24.iunie.2011 Harman Bv

   Respir. Simt ca traiesc. Talpile mele au atins din nou pamantul si parca zbor, energia curge in mine ca printr-un conductor. De aici mai departe nu este decat un pas, insa ma lovesc de o gramada de inadvertente, de lucruri care inca nu se leaga, de probleme, de frici si respingeri. Am ajuns aici cu Lavinia, o capricoarna de prin Timisoara. A venit intai la Bucuresti la o prietena, ne-am, intalnit apoi, ne-am impuns, ne-am masat, ne-am tinut in brate. Acum, suntem aici pur si simplu. Departatea apropie, apropierea departeaza. Stiu si invat faptul ca ceea ce ma deranjeaza de fapt la alte persoane ma deranjeaza de fapt pe mine insmi, dar in mine insumi. Cu alte cuvinte ma deranjez singur pe mine cu tot felul de ganduri, de probleme, de intrebari si frustrari ale momentului , desi le constientizez, ma debarasez subit de ele, si le inteleg in momentul in care se intampla.

♠

   Blue touches blue... Contopire perfecta si artitmica, tumult graoznic al revarsatelor karmice in noi. Tirul de artilerie al cromozomilor si lumina ce ii scalda acum atinge valente nebanuite, stoarce lacrimi ce nu stiam ca exista, sensibilitatea este uriasa si imi plang durerea UMANITATII prin proprii mei ochi. Sunt profund atins si miscat de fiecare moment pe care il traiesc. Ma cufund in rugaciune, in afirmarea a ceea ce este si in multumirea fata de tot ceea ce este. Bucuria ma invaluie. Este!

♣

   Un loc plin de pace, un loc in care viata doar rade, ce mai loc... Ascult glasul pamantului prin firele jilave din iarba diminetii. Aerul curat imi invalui sufletul intr-o mantie stralucitoare, oferindu-mi o incredibila senzatie de libertate. Pot sa vad din nou orizontul, sa constat cu ochii mei ca pamantul este rotund si ca se mai si invarte. Privesc de pe terasa minute in sir la puzderia de stele ce sunt cusute pe valul unei nopti magice la Harman.

♥

   Nu voi spune nimic despre asezare, voi vorbi mai mult despre amprenta energetica pe care a lasat-o  acel loc in sufletul meu. Am simtit in multe randuri cum timpul se opreste in loc acolo. Am simtit si resimtit cel mai bine, in cel mai pozitiv sens cum ca „omul sfinteste locul“. Acea asezarea nu are nimic deosebit fata de orice alta asezare din acea zona frumoasa a Podisului Transilvaniei. Are spatiu insa, iti ofera perspectiva infinitului si, asta este o miscatoare rupere de imagine a obisnuintei traiului intre betoane.

♠

   Dar ce face acest loc special este faptul ca Oamenii ce traiesc acolo au renuntat sa mai lupte cu viata... Au facut-o multa vreme, fiecare pe calea sa. „Timpul“ a trecut peste ei, vreun moment acum i-a adunat impreuna. Ei au inteles pe piele proprie ca viata nu este o lupta, ci un joc ce merita jucat. Pacea interioara s-a instalat in inimile lor, iar inimile lor, in timp,  au devenit gazda pentru alte minunate inimi ce li se alatura de pretutindeni pentru anumite perioade. De fapt uitandu-ma in jur, in curte, in natura vad doar expreia a cee a ce sunt acesti oameni de fapt. Lumina ce a inverzit aceste locuri de la ei provine. Curios este faptul ca am gasit in acei oameni exact ceea ce ma asteptam sa gasesc, la un nivel superior asteptarilor mele, de fapt.

♣

   Au trecut luni de la vizita mea acolo... Am trait o alta infinitate de experiente, insa sufletul meu a fost indreptat catre o tendinta de retragere de atunci, catre renuntarea la oras si stabilirea unui camin inafara lui, o reintoarcere catre natural, pe cat de mult posibil. Am cautat sa adun oameni, sa descui minti si sa inflacarez inimi, sa sprijin pe cat mai multi , sa aduc Unitatea in sufletele voastre, ale tuturor celor cu care am interactionat. Am cautat sa aplic minunata lectie pe care am avut-o ca si experienta la Harman.

