marelui cutremur din `77 ce a zguduit Romania, intr-o familie de intelectuali din acest orasel cu aer minunat, alaturi de o sora mai mare - Ramona, sora care provenea dintr-o alta casatorie anterioara a mamei mele. Relatia mea cu ea nu era tocmai una normala, una de iubire dintre frate si sora ci mai degraba una cu multe masti din partea amandurora. Fiecare dintre noi dezaprobam in totalitate pe celalalt, ii faceam rau in fata sau pe la spate, pentru ca apoi, viata sa ne aduca impreuna din nou in grele incercari, atunci cand pe rand, parintii nostri s-au intors la Dumnezeu.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> Insa, nimic din toate ce aveau sa fie nu stiam. Nu stiam ce e viata, de ce traiesc, ce e moartea, incotro ma indrept, nu stiam faptul ca va veni o zi in care va trebui sa ma descurc singur, prin propriile mele forte, va veni o zi in care eu voi fi in locul parintilor mei. Nu! Eram departe de aceste intrebari, ce nici macar nu se conturau in mintea mea frageda, in schimb ma bucuram ca traiam in cele mai multe dintre momente. Si alergam, si ma jucam, si radeam in vant, ma plimbam in ploaie si cresteam. Incetul cu incetul, zi peste zi toate evenimentele traite mai scriau un punct pe linia vietii mele, fara ca eu sa il observ inca. Pentru mine existau doar cateva lucruri. Exista acasa, existau prietenii mei, exista Zamfu si tehnicile lui, pe care eu le insuseam tot mai mult, transpunandu-le prin prisma mea de perceptie, ducandu-le alte culmi decat reusea el, existau iesirile din Breaza, pe munte sau la mare alaturi de prieteni, exista garajul si atelierul tatalui meu unde imi faceam veacul surubarind toata ziua la diverse si unde ne strangeam desori seara la un bidon de plastic cu bere si mult tutun, exista garla (raul Prahova) si cele cateva lacuri artificiale pe unde pescuiam si pe unde imi mai poposeam alergatura neobosita a mintii.<o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: 'Courier New';"><span class="Apple-style-span" style="font-size: large;"> In aceasta forfota a vietii, in acest haos minunat in care de mine nu se prindea scoala si invatatura, in care cartile erau de multe ori de prisos, caci ma plictiseau teribil, mi se facea somn si adormeam cu ele in mana. Asta nu inseamna ca nu stiam nimic, nu inseamna ca nu pricepeam chiar nimic, pana la urma ma duceam de gura mamei la scoala, care, saraca imi baga invatatura pe gat. Citea cu mine lectiile, cartile, mi le citea ea, doar sa stau sa o ascult, imi facea rezumate si comentarii, ma pregatea pentru viata si eu nu stiam, nu vedeam asta, pentru ca nu percepeam nimic mai departe de varsta la care ei aveau grija de mine permanent. Insa aceste lucruri aveau sa se termine, curba vietii mele devenind una febrila, in care nimic nu mai era asa cum stiam, evenimentele ma surprindeau si ma intristau pe masura ce cresteam si dadeam cu ochii de adevarata fata a oamenirii, si a efectelor ei in lumea fizica, tridimensionala.</span><span class="Apple-style-span" style="font-size: small; font-style: italic;"><o:p></o:p></span></span></div><div class="MsoNormal" style="font-size: 12pt; font-style: italic; line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br />
</div><div align="center" class="MsoNormal" style="font-size: 12pt; font-style: italic; line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New';"><br />
</span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><b>2. Hochmah</b></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><b><br />
</b></span></div><div align="center" class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-family: 'Courier New'; font-size: large;"><b>Va urma :) Ramaneti pe frecventa!</b></span></div><br />
<div class="MsoNormal" style="font-size: 12pt; font-style: italic; line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></div><br />
<div align="center" class="MsoNoSpacing" style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: 'Courier New'; font-size: 12pt;"><br />
</span></i></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-56766340178212677482011-02-18T05:22:00.000-08:002011-02-18T05:23:13.552-08:0018.02.2011<div class="mall_post_body_text"><span style="font-size: large;">Buna dimineata tuturor, zilele trecute, si asta pana ieri ma intrebam de ce nu pricepe o prietena foarte buna care este mersul lucrurilor, de ce in continuare imi pune numai intrebari inutile si evidente, de ce nu asimileaza nimic, nimic din tot ceea ce ii spun, desi pe moment pare ca intelege ceea ce discut cu ea, ceea ce citeste, imi da dreptate de cate ori am dreptate, adica de fiecare data :D<br />
Am descoperit misterul. Ea nu facea nimic altceva inafara faptului sa ma asculte pe mine, sa citeasca ce ii sau, sa se uite la documentare, etc. Insa toata activitatea asta este pasiva, este la modul trecut dupa cum am demonstrat deja asta in ultima postare din blogul meu. Multi dintre voi se intreaba, bun, si efectiv, cum procedezi, cum iti dai seama, ca imi tot spui despre Calea catre Dumnezeu e prin Sine si mai departe nu zici nimic. </span></div><div align="center" class="mall_post_body_text"><span style="font-size: large;">*</span></div><div class="mall_post_body_text"><span style="font-size: large;">Despre tehnici, despre cum procedezi tu efectiv, tu ca si individ. Cu siguranta sunt zeci de metode pentru a te aseza pe Calea Cunoasterii.<br />
Dupa parerea mea insa primul lucru, si cel mai greu dintre toate este implicarea voastra in ceea ce cititi. Cu alte cuvinte daca ajungi sa vezi un filmulet despre meditatie, incearca-l, nu iti mai da cu parerea de pe bara ?!?. Nu poti stii sa patinezi daca nu iti pui patinele in picioare si daca nu te sui pe gheata!!!. Dragii mei, lasati toate fricile la o parte, aruncati-va cu incredere catre voi insiva, cu cea mai mare incredere. Fiti constienti in fiecare moment ce trece prin voi si nu mai opriti energiile la voi.. lasati-le sa treaca prin voi ca gasca prin apa. Nu are sens sa retineti o gramada de lucruri inutile, si asa nu stiu daca ati observat ca pe cele inutile complet pentru sine sunt arhivate bine incat nu ne mai aducem aminte ioc.</span></div><div class="mall_post_body_text" style="text-align: right;"></div><div class="mall_post_body_text" style="text-align: left;"><span style="font-size: large;">Marele Vindecator interior stie mai bine decat stiti voi cu mintea ce aveti de facut! Nu va temeti, lasati-va condusi de Iubire, de Adevar, de Lumina, de Fraternitate si Egalitate intre toti oamenii, De pace pe Terra, de Dragoste de Dumnezeu si de creatie!~ Numai asa puteti accesa niveluri superioare ale constiinei, numai asa veti deveni mai intelepti, mai buni, mai iubitori, mai intelegatori. Totul este IMPLICAREA IN PREZENT. VOINTA CU TINE INSUTI, VOINTA DE A VREA SA INTELEGI CA EXISTA CEVA MAI MULT DECAT LUMEA PE CARE O VEDEM TOTI CU OCHII MINTII. Nu degeaba vosrbeste atata lume despre asta daca nu ar fi adevarat nu? Vrei si tu? E gratis, e pentru toata lumea, insa trebuie sa faci asta: Uita ce te-au invatat altii, (tot adica, scoala, religie, politica, social) si lasati-va in voia sinelui vostru, lasati-l sa va conduca, ganditi cat mai putin cu putinta si respirati Constient! Implicati-va activ in viata voastra si in ajutotul pe care il acorda-m altor oameni. </span></div><div class="mall_post_body_text" style="text-align: left;"><span style="font-size: large;"><br />
De asta am deschis acest grup, pentru a ajuta cat mai multi sa se TREZEASCA din amortirea sociala, nu va fie teama, nu mai fugiti de responsavilitatile propriei voastre vieti, aruncand pisica moarta in curtea vecinului. VOI SUNTETI SINGURII RASPUNZATORI PENTRU VIATA VOASTRA !!!</span></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-82617957649879241212011-02-13T14:30:00.000-08:002011-02-17T07:01:45.967-08:0013.02.2011 De seara.<span style="color: purple; font-size: large;">Sunt cu Freddy aici, e unspe ceasu` si de ceva vreme el canta ceva foarte linistitor la clapa. O mantra de pe youtube ii tine isonul si totul se contopeste intr-o armonie totala a sunetului. Este unul dintre momentele care imi umplu spatiul inimii de bucurie si fericire. Se pare ca nu am apa calda, deci statul ma vrea jegos in noaptea asta. </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Astazi a fost o zi minunata, si da, m-am dus in timpul trecut intentionat, nu pentru ca as trai acolo, ci pentru a va spune ca astazi am recantat cu Freddy pe strada dupa foarte multa vreme si a fost minunat. M-am simtit foarte foarte bine ca am putut sa fac acest lucru fara rusine, fara frica, fara teama ca m-ar putea vedea un cunoscut, nu! Pur si simplu, am pus mana pe chitara si am cantat, la fel vocea mi-a sunat dumnezeieste si totul a iesit un fel de spectacol stradal la un moment dat. Da, am avut o seara absoluta, la fel ca si momentul prezent pentru mine, trecut pentru voi cei care cititi.....</span><br />
<span style="color: lime; font-size: large;"><strong>Am ajuns in punctul in care voiam sa va aduc!</strong></span><br />
<div align="center"><span style="color: purple; font-size: large;">*</span></div><span style="color: purple; font-size: large;">Fiti atenti aici la o treaba! Eu scriu in momentul prezent, voi, imi cititi ceea ce am scris eu in momentul meu prezent, dar va fi la modul trecut toata istorisirea asta, nu e greu de priceeput, nu? Ok transpoland toata treaba asta, va duc un pic cu gandul la faptul ca orice cititi, este de fapt o actiune trecuta, de orice natura ar fi ea. Corect? Corect. Deci, tot ceea ce acumulam ca si informatie prin citit nu este decat o insusire a unor actiuni trecute. Asta nu implica decat faptul ca <span style="color: red;"><strong>citind, traiesti printr-o actiune trecuta, deci implicit traiesti in trecut. Asta este foarte rau, pentru faptul ca de fapt, voi sunteti cu totii aici in acest timp in care eu scriu acum, unul isi bea ultima bere la bar, altul mananca, altul doarme demult. Unde se pierde acest timp?</strong></span> Ce se intampla cu spatiul de timp dintre momentul in care eu scriu si tu citesti? Bucata de timp dintre trecut si prezent? Acesta este timpul in care ajunge la tine o informatie deja trecuta, deja petrecuta. </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;"> *</span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Mergand si mai departe decat cititul, va intreb, cam cate din emisiunile pe care le vedeti le tv sunt in direct? Va spun eu ca foarte putine. Deci de acolo acumulati tot informatie deja petrecuta, masurand pe scara de la minus la plus infinit a Timpului.</span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Si acum va intreb, unde este contributia voastra personala la momentul prezent? <span style="color: #351c75;"><strong>Cand sunteti voi prezenti cu voi insiva? Va spun eu! NICIODATA! Singurele momente in care sunteti in momentul prezent si ATAT, sunt cele care va lasa masca, fara replica timp de cateva secunde, minute... </strong></span>Un exemplu bun aici ar fi un peisaj care te lasa cu gura cascata, o femeie superba, o pictura absoluta. Si asta pentru ca momentul prezent va sperie foarte tare, momentul prezent este momentul care iti ofera o incredibila forta si stabilitate si asta va sperie cel mai tare. <span style="color: #0b5394;"><strong>II simtiti energia si apoi fugiti de Puterea Prezentului pentru ca simtiti ca va depaseste.