♠

...stau in acelasi scaun, in spatele aceluiasi monitor, vorbesc cu voi in mod indirect, desi nu imi place asta, imi place sa traiesc, si asta in mijlocul vostru, pentru ca sunteti cu totii minunati, exact asa cum sunteti voi. Va privesc cu cata convingere va jucati si interpretati rolul filmului vietii voastre. Unii chiar cu indarjire, tinand cu dintii de orice bucata de carpa ce inca mai atarna in mintile lor prafuite de indobitocirea sociala. Ei au uitat cine Sunt de fapt, au uitat ce inseamna Linistea. Pe zi ce trece aud vuietul crescand. Il simt in vant, il miros in apa... Toata nemultumirea se strange intr-un punct. Putini sunt insa cei care nu externalizeaza vina pentru ceea ce se intampla in filmul sau. Putini sunt cei care lupta cu inima deschisa si nu cu pumnul strans. „Ma tem“ ca acest razboi ce tocmai a inceput este unul global, insa unul necesar.


http://www.youtube.com/watch?v=-4huhGzMc18

♦

   Frustrarile multora dintre noi au condus catre lumina insa, ne-au facut sa crestem in intelegere si acceptare. Au condus catre o noua intelegere, o noua perspectiva a vietii, una straveche, trimisa pe drumul uitarii de multe secole, o redescoperire a ceea ce suntem de fapt. Multi au invatat sa traiasca mai repede, mult mai repede, tot ceea ce se petrece in prezent se petrece la o viteza uriasa, iar tendintele acestei viteze sunt in crestere la nivel global. Constiinta umana tinde catre un punct Zero, in care Timpul, asa cum il cunoastem noi, nu va mai avea aceeasi semnificatie, totul se va petrece in Acum, la un alt nivel de intelegere a Timpului.

♠

   Stau doar si privesc pe geam, asa cum m-am obisnuit sa o fac. Ma uit cat de multe lucruri manifesta oamenii in Marele Moment Acum, iar apoi ma duc cu mintea tot in locul in care sunt acum, insa cu vreo 500 de ani in urma. Rezultatul este coplesitor, Acum omul nu sprijina Viata, nici macar nu o intretine, ci este total indreptat impotriva vietii!


   Tu care citesti acum probabil vei fi surprins ca te pun sa mai citesti odata:

IN MOMENTUL ACUM OMUL NU SPRIJINA VIATA, NICI MACAR NU O INTRETINE, CI ESTE TOTAL INDREPTAT IMPOTRIVA VIETII!!!

   Si te gandesti la tine si nu te vezi in ipostaza celui care distruge viata, pentru ca obisnuinta „de a fii ceea esti Acum“, te-a indepartat atat de mult de natural incat depinzi de atat de multe lucruri exterioare tie! De aceea cu totii o facem, depindem de energie. Insa se pare ca nu ne mai luam energia de unde trebuie! Suntem prea multi, ne calcam in picioare, ne calcam pe cap unii pe ceilalti, ne furam mancarea de la gura unii altora, ne omoram pentru tot felul de motive, toate cu siguranta externe a ceea ce suntem de fapt.
 Zi de zi, oameni rutinati curg pe strazi, programati de catre alti oameni mai puternici si apoi chiar de ei insisi crezand cu stupizenie in normalitatea altora. Ati trait cam mult in era pestelui mare care il mananca pe cel mic. A venit momentul sa va deschideti inima catre viata, sa luati atitudine in propria voastra viata si sa incepeti sa va deconspirati cu mintea procesele care ruleaza pe pilot automat si sa le dati SHUT DOWN! Ele sunt cele care va corup in obisnuinta unei zile, undeva pierduta intre luni si vineri, in care mare pare parte a timpului tau de stare de veghe esti ceva, un actor ce se supune unor scenarii inutile. In acest timp mintea va rontaie miliarde de ganduri pe minut, nu va tace o clipa, nu va lasa sa ascultati inima, sa va priviti in oglinda si sa va intrebati...

LA CE BUN TOATA AGITATIA ASTA? PENTRU CE O FAC? DOAR PENTRU PROPRIA-MI SUPRAVIETUIRE SAU MAI MULT?

CE VREAU DE LA VIATA CU ADEVARAT?


CINE SUNT EU?


CE ESTE VIATA?


   Nu ai cum sa auzi ceea ce inima ta vorbeste cu tine, pentru ca nu taci! In permanenta mintea iti spune ca ai ceva de facut, iar asta este o proasta obisnuinta! Macar alegi tu ceea ce faci, sau alege altcineva ce sa faci? Esti stapanul Timpului Tau? Tu esti propriul Tau Creator, oricum calea pe care alege mintea sa mearga in viata nu este deloc una usoara, inima ii scoate in permanenta la iveala cacatul ce-l matura sub pres de fiecare data cand se impotriveste Ei, de fiecare data cand nu ii dam ascultare. Intr-un final catre asta te conduce in viata, partea mai proasta este ca Tu te identifici prea mult cu mintea ta si manifestarea exterioara, decat cu Inima si Observarea - Manifestarea Interioara. Din acest motiv, acum, daca ar fi sa renunti la tot ceea ce nu iti place pur si simplu in viata ta si sa alegi pur si simplu Calea Inimii, iti va fi aproape imposibil. Nici macar nu poti concepe cu mintea ce inseamna asta macar, pentru minte asta inseamna ANARHIE, Haos, si de aceea nu iti permite sa STII macar ce este dedesubtul ei. Te tine captiv intr-o iluzie exterioara, facand experienta interioara imposibila, deasemenea Redescoperirea de Sine este imposibila. Totul functioneaza intr-o relatie de interdependenta. Nu observi interiorul Tau? Nu lasi vocea interioara sa rosteasca Adevarul din tine oricand, in orice situatie? Te ascunzi? Ai scuturi de protectie in jurul tau?

Esti doar o Marioneta a Marelui Papusar - VIATA?

Te lupti? Inca te lupti? Cu cine? De ce? Nimeni nu e vinovat de nimic! Nimeni nu este sanatos la cap insa, suntem cu totii nebuni, atat de nebuni incat avem impresia ca celalalt de langa noi percepe viata exact asa cum o percepi tu, iar asta este sursa tuturor neintelegerilor, urilor, aceasta este momentul in care mintea construieste scuturi, in loc sa spuna adevarul pe care il resimte strict in acel moment.
   Cine altcineva traieste in mintea ta, daca tu nu esti constient de ceea ce faci in starea de veghe? Inseamna ca o alta entitate te conduce nu? Cine e aceasta entitate? Cum o identifici?

♠

   Fiind o relatie de cauza efect, vei afla raspunsul la intrebarile aceste doar si numai dupa ce vei reusi sa iti limpezesti mintea, sa ti-o linistesti atat de mult incat sa auzi chemarea interioara, sa redescoperi lucrurile care te bucura cu adevarat, care te fac fericit si sa le traiesti.

♣

   Am plecat cu acesta scriere de la un loc special mie, in care revin acum pentru a iti spune ca sunt multi cei care au inceput sa TACA! Tacand cu mintea vei afla care sunt adevaratele Legi ce trebuiesc urmate in viata, vei stii pe ce principii sa iti bazezi viata. Nu este greu, pare nebunie, pare ilogic sa renunti la minte, insa heeiii, cu totii suntem nebuni, deci ce este nebunia? Nu conteaza ce spune cel de langa tine atat timp cat tu iti sustii adevarul adevarat cel din inima, tot timpul! Cand tu ai descoperit sensul vietii, nu mai inoti impotriva curentului, ci te las purtat de rau la vale, Adevarul tau devine far calauzitor pentru un altul, si un altul, si un altul, ce orbecaieste in bezna mintii si a maimutarelii exterioare.

♥

  „Omul sfinteste locul“, cea mai frumoasa evidenta a acestui proverb pe care am trait-o a fost acele zile petrecute in vara acestui an acolo. Si asta pentru ca acei oameni, au invatat sa taca, sa asculte, inainte de a gandi. ... Pana la urma, pentru asta avem ochi si urechi.

♣

   Termin acum o postare nefinalizata si nepublicata ce am inceput-o atunci, in semn de multumire, a intelegerii pe care am capatat-o, cunoscand acei oameni, din acel loc.