</strong></span> Foarte gresit, foarte gresit! Este de-a dreptul minunat sa fi Tu in tine Insuti, sa iti dai seama ca mergi pe strada, de exemplu, pur si simplu mergi, nu te uiti la reclame, nu fumezi, nu vorbesti, decat asculti muzica si mergi, si vezi cum pasii ti se succed, si stii ca se vor opri cu precizie maxima doar atunci cand tu vei hotari asta, este alegerea Ta. Tu esti constient de acest lucru, ca totul depinde de tine in orice moment? Tu stii ce faci in fiecare moment? Iti dai seama cand esti rau? cand esti violent fara motiv? Cand inseli, cand minti? Dar iti dai seama macar cand Iubesti? Noormaaal, <span style="color: red;">pai cum, oamenii rai nu iubesc? Ba da, si ei iubesc, in felul lor meschin dar iubesc</span>. Nu cu fiinta pura, nu fara pata pe suflet, deloc cu constiinta impacata, nu prezenti in ei insisi. Si da, toata lume iubeste pe cate cineva foarte mult, insa din pacate foarte multi dintre voi iubiti la modul asta impur, modul asta in care trecutul are valoare, modul in care ascundeti vadit anumite lucruri, anumite complexe ale voastre, anumite lucruri pe care <span style="color: blue;">NU VRETI CA CELALALT SA LE STIE SI NICI SA LE AFLE VREODATA! </span></span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;"> *</span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">...Dar... parca iubeati... Pai cum vine asta? Ce aveti de ascuns? <span style="color: #e69138;"><strong>Dupa ce masti va pititi si de ce nu sunteti voi insiva, de ce imitati, de ce aveti nevoie de maestrii in viata, de ce aveti nevoie de povestile si actiunile trecute ale altora? </strong></span>Asta va tine pe loc, asta nu va lasa sa ajungeti vreodata in momentul prezent, si va tine capturati intr-un trecut ireal, necomun si total lipsit de relevanta de sine. Traiti in trecut si din cand in cand doar sariti peste momentul prezent, pentru ca va este frica de el, direct in viitor, spunandu-va lucruri de genul: Ce bine era daca nu ma insela... Ce bine era daca luam umbrela ca va incepe ploaia.... Ca rau ar fi daca ... Fratilor, opritiva din tampenia asta! <span style="color: red;"><strong>De ce sa inviti intr-un viitor INEXISTENT un trecut IMPROBABIL?</strong></span> Pai decat sa te gandesti ca ce bine era daca iti luai umbrela, mai bine ai cauta o solutie sa nu te ude in acel moment, nu? Suna mai logic? Mie DA.</span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Ma intreba cineva zilele trecute despre nu stiu ce am postat eu pe facebook, un comment la ceva nici nu mai retineam la ce, la faptul ca i-am adresat niste cuvinte cam dure in commentul ala...Raspunsul meu a fost, ca oricum am uitat ce am scris acolo, pentru ca nu traiesc acolo si ca daca asa am scris la vremea respectiva, inseamna ca acel lucru semnifica la vremea aceea prezentul si, evident realitatea perceputa si transmisa direct de mine. </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;"><span style="color: #674ea7;"><strong>De ce va e frica de momentul prezent? De ce va este frica sa constientizati absolut toate actiunile voastre? Sa nu mai faceti actiuni gresite? Sa fiti responsabili de faptul ca cu totii aveam acelasi camin, si acela este TERRA, momentan?</strong></span> De ce distrugeti tot ceea ce este viu in jurul vostru? De ce nu alegeti sa traiti in momentul prezent, moment care te umple de fericire si bucurie? <span style="color: red;">Catre ce atata ura? atatea violente? Atatea abuzuri de toate naturile, atata lacomie si atata invidie?</span> De ce va ascundeti dupa masti? Dupa ale vostre, dupa ale altora? De ce sunteti egoisti si vindicativi? Va spun eu ca nici aici nu stiti... Ei va fac sa fiti asa, Ei, cei care va conduc clipa de clipa viata, Ei cei pe care ii ascultati la televizor, cei care va traduc momentele de liniste prin divertisment, relaxarea si meditatia ptin Program TV. </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;"> <span style="color: red;">*</span></span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Chiar, ati facut vreodata legatura intre cuvintele Program TV si Programare? Stabilirea cu exactitate, de catre cineva, de tot diveertismentul, distractia de care ai nevoie? Cuvantul distractie vine de la Distragere, a atentiei evident, a observatiei directe a sustragerii din modul prezent, din pacate. <span style="color: blue;"><strong>Toata Mass Media este a Lor dragii mei, nu va imaginati un moment macar, ca toata “informatia“ care va vine nu este controlata deloc. Ei sunt cei care va baga pe gat frica, teroarea, spaime de tot felul, accidente, crime, stirile de la ora 5</strong></span>, cand baba nustiucare a injunghiat pe nepoata prietemei surorii lui Marcel, baiatul care mulgea vacile....etc. Ei va spun, ei va panicheaza, ei va insufla spaima de scumpiri, de aia cand sunt produsele la reducere, va calcati in picioare prin supermarketuri pentru ele, desi erau destule babe, hai sa le spun femei in varsta, sa nu par necuviincios, care se calacu in picioare intr-un supermarket din Iasi parca, pentru nu stiu ce bormasina la o suta de mii. Vi se pare normal sa faci asa ceva? </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Sunteti foarte departe de Marele Adevar dragii mei din pacate, sunteti 80% in trecut, 20% in viitor, inghititi fara probleme tot ceea ce vi se baga pe gat, de la informatie pusa cu un scop acolo pana la alimentatie, si bagati in voi toate porcariile, toate otravurile de peste tot, din toate magazinele, care mai de care cu mai multi coloranti, cu mai multe E-uri, cu cat mai mult aspartam, ca deh zaharul nu mai e bun, mierea pute, cat mai mult fluor, clor, acizi, baze, saruri si alte <span style="color: red;"><strong>OTRAVURI pe cere le mancati si le beti zilnic!</strong></span> Ei le-au denumit asa, ei le-au pus aceste nume ermetice, si atunci cand citesti metabutil4cetilbenzen2isopropilena, este evident ca nu intelegi ce insaemna. Da, si tot ei stiu ca voi sunteti Prosti si le inghititi, pentru ca va este lene sa cautati pe marele google ce dracu este E 160 Beta Caroten, si ce dracu face el ca si substanta chimica in corpul meu? Am cautat eu, si nu numai pe aceste, dar asta, era in biscuiti, si nu in unii ieftini! Faciliteaza aparitia cancerului la plamani, in special la persoanele fumatoare!!! </span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;"> <span style="color: blue;">*</span></span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Ei va otravesc cu buna stiinta dragii mei, pentru ca sunteti prea multi, si cand sunteti atat de multi nu va mai pot tine pe toti sub control, Ei sunt cei care va conduc vietile din umbra, baga spaima in voi, va tin distrasi, programati si la mare distanta de forta prezentului, de voi insiva, dragii mei. Asta nu vedeti, pentru ca sunteti orbi.</span><br />
<span style="color: purple; font-size: large;">Noapte buna dragii mei, sau cine stie in ce dupamasa vei fi tu in acelasi constant... trecut?</span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
<span style="color: purple;"></span></span><br />
<span style="font-size: large;"><br />
<span style="color: purple;"></span></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.coffeechat.ro/uploads/pasado-presente-futuro.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: purple; font-size: large;"><img border="0" height="240" src="http://www.coffeechat.ro/uploads/pasado-presente-futuro.jpg" width="320" /></span></a></div><span style="font-size: large;"></span><br />
<div align="center" style="text-align: center;"><br />
</div><span style="color: purple;"></span>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-4433312273963676192011-01-30T14:20:00.000-08:002011-02-17T07:06:54.811-08:00Iubirea in relatie si in afara ei. 30.01.2011<span style="color: #351c75; font-size: large;">Dragostea si afectiunea. Doua dintre cele mai nobile sentimenete umane cu prvonienta divina.</span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Atunci cand scriu, pur si simplu scriu. Ma asez in fata tastaturii, asta daca deja nu ma aflu acolo deja si cuvintele incep sa se astearna peste pagina goala, ca si cand ar fi deja existente acolo, dar scrisa oarecum cu o cerneala invizibila, iar eu sunt cel care storc lamaia peste textul invizibil. De data aceasta voi proceda altfel. Voi sta si voi simti randurile pe care le scriu, ma voi complace in text, si daca mie imi va placea la sfarsit ansamblul creat, cu siguranta va placea, cel putin unora.</span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: red;">*</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Este ora 11.05, destul de tarziu si ar trebui sa dorm, maine se pare ca ma duc la serviciu. Nu asta conteaza. In schimb in seara aceasta am iesit pentru vreo cateva ore din barlog, am mers in acelasi bar unde berea si cafeaua au gust de acasa, unde voia buna este implicita. Si nu oricum. M-am intalnit cu Ea, cea pe care o iubesc. A fost doar o intalnire amicala, insa intalnirea fizica cu ea de fiecare data se lasa cu furnicaturi la mine si cu mancarimi la ea. Ma uit in ochii ei, umezi peste masura si vad acolo o lumina ascunsa, o lumina ce numai eu o pot sti si citi. O lumina care imi confirma tot ceea ce simt pentru ea. O lumina calda, blajina care imi spune despre bunatatea sufletului ei si despre modul absolut in care poate iubi aceasta fiinta. Apoi ochii imi aluneca instinctiv peste liniile fetei, ce din profil imi face inima sa tresara altfel. Lumina slaba din bar arunca suvoaie galbene de umbre spalacite si murdare peste chipul ei angelic. La un moment dat, chiar mi se pare ca are ceva pe fata, dar era doar in inchipuirea mea. Pacat ca si-a vopsit parul... avea atata stralucire in acea naturalete debordanta. Acum imi pare un inger cu peruca. Dar oricum este incredibil de frumoasa. Din toate aspectele de vedere. Fizic ma refer. Imi plac la nebunie liniile gatului ce se pierd in cele ale claviculei in cea mai frumoasa poezie citita vreodata. Ce simt?</span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: red;"><strong>*</strong></span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Sincer... Cred ca nu pot descrie in cuvinte si cred ca asta este cea mai buna explicatie. Stiu insa ca viitorul va fii cu siguranta un happy end, pentru ca il simt si il visez in fiecare clipa. Dragostea mea pentru ea se traduce in plan fizic prin: orice, oricum, la orice ora, oricat! Pe plan psihic: toate gandurile mele bune sunt indreptate catre tine, deasemenea si mare parte din grija mea pentru tine si pentru tot ceea ce-mi reprezinti. Pe plan afectiv, de cate ori imi vii in inima de atatea ori simt spatiul inimii ca imi explodeaza, simt ca vii acasa si ca acolo ar trebui sa ramai, pentru ca acolo ma intregesti pe mine, iar noi doi impreuna formam un Dumnezeu! De asta simt ca rupi o bucata din mine atunci cand te dezlipesti din bratele mele, chiar daca tu nu simti pentru mine ceea ce simt eu pentru tine. Este suficient sa fii prezenta in tine in momentul respectiv si atunci suntem invaluiti in lumina. Da suntem invaluiti in Lumina pura a dragostei ce ti-o port si desi tu nu o vezi, ea exista, eu o simt. </span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: #3d85c6;"> *</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Daca ar fi macar un moment in care m-as indoi de tine si de sensibilitatea afectiva pe care o simt in tine, in acel moment mi-as intoarce capul in alta parte, numai ca acel moment nu exista. Desi chiar l-am cautat de mai multe ori, tii tu minte ca vineri seara ne “certam“ si duminica ne impacam. De ce consider eu iubirea mea pentru tine Unica, Absoluta sau cum vrei sa o numesti? Pai! Daca ar fi sa o iau de la inceput ar fi de scris un roman (care de altfel deja este in lucru) dar sa insir doar lucrurile stric esentiale:</span><br />