♠

   Cu totii sunteti minunati, va iubesc pe toti ca pe fratii mei, insa unii dintre voi imi sunteti speciali in suflet, Voi sunteti cei care reusiti sa imi faceti sufletul sa vibreze la Cuvant, ochiul sa verse o lacrima nedreptatilor globale. Si acesti Oameni speciali mie sunteti tot Voi, peste tot prin tara si pe glob, v-as prefera pe toti speciali, dar pentru asta va mai astept o vreme in linistea mea interioara.

neclaritati de toamna 24.09.2011

as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti, dar cred ca e suficient ca ma aud eu pe mine insumi. cerc vicios de intrebari fara raspuns. am ajuns pana in acest moment, am crescut in intelegere, tocmai ca sa nu inteleg nimic din el? tot ceea ce ma ajuta pana acum nu ma mai ajuta, tot ceea ce stiam pana acum, nu mai e valabil. ma gandeam... ce frumos ar fi sa imi construiesc o femeie, custom.... una careia sa ii pun eu ce personalitate vreau, ce caracter vreau, ce temperament vreau, ce chip imi place, ce fire imi place si ce zambet iubesc de la o femeie. m-am saturat de frica, o traiesc si m-am saturat de ea, imi sta in gat. vad minunatia de la polul opus al fricii, exact ca un copil ce sta la portile foarte inalte ale DisneyLand-ului. ma rupe in doua asta. cheia de la porti nu am vazut-o niciodata, din cand in cand am mai intrat cu cate cineva care avea bilet, am pasit acolo, este minunat, insa de cele mai multe ori astept ca un copil infometat langa o covrigarie. nu stiu... nu am redescoperit... de aceea traiesc inca acest cacat interior, acest conflict care se pare doar ca ma tine pe loc si nimic mai mult. Unde sunt eu in aceasta vrie necontrolata a evenimentelor? cu ce ma aleg? mi-am luat doar palme de la viata, de la voi, de la multi dintre voi. cat mai e de indurat? cateodata preferam sa fi fost prost, sarac cu duhul, sa nu pricep nimic si sa stau cu gura deschisa, sa imi curga balele la luna. la ce imi foloseste geniul daca nu exist pentru voi? Si veti spune ... dar trebuie sa existi pentru tine nu pentru noi... Cea mai mare multumirea sufleteasca pe care am avut-o a fost atunci cand am putut face pe cineva fericit, cand am putut ajuta pe cineva neconditionat, pe mine nu stiu cum, am incercat sute de variante, de tehnici, de respiratii, de droguri, de meditatii, de servicii si joburi, yoga, tantra, insa singurul loc in care ma simt linistit este in mijlocul vostru, cel in care ma simt cine sunt cu adevarat. Dar care voi? Caci nu mai sunteti! multi dintre cei ce am iubit deschis in viata ati fugit de langa mine. poate iubirea mea deschisa si sincera v-a speriat, poate am fost mitocan uneori, poate avea altcineva nevoie se voi. acum insa ma simt ca si cum as fi singur pe planeta, ranit de moarte. intind o mana de ajutor, in van. oamenii ma privesc de parca vorbesc intr-un limbaj de neinteles. sunt departe, insa nu mai stiu unde.... trist oricum, ma uit la mine si imi dau seama ce om sunt, ce potential urias zace in mine, as fi putut fi rege, as fi putut manipula mintile voastre, as fi putut sa mint, sa trag ciolanul de partea mea. insa mi-e lehamite de asta, asta au facut si fac toti in jurul meu, respectul nu exista, nimeni nu il ofera, nimeni nu isi aduce aminte ce inseamna acest cuvant, nu mai vorbesc despre limbaj si despre adevaratele sensuri ale sale... sa fiti voi fericiti cu alegerile voastre, in fond asta am vrut, asta am fost si asta am manifestat, sa va vad pe toti zambind si pe cat mai multi treji.... poate misiunea mea se incheie aici... raman inVoia Domnului.
...as urla, insa nu stiu cum sa o fac in scris ca sa ma auziti....

pentru i-ele.