<br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">1. Imi place de tine fizic, in sensul ca te consider cea mai frumoasa femeie din viata mea de 33 de ani! Nu te umfla in pene, ai si tu defectele tale fizice, dar asta nu insemna ca eu nu le accept, sau ca imi placi mai putin.</span><br />
<br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">2. Comunicarea intre noi a fost una tare ciudata, in sensul ca 80% eu am vorbit, 30% tu ai inteles din ce am vorbit eu. Partea mai nasoala ca eu a trebuit sa ma multumesc cu interpretarea sentimentelor tale prin mimica, gestica, simtirea nivelului vibratiilor tale, etc. Ceea ce stiu de la tine din gura, efectiv este prea putin pentru a imi forma macar o parere... Dupa cum iti spunea aseara intr-un mesaj esti unul dintre cei mai buni actori pe care i-am vazut live! Interpretezi atat de bine toate rolurile Sinelui tau, incat fata de mine poti juca in teatru mut. Bravo, esti geniala aici, si te respect pentru asta! Ti-am mai spus ca sunt fascinat de tine si m-as uita la tine ore, doar ca sa vad modificarile de pe fata ta, doar ca sa vad ce simti in momentul Prezent. Din pacate, datorita circumstantelor, noi nu mai suntem impreuna momentan, sau cel putin asa sustii tu, care cauti o evadare intr-o alta relatie. Pentru mine nu este o problema, pentru mine este o vindecare, este o purificare si imi dau seama in lungile momente de absebta a ta fizica, ca te pot iubi si daca nu te vad ani de zile, doar pentru faptul ca stiu ca existi, si pentru acea probabilitate pe care o simt eu cu happy end. </span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: red;">*</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Asa cum tot circumstantele complicate ale vietii mi te-au adus prima oara in brate si atunci am simtit ca nu mai pot sa tac si ca trebuie sa iti vorbesc, tot ele mi te-au indepartat acum. De fapt momentan esti ca o pana pierduta de vreun vultur si care este libera in bataia vantului. Insa vantul este inselator, intotdeauna a fost, pe mine m-a dus de nas 33 de ani si abia acum m-a lasat sa imi infig radacinile in Mama Pamant si sa imi ridic crengile spre Tatal Ceresc. Aici, in punctul in care sunt acum pot spune cu adevarat ca Te Iubesc, si acesta este singurul loc, singurul nivel, stadiu, sau cum vrei sa ii spui, in care inveti cu adevarat ce inseamna IUBIREA. Cand privesc de aici, cu atata pace in suflet, cu constiinta faptului ca suntem NEMURITORI, cand realizez ca eu mi-am programat inca de dinainte sa ma nasc toate aceste bizare intorsaturi ale vietii, imi vine sa ma strang in brate, sa ma pup si sa imi multumesc ca mi-am ales aceasta minunata viata, in care am invatat in fiecare clipa cate ceva. Tot de aici privesc cu profunda intelegere si acceptabilitate persoana pe care o iubesc. </span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: #cc0000;">*</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Ea nu imi apartine mie asa cum cred multi dintre barbati... Bah... femeia mea!!! Nuu! gresit! Respecata-i esenta divina, observa faptul ca cea care sta langa tine sta din pura convingere nu din constrangere, nu din frica! Pentru mine ea reprezinta strict alegerea ei. Iar la acest nivel de intelegere am ajuns cu greu pentru ca a fost dureros. Aici mi-am luat sinceritatile Sinelui ei in fata precum pumnii de box ai vreunui profesionist. Imi simteam plexul cum se incorda de durere. Taceam de cele mai multe ori, sau incercam sa imi distrag atentia de la acel moment neplacut. Toate acestea percepute zile la randul, si fara posibilitatea de a riposta in vreun fel pentru ca imi distrugeam singur sansa de a mai fi cu tine, au deblocat in mine alte nivelui de intelegere. </span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: black;">*</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Am inteles ca trebuie sa ne exprimam liber, fara constrangere, am inteles ca trebuie sa ne respectam intai pe noi ca sa putem fi respectat de celalalt, am inteles ca exista momente nepotrivite pentru lucruri nepotrivite, am inteles ce inseamna si unde duce insistenta de orice natura si nu mi-a placut deloc (ma rog, au fost si momente in care m-am topit si am renascut), ma refer la faptul ca nu mi-a placut faptul ca stiam ca Sinele tau nu este de acord, nu este pe aceeasi frecventa in timpul acela si stiam ca nu va iesi asa cum ar fi trebuit sa fie. Stiam ca implicarea ta in actiunea respectiva era uneori formala, uneori superficiala, uneori inconstienta, dar de prea putine ori constienta. Deasemenea mi-a folosit si toata durerea din sufletul tau, am trait-o odata cu tine, caci am descoperit-o odata cu tine, am dus-o amandoi pe aceleasi culmi ascutite si taioase, adanc in suflet, unde visele s-au spart in cioburi, unde lucruri incep sa se lege, si sa aiba sens, unde dragostea pentru aspectul fizic devine instantaneu uriasa prin inaccesul la persoana iubita. Ti-am trait toate aceste lucruri, pe mine ma strabateau doar, ma minunau, ma indurerau, ma intristau. Am spus ma minunam pentru ca imi dadeam seama la ce nivel este dragostea ta pentru el, incercam si incerc si acum de multe ori sa traduc in cuvinte ceea ce iti simteam dar de prea putine ori pot face aceasta traducere. Imi e cam somn, de fapt cam casc de vreo 10 minute si ar cam trebui sa pun un punct undeva.</span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;"> <span style="color: #e69138;">*</span></span><br />
<span style="color: #351c75; font-size: large;">Inca vreo doua randuri... Stiu ca esti in cautare, din pacate nici macar tu nu stii ce cauti, dar eu nu intervin aici. Este strict alegerea ta si ma bucur ca sunt in stare sa ti-o respect. In viitorul relativ apropiat lucrurile vor fi din nou circumstantiale. Asta nu face decat sa ma bucure, sa imi largeasca perspectiva de intelegere si acceptabilitate. Cred ca as putea scriu o carte pe tema iubirii mele pentru tine dealtfel, dar pana atunci iti urez noapte buna si sa ma porti in suflet acolo unde imi e locul meu de fapt.</span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.generationsofvirtue.org/objects/pure_love_waits-gallerymain.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: #351c75; font-size: large;"><img border="0" height="320" src="http://www.generationsofvirtue.org/objects/pure_love_waits-gallerymain.png" width="320" /></span></a></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: large;"><br />
<span style="color: #351c75;"></span></span></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-52676708452902211962011-01-28T03:21:00.001-08:002021-08-07T06:24:36.940-07:0028.01.2011 - Liniste!<span style="font-size: large;">Stau in casa, ascuns dupa termopane si muzica. Degeaba... Nu ma pot auzi nici macar pe mine de vacarmul de afara... Cui ati cerut voi dreptul sa alegeti pentru mine limita maxima de decibeli admisa pentru urbanism? Cine sunteti voi cei care imi luati dreptul al Liniste? Cine ma intreaba pe mine, ca si membru al acestei societati daca sunt de acord cu sirena instalata pe masina de politie sau pe masina de salvare? De ce trebuie sa treziti un cartier intreg atunci cand unul sufera, sau atunci cand voi alergati sa pedepsiti pe cineva? De ce nu gasiti alta solutie? Aveti montate o gramada de lumini intermitente pe aceste masini, de diferite culori si foarte puternice, care cred ca oricum sunt de foarte deajuns pentru scopul vostru. Toti ne uitam in oglinzi si chiar daca nu o facem tot ne va atrage atentia ca veniti tare din spate. Din cate stiu orbii nu au dreptul sa conduca vehicole. De ce trebuie sa ma simt ca la alarma de bombardament cand treceti prin intersectie? Adica cel putin odata pe ora? Cu ce va deranjez eu pe voi?<br />
Cu ce va tulbur eu linistea in care traiti voi? Si aici nu este vorba numai de voi, este vorba si de jmekerii care isi pun cele mai sport tobe pe masini ca sa urle cat mai tare, este vorba de motociclistii care isi scot sitele din tobe sau chiar tobele cu totul ca sa se faca “auziti“, vorbesc despre bulangii care pleaca de la semafor cu scartaieli de roti pentru ca ego-ul lor este puternic si pentru ca vor ca lumea sa “auda“ cat de iscusiti sunteti si ca nu sunteti in stare sa va demonstrati altfel capacitatile intelectuale. Tie, militianule de la semafor, care fluieri toata ziua, ai impresia ca daca nu ai respira prin acel instrument nu te-ar baga nimeni in seama? La fel ramai in intersectie si cu fluier si fara, asa ca de ce alegi sa imi perturbi mie linistea, cel care nici macar nu sunt participant la marele vostru trafic? Dar voua care claxonati ca disperatii din orice motiv la orice ora ce sa va mai spun? Sa va spun ca voi alegeti ceea ce sunteti? Ca din cauza voastra a tuturor nu imi mai gasesc linistea nicaieri si ar trebui sa imi antifonez camera ca sa nu va mai aud? Nu este suficient ca va vad, ca va simt, ca va miros? Voua va place asa? In acest vacarm continuu? Aveti impresia cumva ca nu avem nevoie de liniste? Ca nu avem ce face cu ea? Din fericire uite ca mai sunt si persoane carora le lipseste linistea si natura mai mult decat va lipsesc voua banii si nu imi spuneti sa ma mut la tara pentru asta, ca nu eu gresesc aici, voi sunteti cei care trebuie sa va responsabilizati, sa va asumati greselile si sa constientizati faptul ca gresiti. Ma adresez aici si voua, tiganilor care urlati prin parcari dupa fier vechi la orice ora. Nu aveti nevoie de acel fier vechi si nu va dati seama de asta. Pe langa acest aspect ma deranjati pe mine si nici macar nu cereti voie, sau iertare. Nici macar nu va puneti intrebarea daca deranjati sau nu pe cineva. Spuneti-mi credeti ca v-ar deranja daca eu as sta sub geamul fiecaruia dintre voi cei care imi perturbati linistea si as bate la tobe? Sau m-ati lasa sa exist si sa ma exprim liber asa cum o faceti si voi? Cate ghivece in cap mi-as lua daca as face asta o noapte intreaga? Aaaa, deci va deranjeaza si pe voi galagia, zgomotul, absenta Linistii.<br />
De aceea va mai intreb acum inca odata: Cu ce drept imi incalcati voi dreptul meu la Liniste? Da cand acest cuvant are mai multe intelesuri si se traduce separat de la caz la caz pentru fiecare individ in parte??? De cand nu conteaza ceea ce facem si de cand nu conteaza daca deranjam sau nu pe cineva? Aveti macar in voi acel sentiment ca deranjati atunci cand va uita Dumnezeu cu mana pe claxon? Va pare rau? Pana la urma de ce va enervati? Pe ce? Pe cine? Tot acolo veti ajunge intr-un final si cu claxon si fara, si cu violenta si fara. Conteaza atat de mult 5-10 minute in plus sau in minus? Catre ce va grabiti zi de zi atat de tare incat nu mai tineti cont de nimic, nici macar de voi insiva?<br />
Mai exista aici categoria celor care se simt bine facand asta, facand galagie, se simt bine pentru ca atrag atentia asupra lor si le place sa fie in mijocul atentiei. Vorbesc aici si despre soferii de tir care isi monteaza pe masini sirene de vapor, sau de intreprindere, vorbesc iar despre jmekerii care trec in decapotabile cu cei 500 de watti la maxim, pentru ca este absolut normal sa iti ascult si eu manelele din casa cu geamul inchis, atunci cand tu poposesti doua minute la semafor. Chiar imi place si chiar te-as ruga sa mai poposesti putin sa te ascult si sa te inteleg. Dar, scuze, nu mi-am dat seama, daca ai mai poposi inca putin te va claxona insistent din spate tirul cu claxon de vapor, motociclistul va ambala motorul in treispe mii de ture, ca sa “auzi“ ca e verde la semafor, militianul din intersectie te va fluiera suparat si te va apostrofa ca incurci traficul, iar masina smurdului va urla mai mult un pic in intersectie pentru faptul ca tu ai stat sa imi faci mie pe plac si nu te-ai dat la o parte, ai stat sa imi pui mie muzica pe strada. Imi pare rau de asta, macar sa arunci pe jos coperta albumului tau care contine cea mai tare selectie de mizerii ever ca sa pot stii de ce sa ma feresc pe viitor!!!<br />
Oameni buni, DERANJATI!!! PE MINE CU SIGURANTA! Si nu numai pe mine, veti vedea cati vor fi deacord cu mine cand voi posta asta.<br />
Vorbind tot de deranjat unul pe celalalt va mai amintesc aici voua celor care nu ne lasati sa existam, ca avem cu totii aceleasi drepturi sociale, iar daca Linistea nu este unul dintre ele, atunci haide sa facem galagie cu totii. Cum ar fi daca toata populatia Bucurestiului ar bate din palme in acelasi timp? sau daca macar ar respira in acelasi timp odata? Credeti-ma pe cuvant ca v-ar cutremura puternic fiinta sa auziti asa ceva, vi s-ar zbarli parul pe ceafa. Dar noi, nu avem dreptul sa va deranjam pe voi, pentru ca tot voi sunteti aceea care veniti si imi spuneti ca am deranjat “LINISTEA PUBLICA“ si pentru asta trebuie sa va dau bani, sa va platesc amenda. Pai daca va dau bani se face liniste? Repar cumva greseala facuta? Imi cer cumva iertare fata de cei carora le-am facut viata un cosmar atata timp cat am urlat, cantat, claxonat, accelerat, fluierat sau folosit sirene? Chiar, voua, sistemului, cine va da amenzi? Pe voi cine va pedepseste pentru faptul ca gresiti fata de mine? Eu doar incerc sa va spun ca gresiti, eu va iubesc, nu va urasc, si din dragoste pentru voi fratii mei va scriu aceste cuvinte, va implor sa deveniti mai linistiti, mai lipsiti de violenta, se ura si frustrare. Cat de bine ati pus la punct toata aceasta marsavie sociala, cat de bine ne tineti captivi ascunsi in spatele propriilor noastre frici fizice, cat de bine stiti sa profitati de toate aceste lucruri si de faptul ca nimeni nu va spune nimic niciodata. Nimeni nu va trage de maneca sa va roage macar sa oprti mizeria aia de alarma la salvare, noaptea macar, cand treceti printr-o intersectie goala, nimeni nu va spune nimic cand fluierati o zi intreaga in intersectie, cateodata la dublu sau la sincron, (daca intersectia este mai mare). De ce considerati ca v-ati nascut cu mai multe drepturi decat noi ceilalti care stam si va suportam mizeriile, frustrarile, inconstienta, sau violentele de orice natura traduse prin dezumanificare? Nimic si nimeni nu este si nu va fi vreodata mai presus decat ceilalti, nimeni nu este mai presus de Dumnezeu, caci fata de legile vostre suntem cu totii mai presus, sau cel putin nu au nici o relevanta. Stim bine ca ceea ce visati noaptea in somn votati a doua zi in parlament, stim bine ca faceti absolut orice sa va protejati doar pe voi, ca faceti orice intru propria voastra vointa meschina de a conduce, de a asupri, de a supara, de a provoca panica, de a provoca haos si dezbinare, neintelegere si dezinformare, galagie si intuneric.<br />
Voua va urez un singur lucru: sa ajungeti odata acolo unde va este locul in aceasta minunata lume. Voi sunteti cei care ne tineti captivi in propriile noastre carcase umane, voi sunteti cei care nu ne lasati sa observam adevarata natura a fiintei noastre eterne si divine. Din cauza voastra, noi suntem blocati aici in socialul vostru mizer, va suportam toate influentele “negative“, va absorbim cu tenacitate toate vibratiile joase pe care le emiteti si asta pentru ca asa am fost educati, invatati, tot de catre voi, prin parintii nostri, pe care tot voi i-ati invatat sa fie asa. Generatie de generatie ne indobitociti mai mult, ne asupriti mai mult, ne luati putin cate putin din dreptul de a respira liberi, din dreptul la Liniste, din dreptul al Adevar, Cunostere si Dumnezeu. Ati ramificat atat de mult aceasta cautare de nimic esential a vietii impuse de voi, incat daca m-as naste acum, as face orice pregatire si mi-as alege un domeniu de activitate, tot prost as ramane, pentru ca adevarul vostru este foarte bine impletit cu minciuna, istoria voastra este falsa, voi sunteti falsi si departe de Dumnezeu. Tocmai din acest motiv nu veti ajunge nicaieri, tocmai din acest motiv acest sistem prost conceput, bazat doar pe acaparare si materialism va disparea curand, Veti cadea in surle de trambite, iar eu voi fi atunci la bordul unui camion si voi claxona, sau voi fluiera cu fluierul vostru in fata guvernului, bucurandu-ma ca in sfarsit lucrurile revin la normal, ca in sfarsit planeta va fi condusa de noi toti prin voia divina si nu de voi, in sfarsit vom fi liberi, linistiti, iubitori, adevarati in trairi si sentimente, cu Dumnezeu in suflete in fiecare clipa, iar emotii precum ura, egoismul, frustratea, minciuna vor disparea fara urma ca si cand nu ar fi existat.<br />
In asteptarea acelei clipe care din fericire nu este foarte departe, iar voi cei care va simtiti, stiti ca am dreptate, stiti exact despre ce va vorbesc aici, mai aveti inca o sansa sa va schimbati. Voi nu sunteti toti ai lor. Mare parte dintre voi sunteti doar boii de la juguri, sunteti atat de indobitociti de cei ce va spun in permanenta ce sa faceti, incat luati asta ca pe propria voastra convingere, ca pe un model de viata. Nu celor care ne conduc din umbra ma adresez, nu ar avea nici un rost, nu as schimba nimic, ma adresez, tuturor celor care stiu ca am dreptate si celor care pot si vor sa schimbe ceva in modul lor de viata si vad ca exista posibilitatea de a alege ceea ce esti. Sper sa va treziti cat mai multi din lesinul social, dar pana atunci va rog un singur lucru:<br />
LINISTEEEE !!!</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://lisandrulisandru.files.wordpress.com/2010/04/inviere.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" s5="true" src="http://lisandrulisandru.files.wordpress.com/2010/04/inviere.jpg" width="320" /></a></div><div align="center"></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-55346171251148517472011-01-27T05:47:00.001-08:002021-08-07T06:24:15.064-07:0027.01.2011<span style="font-size: large;">Pare-se ca am intrat intr-un fel de bucla a timpului. O percep ca pe calmul de dinaintea furtunii. Adevarul este ca nu imi dau seama de momentul in care vor incepe toate aceste evemnimente prescrise. Nu imi dau seama care va fi momentul care va marca inceputul tuturor acestor schimbari. Dar pana la urma nu cred ca conteaza cand vine, conteaza doar ca este curand si ca il simt ca este aproape, asa cum nu a fost niciodata. Nu sunt speriat, nu imi este frica. Mi-am inteles rolul aici si nu am motive sa imi fie teama de ceva. Daca mai am temeri acestea sunt justificate, dar nu pot sa vi le impartasesc pentru ca nici macar nu veti intelege ceea ce vreau sa spun si nu ma refer aici la toata lumea, ci doar la cei care nu si-au depasit conditia uman-sociala pana acum. Nu vi le pot spune inca, mai am o gramada de aprofundat. Acesta este si motivul pentru care am fugit si m-am ascuns de public. Nu mai am timp pentru mine deloc si asta ma omoara incet. Incerc de trei zile sa ma odihnesc, sa stau in liniste si meditatie numai ca in permanenta se iveste ceva, cate cineva, care intreaba, care descoase, care vrea sa stie tot dupa o discutie cu mine, dar, care nu vrea sa caute in alta parte, care vrea sa inteleaga totul de la mine. NU SE POATE! Asta trebuie sa vedeti. Lucrurile nu sunt intamplatoare, nu exista coincidente in viata voastra, voi va alegeti aceasta viata chiar inainte de a va incarna in acest fizic in care existati acum cu totii. Si daca nu exista coincidente, inseamna ca nici eu nu sunt degeaba in viata vostra, inseamna ca am un rol, sper eu, destul de important in trezirea tuturor din amortirea sociala. Din pacate solutii pasnice de evolutie au fost, nenumarate, numai ca nu le-am vazut, am fost intotdeauna orbiti de lacolmie, de invidie, de ura, de minciuna si frustrare. Stiu ca suna ciudat, si eu eram exact la fel. Minteam, furam, inselam, minteam, greseam, minteam, uram, injuram, ma enervam in trafic si pe oamenii cu capacitati intelectuale mai reduse cand trebuia sa interactionez cu ei, si eu inselam si apoi imi minteam prietena ca e totul ok, ca este ca inainte si ca o iubesc nespus. Apoi traiam in perpetuarea acestei minciuni si in propriul ei “efect fluture“.Traiam in frustrare, traiam cu constiinta incarcata pentru ceea ce facusem si nu o singura data. Acest lucru imi cauza stres, imi cauza nervi, imi provoca o stare de neliniste si de nesiguranta. Cautam cu disperare sa imi infiintez un scut, o carapace care sa ma protejeze de tot raul din jurul meu. Dar scutul nu prea functiona, scutul meu era contraatacul verbal de fiecare data, dar si acesta ma epuiza de energie. Dar nu vedeam ca raul din jurul meu este de fapt provocat de mine, de trairile mele, de propriile mele minciuni. S-a intamplat ca prin conjunctura in care am ajuns la un moment dat in viata sa imi pot asuma aceste minciuni, acest rau provocat gratuit mie si implicit altora. In momentul in care mi-am asumat raspunderea faptelor facute si celor nefacute inca atunci am constientizat cat de mult gresesc, am constientizat ca eu de fapt nu sunt o persoana rea la acel moment. Am vazut ca imi place sa simt Adevarul, sa il traiesc si sa il impartasesc asa pur percum il percep eu. Si sinceritatile care au inceput sa curga din mine au speriat lumea ce ma cunostea. Am trecut prin etape ciudate, din care acum inteleg, dar in care atunci stateam si imi storceam creierii si incercam sa aflu raspunsuri la niste intrebari pe care nici