Am aflat cine esti, pentru ca stiu cine sunt. tocmai pentru ca am fost in acel moment acum stiu sa iti spun cine esti. mi-a fost frica sa imi recunosc mie acest lucru, m-am speriat cu gandul la atat de multa siguranta, insa tu esti cea in care am deplina incredere pentru a o lasa sa imi apere spatele in aceasta lume inca nesigura. de aceea dorm cu spatele la tine, ma simt un copil inca, imi place sa te stiu acolo, calda, calma, puternica si luminoasa, este un sentiment de siguranta deplina. desi vorbesc multe si eu ma pierd in bratele tale, si mie imi e frica de aproierea ta, am fost invatati gresit, inca de dinainte sa ne nastem am fost nascuti intr-o invizibila inchisoare... in propria noastra minte, o inchisoare fara ziduri fizice, una care iti da senzatia de libertate doar. de ce ma port asa cu tine stiu acum si asta, de ce lipsit de sentimentalisme? la fel, iubirea nu este atasament, nu este nevoie, nu este nimic altceva din propria ta deschidere, ce garduri sa mai am in fata ta femeie?
Totul se intampla Acum, nu exista alt timp de desfasurare al realitatilor noastre paralele, insa noi am invatat alta realitate a momentului Acum, una in care timpul curge pe o scara de la minus infinit catre plus infinit. de aceea acceptam inca in noi false idei gen acomodarea cu situatia momentului acum. intram cu teama in orice moment acum pe care nu il cunoastem indeajuns, sau mai deloc si acolo, pe masura ce experimentam, trasam adevaruri prin gandurile ce le gandim si prin sentimentele resimtite. insa cat de duale sunt gandurile pe care le gandim, cate de stanga dreapta si  mare mic si puternic si slab gandim? cat de mult vedem Marele ansamblu care le cuprinde pe amandoua in acea armonie perfecta, in acel sublim echilibru, menit doar pentru a ne ajuta sa evoluam? tot acest urias Vast din jurul nostru, aceasta imensitate care ne separa nu este altceva decat propriul nostru sistem de intelegere, sistemul de valori la care raportam lucrurile si situatiile in care ne regasim atunci. cu ne luptam inca? de ce nu putem respira odata, ca un oftat adanc care ne lasa sa trecem peste orice si sa fim doar martorul evenimentului din viata noastra? de ce ai nevoie de acomodare? exista in viata lucruri la care nu prea ai cum sa te acomodezi momentan, cum ar fi: viteza glontului, cand cineva indreapta un pistol catre tine stii deja ca nu ai cum sa te ferseti de glont, ci doar poti spera ca acea persoana tinteste prost, este stupid sa crezi ca ceea ce nu stii nu te poate afecta. cate de wide este perspectiva ta, cat de multa atentie constienta oferi momentului acum? stii ca starea de constienta implica procesarea unei informatii uriase de date atunci cand tu ai perspectiva 360 grade in jurul tau? dar mai stii ca asta o poti face doar in modul in care nu gandesti, in care esti doar observator? deci vrei sa stii de dinainte? aproximeaza, ai aproximat gresit te vei trezi in mijlocul unui film necunoscut, ai aproximat bine, te vei regasi in multumire, gratitudine tie pentru ce ai re-devenit. lucrurile nu mai sunt duale pentru tine, nu le mai separi, ci le unesti, vei intelege ca separarea apropie, ca departarea unste, ca tocmai asta este motivul pentru care te las pe tine sa ai grija de spatele meu in timp ce dorm.