macar nu stiam sa le formulez, nici macar nu stiam sa extrag esenta din acele lucruri si sa intreb ceea ce trebuie. Datorita faptului ca am avut o relatie nu tocmai obisnuita (si eu consider ca inca mai am aceasta relatie, desi ea este de alta parere, desi ea este implicata in alta relatie acum), am reusit sa ma cunosc mai bine, am reusesc sa vad cum stau lucrurile de fapt. In momentul in care eu imi doream ceva de la ea, cu ea, prin ea, de cele mai multe ori nu se putea. Atunci aveam de facut un singur lucru, sa ma resemnez. O iubeam si o iubesc in continuare la alte dimensiuni decat cele lumesti, si nu imi puteam permite sa gresesc. Insa nu aveam de unde stii ca tot acest adevar,pe care ea mi-l transmitea intr-o forma deosebit de sincera si de bruta, imi va face bine. Faptul ca de cele mai multe ori nici macar nu imi permiteam sa ii mai raspund in anumite situatii, imi inchidea gura si ma lasa pe mine insumi gol, cu zece mii de intrebari in momentul acela. “De ce pana mea s-a suparat, de ce s-a oprit? de ce nu vrea sa fie cu mine?, de ce nu are incredere in mine?, de ce nu vrea sa ma iubeasca?, si alte zece mii de “de ce-uri“. Simtind toate acestea pe propria-mi piele mi-am dat seama ca asa este de fapt, ca asa trebuie sa fie o relatie. Toata sinceritatea pe care eu pretindeam ca o am si ca o impartasesc cu toata lumea nu era de fapt doar vorbarie goala, era doar exprimata si transmisa, nu si simtita. In momentul in care mi-am dat seama ca de multe ori ii incalc liberul ei arbritru, ca de multe ori decid eu pentru ea ca si cand ea nu ar fi capabila, ca de multe ori o obligam inconstient sa faca anumite lucruri, sau sa imi spuna lucruri pe care nu avea de gand sa le impartaseasca cu mine, in acel moment am inteles ca trebuie sa ma opresc pentru ca greseam. La fel cum eu aveam nazuinte, sperante, dragoste, sentimente de daruit si de simtit, cunoastere si frumuseti de impartasit, la fel avea si ea. Numai ca exista o singura mica diferenta aici. Ea nu ma putea iubi si asta pentru faptul ca in continuare este indragostita de aceeasi persoana pe care a simtit-o langa inima ei, persoana care din pacate nu mai poate fi pentru ea. Acesta era motivul pentru care in relatia cu mine ea a fost fara nici o implicare, strict pentru faptul ca eu am insistat, si strict pentru faptul ca ea considera ca nu poate sta singura si ca are nevoie de mine. Exista si posibilitatea in care sa isi fi dorit sa incerce sa fie cu mine doar pentru a trece mai repede peste situatia in care se afla, cu mai putina suferinta. Incercarea nu a fost nici convingatoare si nici din suflet insa. Ea nu putea fi pentru mine si eu stiam asta, dar totusi era bine ca cel putin era cu mine. Situatia s-a schimbat pe parcursul trecerii a catorva luni, timp in care relatia nostra fizica nu a mai fost o solutie, a devenit pentru ea un impediment. Eu reusisem sa imi gasesc o intelegere, un anumit nivel de acceptabilitate, incat sa pot suporta faptul ca iubeam o femeie care e indragostita de altcineva, faptul ca sarutam o femeie care se gandea la altcineva in acel moment ( sau de multe ori asa se intampla)... Pentru mine aceasta persoana este deosebita, este totala si am sa va spun si de ce. Ea este Omul care m-a ajutat sa devin ceea ce am devenit, fara incapatanarea si fara lipsa ei de entuziasm de care a dat dovata atata timp cat am fost impreuna, eu nu realizam nimic. Nu ma putem cunoaste. Si intotdeauna raul este spre bine, spre evolutie. Iti multumesc o data in plus pe aceasta cale si iti sunt profund recunoscator Cris ca ai putut exista astfel pentru mine in viata mea, iti multumesc de faptul ca am ajuns in acest moment al vietii in care tu zici ca eu am luat-o razna, ca am innebunit, iar eu iti spun ca m-am descoperit pe mine si pe Dumnezeu. Sper sa nu te deranjeze ce am scris aici, de fapt nu ar avea de ce pentru ca este strict adevarul si daca adevarul raneste atunci inseamna ca cel care il percepe nu este in concordanta cu adevarul acesta, nu il poate percepe datorita propriilor neadevaruri. Dealtfel stii foarte bine ca nu am cum sa iti fac rau, nu pot sa iti fac asta pentru ca este in contradictie cu ceea ceeea ce simt.<br />
In alta ordine de idei, nu am innebunit deloc, La fel ca si pana acum te iubesc, in schimb ceea ce este mai nou este faptul ca ma iubesc si pe mine si pe Dumnezeu in acelasi timp. Asta a schimbat un pic lucrurile, asta a adus in viata mea bucurie fara margini, asta ma facea sa izbucnesc in plans de fericire doar cand ma uitam in ochii tai. Stiu ca te bucuri sa auzi acum de la mine ca nu mai am nevoie de tine fizic. Chiar nu mai am nevoie, pentru faptul ca nu suntem fizici, pot fi cu tine in mine si ma pot bucura de iubirea ce ti-o port fara a te tine in brate, fara a te saruta sau mai stiu eu ce alte activitati. Pot sa te iubesc in contumacie si in tacere, iar pentru tine vor fi cred ca singurele randuri ce te vor bucura din pacate astea. Si spun asta pentru ca stiu ce simti, stii ca nu ai nevoie de mine deloc, poate nici macar ca prieten, simti ca este bine faptul ca te-ai indepartat de mine si fizic si psihic, simti ca este bine sa ies din viata ta. Cam singurul lucru ce te contrariaza este faptul ca nu poti intelege in totalitate ceea ce se petrece cu mine, pe undeva ai fi vrut sa poti aprofunda, dar iti este teama si nu consideri ca are vreo importanta sa faci asta acum, in aceasta perioada in care si asa e mult de asimilat la scoala, si alte probleme iti stau pe cap... De aceea ai preferat sa ma indepartezi in loc sa incerci mai mult sa ma intelegi si sa aprofundezi. Perfect de acord cu tine, insa sa stii ca eu chiar ma bucur. Ma bucur de faptul ca am constientizat eu cum stau lucrurile, toata aceasta chestie complicata si ciudata care va fi si subiectul primului meu roman dealtfel, a reusit sa trezeasca in mine fiinta eterna, a aprins lumina in intunericul din mine. Mi-a spulberat frici si temeri sociale, materiale si relationale. M-a facut stapan pe mine si pe ceea ce simt. Uneori mai exagerez, recunosc, insa da, am ajuns la un nivel de intelegere, net superior omului de rand, cel puternic ancorat in social. Partea frumoasa este ca nu s-a terminat nimic cum de fapt nu a inceput nimic, ne cunoastem si atata tot, insa sa nu crezi ca incepand de acum vom avea traiectotii diferite. Nuu, deloc nu va fi asa. Eu te inteleg pe deplin, ma bucur ca ai facut progrese cu tine insati, si stiu ca va veni tot in viata asta pamanteana momentul in care iti vei dori sa fiu langa tine. De fapt asta este totul. Cand ne dorim ceva, sau cand avem nevoie de ceva primul lucru pe care il facem este sa simtim lipsa acelui lucru, obiect, persoana, sentiment etc, in loc sa ne bucuram deja de prezenta lui si atunci vom vedea ca de fapt acel lucru este posibil, este in noi, este real, iar daca dorinta este de ordin material, aceasta se va si materializa. <br />
Mii de multumiri tuturor celor care au fost si sunt inca alaturi de mine, celor care inca nu si-au pierdut speranta in faptul ca eu ca persoana mai am vreo sansa sa imi revin. Pare urat si nasol ca “cine nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii“. De aceea multi tac, altii prefera sa zica ca sunt nebun, iar marea majoritate a celor care ma baga in seama o fac doar ca sa intrebe tampenii, sa isi sustina parerile gresite, formate de-a lungul vremii din diverse informatii primite. Dragii mei, ca si un sfat asta, aflati mai intai cine sunteti, ce cautati pe planeta asta, unde ne indreptam, care este rolul pentru care te-ai nascut aici, cine este Dumnezeu, unde este Dumnezeu si multe alte intrebari de genul, apoi haideti sa discutam despre ce vreti voi. Eu spre deosebire de voi am aflat aceste lucruri, si nu de la Protv ci prin pura experienta a Sinelui, deci nu are absolut nici un sens sa discutam despre aceste lucruri cand voi sunteti pe pamant, cu radacini bine prinse inca, iar eu sunt pe scara care coboara in mine, daca care de fapt urca spre universalitate. Are sens sa discutam? Ceea ce va pot spune de acolo este ca nu am ce sa va spun, pentru ca NU ATI PUTEA INTELEGE, PENTRU CA NU SE POATE TRADUCE IN CUVINTE. Nu se poate decat trai, iar in acel moment imi veti da dreptate. Cum as putea sa va traduc in cuvinte aceste trairi? aceste simtiri? Ce ati intelege daca v-as spune ca infloreste in pieptul meu un nufar mare si rosu care isi revarsa petalele pe afara? Ce ati intelege daca v-as spune ca fac dus cu energie cosmica? Ca ma electrocuteaza frecventa lui Dumnezeu? Ca imi simt centrii energetici, ca simt prezenta energiilor si le pot folosi atat cat ma pricep momentan? Sunt lucuri mult mai ample de descoperit, mult mai importante si mult mai vaste de inteles decat orice din ceea ce stiam, sau am fost invatati pe aceasta planeta. Sunt lucruri care insumeaza tot ceea ce stie umanitatea sa faca la ora asta pe care le putem asimila fara alte cai de cunoastere, doar prin pura introspectie a Sinelui.<br />
Stiu ca multi dintre voi va simtiti bine asa cum sunteti, ca aveti “tot ce va trebuie“ (casa, salariu bunicel, nevasta sau prietena cu care va intelegeti destul de bine, prieteni care va iubesc si care va apreciaza, etc.)<br />
Insa pentru aceia care se imbata cu apa rece si cred ca asta este scopul in viata lucrurile se vor schimba dramatic. Acestia cu minti rigide, blocate in norme sociale si si in dogme de divere naturi nu isi vor putea depasi aceasta conditie nici macar dupa moarte, constiinteii fiindu-i chiar si atunci greu sa se poata intoarce catre Sursa, datorita acestor percepii gresite despre viata. Acestia sunt cei pe spinarea carora traiesc cei care ne conduc, cai care ne conduc practic prin noi insine, manipulandu-ne la nivel de credinta, intelect, ganduri, orientare si apartenenta. Din pacate desi acest social pare atat de vast, pare ca iti ofera o gramada de alternative, una mai buna decat alta, toate sunt la fel. Toate solutiile acestui sistem sunt limitate, toate se refera la lucruri lumesti, la bani, la acaparare, agonisire indobitocire prin toate mijloacele cunoscute si chiar si cele necunoscute de catre voi. Suntem tinuti in lesa societatii, ei se hranesc cu fricile noastre sociale, ei stiu ca nu putem vedea peste gard tocmai pentru faptul ca ei nu ne lasa. Dar daca ei nu ne lasa sa facem acest lucru, asta nu inseamna ca nu avem posibilitatea de evoluare, de descoperire a singurului Adevar. De asta nici nu va dati seama de nimic in jurul vostru, pentru faptul ca: folositi aceeasi pasta de dinti cu fluor care va inhiba activitatea glandei pineale, pentru ca frecventele noastre vibrationale sunt interferate pe mii de cai de unde de tot felul, de la televiziuni, internet si telefonie mobila, pana la alte unde pe care nu le percepem constient, nici macar nu stim ca exista! Nu ma credeti in continuare, sa stiti ca am inventat eu monstrii, ca m-am rasculat impotriva sistemului pentru ca nu sunt capabil sa il accept si sa ma descurc in viata altfel. Da, de fapt pentru voi cred ca asta este realitatea pe care o percepeti... Uite nu va spun numai eu asta, aveati idee despre faptul ca in atmosfera sunt imprastiate substante chimice cu un rol binesabilit cu rolul de a tine expansiunea demografica sub control, de a elibera moartea si boala si suferinta, si alte substante care ne perturba perceptia asupra realitatii universale, receptia energiilor de la Sursa este obstructionata sau chiar blocata. (vezi link: <a href="http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8270:mrturii-zguduitoare-privind-darele-morii-chemtrails-care-apar-pe-cer-in-urma-unor-avioane-spre-a-rspandi-pe-ascuns-boli-suferin-i-moarte-&catid=5:irealitati&Itemid=11">http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8270:mrturii-zguduitoare-privind-darele-morii-chemtrails-care-apar-pe-cer-in-urma-unor-avioane-spre-a-rspandi-pe-ascuns-boli-suferin-i-moarte-&catid=5:irealitati&Itemid=11</a>). Energiile si vibratiile planetei au crescut in ultimii ani, ajungand sa creasca si mai mult spre sfarsitul acestei ere. Deopotriva cu ele cresc si cele care inhiba, care nu iti dau voie sa zbori prin univers, care nu te lasa sa vezi cine esti de fapt. De ce credeti ca ne simtim obositi? Stresati? Plictisiti? Bolnavi? Suparati? Tristi? Exact din aceste motive, din lipsa intelegerii. Eu nu va condamn, va inteleg ca nu va puteti depasi conditia si asta pentru faptul ca unii mult mai smecheri decat noi, unii care ne conduc si ne manipuleaza din totdeauna planeta, unii care ne-au facut totusi sa evoluam prin tot raul si toata poluarea si galagia sociala, o specie extraterestra care conduce din umbra cu atata perspicacitate incat chiar si unei minti luminate i-ar trebui mult timp sa inteleaga daca i-ar explica cineva mot-a-mot. Sunteti scavi si nici macar nu va dati seama, si spun sunteti pentru faptul ca eu nu mai sunt, pentru mine nu conteaza ce se intampla cu corpul meu fizic atata timp cat eu imi pot inca indeplini misiunea! Nu imi pasa de moarte, boala, suferinta fizica, nu imi pasa daca am unde sa locuiesc sau nu, daca am sau nu serviciu, daca am sau nu bani, daca imi voi permite sa imi platesc datoriile macar, daca imi voi permite luna viitoare sa imi cumpar macar paine. Mie nu imi pasa de aceste lucruri si uite ca de bine de rau am unde sa locuiesc, nu ma da inca nimeni afara din casa, nu mor de foame, nu umblu dezbracat pe strada, si desi salariul meu este cu vreo 15 milioane mai mic decat cheltuielile mele pe luna, NU CONTEAZA. Nici macar nu incerc sa imi explic de unde dracu cheltui in fiecare luna atatia bani, bani pe care de altfel nu ii castig, ci pur si simplu vin catre mine din diverse parti, doar pentru faptul ca ii atrag avand nevoie de o gramada de chestii. Toate actiuni sociale, setate pe modul “by default“ o sa va ofere mai mult timp pentru voi, mai multa incredere si mai multa stabilitate, trebuie doar sa incetati sa va mai cacati pe voi de frica din cauza faptului ca:<br />
v-a prins controlorul pe troleu, ca nu aveti bani de chirie, ca nu aveti ce manca, ca nu aveti bani de tigari, ca nu aveti bani de concediu, ca s-a defectat ceva si nu va permiteti sa inlocuiti acel ceva. Astea sunt doar frici strict lumesti care nu au ce cauta in voi. Stiti bine ca ori de cate ori va aparea o problema in viata vostra o veti rezolva cu siguranta, pentru ca SUNTETI CAPABILI SA REZOLVATI ORICE PROBLEMA DIN VIATA VOSTRA!. Va spun din nou caci voi sunteti cei care va alegeti viata inca de dinainte de incarnare in aceasta fiinta, inca din uterul mamei. Socialul traieste in mine pur si simplu pe modul “setari din fabrica“. Cand ti-e foame hrana vine la tine, cand ti-e somn, gasesti unde sa te intinzi si sa dormi, cand vrei sa te speli gasesti unde sa faci un dus, etc.... Veti spune: Da dar eu nu pot dormi decat in asternut de matase si nu pot manca decat nu stiu ce caviar altfel mi se face rau. Va spun: Bulshit!!! Cel mai mare pe care l-am auzit vreodata! Poti manca orice este comestibil, poti dormi oricum si in orice pozitie (chiar si cu capul in jos!) te poti descurca oricum, in orice situatie, deoarece ea este (a fost programata chiar de catre tine)<br />
Alt impediment: Poi nu am bani si mancare acasa si mi-e RUSINE sa ma duc sa fac un dus la prietenul meu, mi-e RUSINE sa cer o farfurie de mancare, etc.... Credeti ca in cazul in care aveti nevoie de ajutor nu va ajuta nimeni? Chiar credeti asta? Ca veti muri pe strada ca niste caini flamanzi? De cine va este rusisne? De ce va este rusine? Ce este rusinea? Este o alta forma se acceptare a realitatii este o forma de calcare in picioare a propriului ego, ceva de genul: “bai eu nu am fost in stare sa ma mai descurc, sa imi pot castiga painea, te rog, da-mi si mie un colt de paine“ Asta simtiti? Ca va calcati mandria in picioare? Inseamana ca nu sunteti niste oamnei intergi daca puteti simti rusinea, in orice forma a ei. <strong><em>Rusinea apare in cazul in care considerati ca nevoia voastra este mai prejos decat intelegerea celui care va poate ajuta!</em></strong> Rusinea este un sentiment gresit si trebuie indepartat. Bine, acum nu spun ca ar trebui sa fim nerusinati si sa facem tot ceea ce ne taie capul, dar intelegerea nu vine pentru fiecare lucru in parte ci la pachet cu alte lucruri, caci in 2011 este superoferta. Si atunci, Sinele nu iti va permite sa faci lucruri care in primul rand dauneaza imaginii tale, Adevarului tau, convingerilor tale. Ma bucur enorm pentru mine ca mi-am gasit Calea in viata ca m-am MATURIZAT. Cu siguranta ati mai auzit expresia asta, cu siguranta va gandeati la cu totul altceva, la timpul in care te asezi la casa ta, termini cu burlacia, sa iti gasesti nevasta, un serviciu bun si sa tragi vreo trei plozi pe care sa ii duci la bunici sa ii creasca. Nu dragii mei! Nu asta inseamna maturizare! La maturitate ajung din pacate doar unii, altii trec boi prin viata, altii raman copii toata viata (asta e un caz fericit), altii nu gasesc nici macar puntea sociala in care sa traiasca si de aceea raman suspendati undeva in aer, fara a intelege sau fara a fi intelesi de catre cineva. La maturitate incep sa ajung eu as spune. Maturitatea inseamna constientizare, inseamna experimentarea pe piele proprie (a Sinelui), inseamna Adevar, inseamna cautare, perseverenta, intuitie, sentiment, afectiune, empatie, bunatate, fericire, bucurie, actiune, dragoste, etc. Suma acestor minunate lucruri ce traiesc prin tine te ridica din punct de vedere energetic si vibrational si vei deveni o persoana intelegatoare, care accepta situatia asa cum este pentru ca stie ca este pentru propria-i evolutie, o persoana iubitoare de frumos, de creatie in general, o persoana sensibila, pe care nu o ranesti cu un pumn ci cu o floare rupta, o persoana care functioneaza pe alte frcvente decat cele de rand. Asta inseamna dragii mei maturitatea, nu momentul in care iti dau parintii cheile de la noul tau apartament din centru si cheile de la o decapotabila sa ai si tu micutzul de tine cu ce sa iti plimbi pitzipoanca vara intre plaja din Mamaia si Bamboo. <br />
Ma gandeam ca o gramada de lume nu mai vorbeste cu mine, sau mai exista acea categorie care o fac, sperand sa inteleaga mai multe, dar intra in discutia cu mine direct cu prejudecati, direct cu imposibilitatea mintii de a accepta posibilitatea ca ceea ce va indrug aici poate fi macar adevarat. Si nu in ultimul rand sunt persoanele care ma inteleg desi cred ca sunt vreo 2-3 maxim si care ma respecta asa cum sunt, si care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, si care ma completeaza in cautarea mea. Nu va amagiti singuri, nu va aflati printre acel numar 2-3, aceste persoana nu sunt din cercul meu de prieteni. Voi, cei cu putere de acceptare si intelegere mai mare decat a altora cu minti inguste, voi, prieteni, unii de o viata, altii recenti, voi nu o faceti, voi doar preferati sa nu intelegeti pe deplin sau deloc, sa va vorbesc eu si voi sa nu ma credeti sau sa imi puneti intrebari stupide, sa vi se para ca m-am dus cu capul si sa ma marginalizati cel putin la nivel de idee. Adica unde nu sunt, dar se aduce vorba despre mine cu siguranta cineva dintre voi spune ca m-am tacanit, ca nu stiu ce vorbesc, bla, bla. Va repet a suta oara. Nu mai puneti etichete pe oameni fara sa cunoasteti, nu mai trasati linii imaginare ale propriei voastre normalitati, nu mai incadrati oamnei in norme sociale, in mase, in grupari, asezari etc. Fiecare dintre noi este unic, dar asta ne face sa ne completam caci toti impreuna suntem unul singur, toti suntem Creatorul. Da, exact, creatia devine Creator in momentul in care asimileaza tot ceea ce Creatorul a pus in ea cand a alcatuit-o. De aceea va spuneam ca eu:<br />
“nu strivesc corola de minuni a lumii<br />
şi nu ucid<br />
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc<br />
în calea mea<br />
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.<br />
Lumina altora<br />
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns<br />
în adâncimi de întuneric,<br />
dar eu,<br />
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -<br />
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna<br />
nu micşorează, ci tremurătoare<br />
măreşte şi mai tare taina nopţii,<br />
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare<br />
cu largi fiori de sfânt mister<br />
şi tot ce-i neînţeles<br />
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari<br />
sub ochii mei-<br />
căci eu iubesc<br />
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.“<br />
<br />
Poezia.... Poezia este arta, este creatie, este geniu. Dar poezia este in noi, este in tot ceea ce ne inconjoara dar nu a fost pusa pe hartie inca, poezia este in petalele unui trandafir, poezia este intr-un camp cu spice ce stau sa plesneasca cu soare-n asfintit. Poezia este in noi, la fel ca toate celelalte forme de arta.<br />
Ati observat ca din cand in cand mai apare cate unul care apare pe piata cu ceva nou in materie de arta? Diversi ticniti (din astia ca mine, caci nu sunt singurul) care fac arta din sudura, din lipire din slefuire, din imbratisare, din orice. Si va place, o expuneti prin mall-uri ca fiind noul, odd couture, ciudat sau mai stiu eu cum, insa intotdeauna creatia acestor tip de oameni v-a placut! Asta e si motivul pentru care citesti asta acum de altfel. Acestia nu sunt cu nimic mai inteligenti ca voi, mai destepti, mai pregatiri, mai buni, sau oricum vreti voi. Nu! Cu totii suntem frati din aceeasi constiinta comuna. Nu exista oameni geniali (asociere pe care deja o urc la nivel de pleonasm) ci oameni care si-au descoperit mai mult sau mai putin Sinele, dragii mei. <br />
Afundati-va in voi si veti vedea ca dupa ceva vreme veti deveni geniali fara sa vreti, veti incepe sa creati in diverse domenii de veti ramane chiar surprinsi! Cam asa stau lucrurile, noi oamenii am fost din totdeauna specia dominata, desi noua ni se pare ca detinem controlul. Eliberati-va fratii mei de aceasta subjugare, chiar cred ca orice persoana pe care as intreba-o ar fi de parere ca planeta este condusa de niste mari forte din umbra. Cu siguranta! Fara dubii! Dintotdeauna! De cand eram Homo erectus, de cand eram maimute si ne cocotam in copaci, de cand ei ne-au MODIFICAT GENETIC dupa ce ne-au dat de la ei parte din genele lor, (specie foarte evoluata de altfel), de cand am muncit dintotdeauna pentru ei, de cand pe pamant a venit Iisus sa ne arate Calea, iar ei, au transformat toata cautarea de Dumnezeu intr-o mascarada, i-au transformat ideile si cuvintele Mantuitorului si au transpolat totul la ideea ca Dumnezeu este de fapt undeva in cer, undeva indefinit, si cu siguranta il vom descoperi daca ne vom ruga lui la biserica, la o cruce de lemn cu un slabanog sculptat pe ea. Asa il credeti pe Iisus? Asa il vedeti pe trimisul Domnului pe planeta? Un slabanog caruia daca ii dai o palma pica? In nici un caz dragii mei! Iisus a venit pe planeta sa ne arate cum este de fapt, sa va spuna ceea ce va spun si eu acum dar raportat la vremurile actuale. Iisus a fost un OM in adevaratul sens al cuvantului, spunea cum ca Dumnezeu este preturindeni, este in mine, iar trupul meu este Biserica mea. Deci trupul, cel ce trebuie strabatut este biserica, si nu acele constructii uriase, unde oameni neadevarati, si nesinceri si meschini poarta mai departe toata aceasta deformare a adevarului, o propovaduiesc asta si pentru faptul ca destui de putini sunt cei ce o aprofundeaza. Biserica, este o institutie care serveste si care a servit intotdeauna scopurilor lor meschine de a conduce planeta, de a controla masele, se a baga spaima in populatie de a aduce pe pamant “frica de Dumnezeu“, de a nu avea nici o sansa sa ne trezim din adormire si sa ne luam destinele in propriile maiini, sa ii alungam de aici si sa ne creeam propriul nostru sistem bazat pe adevatele valori morale: pe iubire, pe intelegere profunda, pe acceptabilitate reciproca, pe empatie si intrajutorare, caci toti suntem unu si unul suntem toti. Banuiesc ca ati auzit de cateva sute de ori pana acum in viata expresia “frica de Dumnezeu.... Cata indepartare de ideea originala. Poi daca Dumnezeu este Iubire, Adevar, Intelegere si Acceptabilitate, cu iti poate fi frica de El? Cum poti simti frica si iubire in acelasi timp? Adica de ce nu va este frica de neveste ca si ele va iubesc si pe ele le iubiti.??? Ba le mai si altoiti din cand in cand...<br />
Si, uite ca se facu anul 2011 si tot prosti am ramas. Tot animale de munca pentru ei, desi veti zice cei cu posibilitati materiale: Cine bai eu? Pai eu nu muncesc frate, Eu ma dau cu decapotabila, sparg banii cu pipitze, calatoresc, eu am bani dintr-o mostenire si nu muncesc pentru acest sistem. Eu te cred si pe tine pe cuvant domnule “Bah“, insa traiesti in acest sistem dupa regulile lor, as putea spune ca esti chiar unul care ne incurca pentru ca datorita banilor ai mintea mai ingusta si nu poti privi dincolo de marginea portofelului tau, sau a cardului American Expres. Daca ai si bani, si l-ai gasit si pe Dumnezeu in tine esti foarte tare. Dar banii sa ii fi avut dinainte si sa fi constientizat ulterior. Mai rar asa ceva. Inafara de bani multi nu au nimic in cap. Da-le un milion de dolari si ii faci fericiti, de fapt si voua la fel. Da-mi mie un milion de dolari! Da-mi mie si vei vedea ce voi face eu cu banii! Nu va spun ce fac cu ei, poate se gaseste vreunul mai empatic caruia i se face mila.<br />
Ar cam trebui sa inchei si eu aici pe ziua de astazi mai ales ca am oboseste calculatorul asta si ma suge de energii. Cu siguranta ma veti mai citi aici, cu siguranta nu cititi degeaba aceste randuri acum, caci nu exista coincidente. Pentru voi, cautatorii Dreptatii si al Adevarului, pentru voi cei care ma ajutati si ma inspirati.<br />
Namaste</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXVF0okVVXFDw2gV_mHyY_W2kMNl-IEdeKISuKuYWAQt8bZXzM0GyDjco5jwQsNzQy4b5Uq8Lt3sLcF8vnBwiY1lazFQP-ZZkC1iO_wD_t5iH7lCD6v8EbahEae9Q7g2BwPgO_C47RrHBu/s1600/apoc10.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="256" s5="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjXVF0okVVXFDw2gV_mHyY_W2kMNl-IEdeKISuKuYWAQt8bZXzM0GyDjco5jwQsNzQy4b5Uq8Lt3sLcF8vnBwiY1lazFQP-ZZkC1iO_wD_t5iH7lCD6v8EbahEae9Q7g2BwPgO_C47RrHBu/s320/apoc10.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: center;"><br />
</div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-269145249401700107.post-82400808379300391172011-01-20T05:38:00.001-08:002021-08-07T06:23:56.907-07:0020.01.2011 Calea catre cunoastere.<span style="font-family: inherit; font-size: large;"><span>Liniste. Multa liniste si pace in suflet. O simt si nimic si nimeni nu o poate scoate de acolo. Atata pace incat ma bucura nespus. Ma simt umplut pe dinauntru de mine insumi, ma simt al meu si e minunat. Desi stiu ca astazi esti plecata acolo nu imi fac griji, stiu ca va fi bine si ca te vei descurca. Intotdeauna lumina invinge intunericul, iar tu cu siguranta esti lumina. Stiu ca suntem protejati, ca suntem aparati de aceasta forta nevazuta, de aceasta dumnezeire pe care refuzam sa o percepem. Ma simt ca intr-un tratat de pace in care razboiul s-a terminat si eu ma intorc de la oaste acasa. Mama ma asteapta, iubita ma asteapta, totul este acolo doar pentru mine si asteapta ca eu sa vin acasa. Sa las totul deoparte, toate activitatile si sa plec spre mine. Ma intalnesc apoi cu mine peste tot, ma simt prezent peste tot, ma simt liber si puternic.</span><br />
<span>Ma intreb, oare ce ai spune daca ai sta in fata unei oglinzi care nu te oglindeste? Daca imaginea refuza sa se formeze dincolo de fasia de sticla in care te uiti, daca pur si simplu nu vei vedea imaginea din oglinda, ci vei privi cu semetie in partea cealalta. Realitatea nu este cea pe care o percepem cu mintea noastra analitica. Realitatea nu o putem vedea cu ochii, care de altfel sunt poarta mintii, deci trebuie sa stea inchisi. Realitatea adevarata este ca Dumnezeu exista eu ii simt prezenta, ii simt chemarea, il simt ca pe o lumina, ca pe un far care ma calauzeste pe o mare furtunoasa. Este insa deosebit de greu sa uiti tot ceea ce stiai si sa te abandonezi in fata propiului ego, sa incerci sa te scuturi usor lasand mastile sa-ti alunece de pe chip una cate una pana cand vei sta gol si stralucitor in fata ta, asa cum esti tu de fapt, esenta divina. In momentul in care te abandonezi, spatiul interior se dilata, devine imediat mai mare. Timpul nu mai are valorile cunoscute si va exploda intr-o noua dimensiune. Timpul nu mai exista iar tu poti face ce vrei, ce simti. Cine ar fi crezut vreodata ca avem la indemana toate mijloacele necesare pentru a face asta ori de cate ori dorim, nu am stiut, nu ne-a spus nimeni asa cum la scoala am invatat Moara cu noroc sau combinari de 5 luate cate 5, sau teorema lui Pitagora, sau forta de frecare si magnetismul. De ce nu ne spune nimeni in scoala ce trebuie sa stim cu adevarat? De ce nu ne spune nimeni ca suntem Dumnezei?</span><br />
<span>Acum la 33 de ani tind sa spun ca preferam sa raman prost, sa nu ma invatati voi tot felul de tampenii, in timp ce imi ascundeati cu maiestrie Adevarul chiar dupa mine insumi. Cunoastearea logica este doar acumulare mecanica de informatie, date pe care creierul nostru analitic le foloseste pentru a interpreta in permanenta in maxima rezolutie plaja de solutii, intrebari, raspunsuri, teorii, indoieli, frici si spaime. Acesta analizeaza “la rece“ toate problemele ce i se dau, de multe ori nu poate genera solutii si simtim asta, simtim ca sunt probleme in viata nostra care nu tin de creier, probleme la care creierul nu poate da raspuns, nu poate calcula in biti si secunde, metri sau grame. Sunt situatii in care creierul se blocheaza si iti afiseaza pe desktop o singura intrebare:“ De ce?“ Si nici macar la aceasta intrebare nu gaseste raspuns. Si ne chinuim, si ne punem aceasta intrebare de 20 de milioane de ori... De ce ce Doamne m-a parasit? De ce nu se poate si el schimba?, De ce nu ma vrea? De ce s-a intamplat asa? De ce? De ce? De ce? De ce?....</span><br />
<span>Cunoasteti foarte bine intrebarea, cunoasteti foarte bine momentul in care apare intrebarea, cunoasteti faptul ca oricat v-ati stoarce mintile nu veti gasi niciodata raspuns la nici una din aceste intrebari. Pentru ca aceste raspunsuri nu sunt de natura cerebrala, nu sunt informatie, ci Energie, deci mecanismul de perceptie si de intelegere este strict diferit fata de cel din planul lumesc, terestru. Aceste momente pot fi pe deplin intelese, acceptate, strabatute se propria constiinta. Tot ceea ce avem de facut este sa oprim toata cleveteala exterioara si cea interioara. Framantarea aceasta fara rost care nu conduce niciodata catre nici un rezultat. Tot ceea ce avem de facut este sa murim pentru a renaste, ca pasarea Phoenix, sa ne strabatem fiinta cu constiinta, sa ne scufundam in noi insine cu credinta, cu piosenie si recunostinta deplina. In momentul in care reusim sa ne eliberam de propriile spaime, sa ne strabatem fricile ca intr-o calatorie spre noi insine, sa trecem de ele si sa ne descoperim acolo, dincolo de orice urma de indoiala, pe noi insine, in acel moment reusim sa obtinem raspunsuri, reusim sa obtinem Adevarul pe care Sinele nostru il va recunoaste imediat ca fiind singurul Adevar. Noi insine, fiinte superioare, miraculoase, deloc limitate la cele cinci simturi, fiinte Dumnezeiesti, noi suntem cei care am ales sa venim aici, in viata noastra, in aceasta incarnare. Noi alegem inainte de incarnare in ce uter intram, ce viata alegem, ce personaj vrem sa fim, ce traseu vom avea in viata care va fi calea catre ascensiunea spirituala. Deci daca este alegerea noastra inseamna ca intr-adevar viata, miracolul vietii este doar o calatorie spre definire, spre profunzime, spre iubire si intelegere, spre acceptabilitate. Sensurile vietii le descoperim in noi insine prin mai multe niveluri de intelegere si de acceptabilitate. Fiecare situatie in parte este un caz diferit si totusi atat de asemanatoare intre ele, atat de pline de emotii toate. Tot ceea ce traim percepem la nivel de emotie, de senzatie, dar din pacate pana acum am fost invatati gresit sa ne traducem aceste lucruri prin prisma activitatii cerebrale, care este in totalitate un lucru gresit. Niciodata nu vom reusi sa fim noi insine doar acumuland informatie. Oricat am citi, oricat ne-am documenta, tot limitati ramanem pentru ca nu avem cum sa strabatem distante intergalactice pe jos... Nu avem cum sa ne depasim conditia umana daca nu folosim instrumentul care trebuie. Seama cu orice exemplu simplu din viata noastra: Nu poti manca supa cu furculita si nici cu betisoarele chinezesti. Pentru asta a fost creeat un obiect special care se numeste lingura, care este concav si care pastreaza in ea o particica din supa, o putem transporta in noi prin faptul ca acel obiect (instrument) poarta toata incarcatura, toata amprenta energetica a acelui lucru ce il infaptuim, a creatiei pe care o realizam. De aceea in viata noastra avem nevoie din plin si de alt instrument. Un instrument care ne conduce catre Sine, cel mai puternic instrument cunoscut vreodata, cel care depaseste limitarea celor cinci simturi, cel care te trimite pretutindeni si nicaieri in acelasi timp. Cel care te proiecteaza in propria realitate universala, este sufletul, emotia, sentimentul, care tradus in senzatie fizica este furnicatura, durere, electricitate, mancarime, lucruri pe care le simtim si in mod constient dar nu ni le analizam niciodata, nu ne lasam condusi de ele niciodata, in plus mai si dam curs acelor invitatii catre partea fizica. Atunci cand te mananca un genunchi ce faci? Te scarpini nu? Nu! Gresit!, Nu te scarpina, lasa-l sa te manance, lasa senzatia sa isi faca de cap in tine, las-o sa infloreasca, sa se transforme si sa se multiplice. Inceteaza doar sa te mai misti, pentru orice motiv! Nu te mai misca! Deloc!, Nu esti decat tu si cu tine, si cu linistea ta interioara si cu respiratia ta.</span><br />
<span>Singurul instrument pe care il avem oricand la indemana, in orice situatie, marele nostru prieten este respiratia. De fat si singurul care te poate conduce catre poarta celui de-al saselea simt, singurul care poate deschide cel de-al treilea ochi, singurul care ii poate permite corpului astral sa calatoreasca, singurul care te ajuta in cunoastere si intelegere, in iubirea de Sine si de semeni. Respiratia este intr-adevar elementul cheie. Jucatia-va constient cu ea. Intensificati-o, accelerati-o, diminuati-o, opriti-o faceti-i exact ceea ce credeti de cuvinta, dar jucati-va cu ea ca atunci cand sunteti copii si scormoniti in nisip cu lopetica. In tot acest rastimp stati relaxati, in cea mai confortabila pozitie pe care o puteti adopta in momentul respectiv. Doar cateva lucruri conteaza cu adevarat, si acestea sunt:</span><br />
<span>1. Linistea. Linistea este deosebit de importanta. Sunetul este un stimul si emotional dar mai ales cerebral, deci trebuie sa inceteze, sa nu existe. Linistea este o conditie de baza.</span><br />
<span>2. Intunericul. Stiti vorba aia emo: Vii la mine sa stam pe intuneric? Nimic mai adevarat! Cand te gandesti la intuneric automat te gandesti la liniste asa e? Cred ca sunt doua notiuni care sunt strict legate intre ele de altfel. Ochii sunt poarta catre minte, catre creier, peste 70% din activitatea normala a creirului este bazata pe vaz, si analiza informatiilor preluate de la receptorul vizual, informatia este preluata prin aceste porti lumesti si prelucrata in solutii, in probleme, in raspunsuri si intrebari. De aceea ochii trebuie sa stea inchisi. Singurele imagini ce vor mai exista in acest moment sunt cele proiectate de subconstient in cortex, cele pe care le percepem ca pe niste “filme“ sau imagini disociate dar care au legatura cu o gramada de alte lucruri interioare. Partea proasta ca subconstientul care proiecteaza aceste imagini nu traieste cu tine in prezent. Toate aceste imagini nu provin decat din memorie, din amintiri, deci din trecut. Aceasta uneltire “a fiintei lumesti - fizice“ trebuie sa inceteze, trebuie sa oprim subconstientul sa ne spuna ce sa facem, trebuie sa il oprim sa ne ... “aduca aminte“. Aceasta despartire de subconstient ne va proiecta fiinta in prezent, in senzatie si simtiri, in noi insine.</span><br />
<span>3. Pozitia. Un alt lucru foarte important este pozitia. Postura corpului trebuie sa fie una de relaxare. Puteti adopta orice pozitie, in orice loc, la orice ora. Singurul lucru de care trebuie sa tinem cont este faptul ca pozitia pe care o adoptam trebuie sa fie cat mai confortabila, cat mai relaxanta. Nu conteaza ca stam pe jos, ca stam pe o perna, ca stam in pat, sau intinsi in iarba, conteaza doar sa fie confortabil din toate punctele de vedere. Desi Omul poate medita in orice pozitie si la orice ora, pozitia recomandata este insa pozitia lotusului. Picioarele se vor aseza incrucisate sub corp, mainile total relaxate pe genunchi, sau cu degetele intrepatrunse, spatele drept, capul drept, privirea inainte (ochii inchisi). Postura trebuie sa fie ferma, sigura, stabila, in momentul in care adoptam aceasta pozitie, cercuri energetice se inchid si confera mult mai multa stabilitate energetica meditatiei si momentului.</span><br />
<span>4.Respiratia. Nu in ultimul rand, dupa ce toate celelalte conditii au fost indeplinite, trebuie sa lasam prietenul nostru cel mai bun, respiratia, sa aiba grija de noi, sa ne poarte catre lumi necunoscute, sa ne deschida porti nestiute, sa ne poarte catre scanteia divina interioara. Nu avem nevoie sa respiram in vreun fel, nu avem nevoie sa ne invete cineva sa respiram, nu avem nevoie decat de intelegere noastra si a momentului. Respiram normal si incercam sa fim prezenti cu respiratia noastra, Sa fim cu ea, sa o simtim, sa intelegem ca este acolo pentru a ne ajuta, sa simtim energia cum intra pana in strafundul fiintei si apoi este transformata si impinsa inapoi catre exterior. Si nu fortam nimic, doar observam, prin natura noastra umana observatia este lucrul definitoriu, este cheia ce descuie poarta, este forta care rupe bariera si permite trecerea catre alte taramuri stiute sau nestiute. Deci fiti martori la respiratia voastra, observati-o doar. Dupa un timp frecventa gandurilor se va reduce, respiratia va deveni mai volatila, mainile si picioarele incep sa amorteasca. Nu avem nevoie de ele, ele doar inchid trasee energetice, lasati-le sa va paraseasca, lasati-le sa amorteasca, scufundati-va adanc in voi odata cu fiecare respiratie constienta.</span><br />
<span>In momentul in care respiratia va deveni atat de superficiala incat se va stabili doar ca un foarte usor flux in spatele cailor nazale avem impresia ca aerul, energia ce o respiram nu mai ajunge in plamani, dar deopotriva nici nu simtim nevoia sa ajunga in plamani. Simtim ca este suficient, ca aceasta pace si aceasta liniste ce se instaleaza peste noi ne copleseste, ne face sa ne topim in senzatii ce strabat intregul corp. In sfarsit respiratia tinde sa dispara, scade in intensitate pana in momentul in care simtim ca nimic nu se mai misca in noi... nici macar un muschi nu mai tresare, cutia toracica nu se mai misca, eventuala respiratie este atat de superficiala incat o putem realiza cu ajutorul muschilor abdominali. Atunci cand respiratia se opreste efectiv o vom simti ca pe un punct, ca pe o scanteie luminoasa undeva in spatele fruntii.</span><br />
<span>Acesta este momentul in care nu mai avem MISCARE, RESPIRATIE SI GANDURI. Aceasta stare de relaxare meditativa se numeste “<strong><em>Nirmal stati“</em></strong> si este starea in care vom fi inundati de energie cosmica, este starea in care organismul nostru este total relaxat. In aceasta stare energiile universului curg nestingherite prin noi, percepandu-le ca pe un fior, ca pe o electricitate care intra prin varful capului prin regiunea denumita <strong><em>“brahmarandra“</em></strong> si este nodul de unde pleaca toate tuburile energetice <strong><em>(nadis)</em></strong> catre intregul corp. Aceasta este dragii mei starea Sinelui, starea divina, starea de ragasire de voi insiva. Aceasta este starea pentru care va trebui sa ne strabatem toata fiinta interioara, starea in care “vedem auzim si simtim“ cu ochiul interior. Cel de-al treilea ochi, aflat undeva in interiorul capului, este cel mai puternic instrument, este arma de temut, este cheia cunoasterii, este poarta Sinelui. Al treilea ochi, un subiect atat de mistic, atat de inchis, despre care nu stim foarte multe, un subiect care nu este dezbatut precum Boc si Udrea in parlament. Dupa cum bine observam, acestea sunt adevaratele valori, lucruri despre care nu v-a vorbit mai nimeni niciodata, acestea dragii mei sunt instrumentele pe care le avem in permanenta la noi pentru a fi in legatura directa cu universalitatea. Si de aici pleaca tot. Pleaca intelegerea, pleaca acceptabilitatea, cautarea duce catre cunostere si catre intelepciune, catre iubire fara limite, catre noi insine. Obsevand faptul ca putem depasi conditia umana si incercand-o pe cea divina, ne dam seama de faptul ca suntem in noi, ca ocupam acel spatiu interior din noi, ca ne umplem pe dinauntru si ca locuim in propriul nostru corp. Asta ne conduce catre o stare minunata de intelegere, o stare in care simti cu bucurie si fericire ca esti prezent cu tine in locul respectiv. Aceste momente de detasare fizica te vor face sa devi foarte capabil in a lua decizii, vei calatori de la sine la intelect, de la intelect la divin si invers, si dincolo deorice bariera impusa vreodata de vreo norma sociala. Suntem fiinte nelimitate, fiinte dumnezeiesti ce isi dezvolta si extind constiinta ce isi developeaza filmul adevarului si luminii in incarnari pe aceasta minunata planeta. Toti suntem Dumnezei, toti putem fi Iisus, sau Budha si noi putem schimba apa in vin, si noi putem disparea fizic, invia sau face alte minuni biblice. Cu totii putem face asta, oricand, oricum, creeatia este in mainile noastre, numai ca nu in cele fizice ci in posibilitatea racordarii la energia cosmica, la Sursa! Si ca si toata evolutia si acest lucru necesita antrenament, inseamna schimbare, inseamna acceptare. Aceasta este modalitatea in care putem intr-adevar sa ajungem pe culmile tuturor planurilor lumesti, sa le depasim si trecem dincolo de limitele existentei fizice, acesta este lucru care ne confera certitudinea ca suntem nemuritori, ca suntem fiinte eterne care dupa fiecare incarnare se intorc in Constiinta Divina Suprema. </span><br />
<span><span>Va urez rabdare, aveti rabdare cu voi insiva, nu incepeti direct cu ideea ca aceasta este o mare nascoceala si o mare prostie. INCERCATI!!! Nu costa nimic, decat o ora pe care oricum o petreceati uitandu-va la telenovele acasa sau la “Noaptea tarziu cu Mircea Badea“ Nu aveti nevoie de nimeni sa ne spuna cum sa traim, nu avem nevoie de nimeni sa nea dea lectii de viata, nu avem nevoie de nimeni care sa ne limiteze, care sa ne infraneze, care sa ne faca sa credem ca suntem nascuti direct sclavi, pentru a munci, pentru a participa pozitiv la bunastarea unora dintre noi. Ne nastem goi si singuri si la fel parasim aceasta lume. Venim si plecam completi pe Terra, in curand (Unoa), avem la indemana tot ceea ce ne trebuie pentru a realiza de ce suntem aici, pentru a face posibila legatura aceasta subtila, pentru a ajuta planeta sa evolueze spiritual si vibrational. Totul este viu in jurul vostru, iar viata este esenta divina. Iubiti-va pe voi asa cum El ne iubeste pe noi, atata va cer... <em>AVETI INCREDERE IN VOI INSIVA!!! NU AVETI NEVOIE DE MODELE IN VIATA, DE MAESTRII, DE CONDUCATORI. SUNTETI PROPRII VOSTRI STAPANI!!!</em></span></span><br />
<br /></span>
<span style="font-family: "Courier New", Courier, monospace; font-size: large;"></span><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.freewiccaschool.com/blog/wp-content/uploads/2007/10/wicca_symbol_third_eye.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "Courier New", Courier, monospace; font-size: large;"><img border="0" height="219" s5="true" src="http://www.freewiccaschool.com/blog/wp-content/uploads/2007/10/wicca_symbol_third_eye.jpg" width="320" /></span></a></div>Ignat Ioan Cosminhttp://www.blogger.com/profile/07312068746855813110noreply@blogger.com3