de joi

toata viata am trait-o doar incercand sa aduc oamenii impreuna si incercand sa ii ajut. chiar si atunci cand nu cereau in cuvinte ajutorul, insa simteam in expresia lor rugamintea... am ajuns aici, in punctul in care realizez ca foarte putini oameni ce au fost actori in filmul meu au inteles ce facem, au inteles profund ca ajutandu-i pe ei ma ajut pe mine. cei mai multi in schimb au vazut-o ca pe un profit, mai mult tragandu-si parte pentru ei si eschivandu-se in a oferi orice in schimb. asa este! toata viata v-am daruit oriceul meu acel orice care eram la fiecare dintre momentele in care voi doar ati profitat de mine. de cele care cu adevarat m-au iubit am fugit, am uitat cum este sa fii iubit neconditionat, exact la fel cum faceam eu cu toti, cu orice necunoscut. stiti ceva? mi s-a acrit sa va ofer neconditionat ajutorul meu tuturor, oricand, toata viata mi-am luat pumni in plex care mi-au taiat respiratia de la voi, au fost insa si momente in care am simtit ceea ce cautam in voi, pacea, apropierea, deschiderea, sinceritatea si, acum, uitandu-ma peste umar vad faptul ca eu sunt parte din ceea ce sunteti voi astazi. da, eu cu propriile mele alegeri sunt cocreator la viata fiecaruia dintre voi. ce m-a deranjat tot timpul vietii mele de om a fost faptul ca voi va prefaceati ca nu stiati asta, voi uitati intr-adevar la fiecare moment cine sunt eu!? am trecut peste, defiecare data, de aceea va pot scrie acum aceste randuri, insa dintre voi, cei care mi-ati fugit prin viata doar pentru a fura si a distruge, dintre voi, cati va mai amintiti de mine? de lacrimile varsate pentru voi? ce ati facut din mine ciudati paienjeni? unde ma mai raportez eu aici, acum? ce lagatura mai exista intre mine si voi, ca eu nu mai vad niciuna? pe zi ce trece coborati mai adanc in propria ignoranta fata de tot ce misca. stii, asta doare, mai tare decat daca mi-as taia o mana, sau mi-as scoate un ochi. ma doare ca nu ai ochi decat pentru carcasa ta, identificandu-te cu ea, chiar crezand ca esti ea. ai uitat de omenie, de cinste, de respect... ai uitat cine esti cu adevarat ai uitat cine si ce te mana in toate cate le faci, le simti si le spui, ai uitat sa fii observator si te identifici cu starea de tristete, de daznadejde, de suparare si nefericire. cum pot au fii fericit cand va vad pe voi nefericiti? de asta am trait pana acum, sa va vad fericiti.... va vad acum fericiti...insa... departe de mine. ma bucur ca v-ati inteles lectia, cei care si-au inteles-o, este un timp de la Domnul pentru toate in viata asta nu-i asa?

Imaginea, oglinda societatii

Imaginea.... Copiind lumea ce le inconjoara femeile au devenit de-a lungul secolelor din ce in ce mai frumoase... Scuze, nu femeile ci carcasele lor. S-au facut buzele cu ruj, ochii cu diverse culori, si-au lungit genele, si-au implantat silicoane in sani, in fese si buze, au acceptat operatii chirurgicale dureroase, doar pentru a fi mai frumoase, si-au tuns, vopsit parul, incretit, indreptat, ondulat, etc. si-au pus in evidenta soldurile si sanii si coapsele, au invatat sa atraga sexual pertenerul ideal. Insa ce nu au invatat este ca facand asta, acceptand sa faca asta, nu doar barbatul ideal a fost atras, au fost atras cat mai multi. Femeia a facut asta sperand ca ea sa fie cea care are posibilitatea sa faca alegerea cu ce-i mai bun dintre ce poate maxim ea sa atraga. Insa a uitat sa traiasca intre timp. A fost cu ochii pe imaginea exterioara atat de mult incat nu s-a mai bucurat de cine este de fapt. Tot datorita faptului ca a fost injositat de secole incoace, batuta, violata, omorata cu cruzime, supusa la cazne (cas-nicie - cazna, ne-vasta -  o persoana careia nu i se mai permite sa fie vasta sa fie deschisa) etc., ea a cautat aceasta inselatorie, aceasta iluzie a mintii, cum ca frumosetea ar fi in exterior. Nu avea de unde stii, asa a fost invatata, programata, dar a observat ca de-a lungul timpului are de castigat doar cea mai vicleana, cea care stie sa ascunda cel mai bine, sa disimuleze la perfectie. Am trait, atatea vieti, am ajuns aici, Acum! Ce facem, noi barbatii ne-am obisnuit sa dam cu pumnul, iar voi femeile sa fugiti si sa va inchideti in voi insiva. In plus ati creeat aceasta falsa iluzie a exteriorului perfect, care nici macar nu este disponibil. Cui foloseste toata imaginea ta exterioara si frumusestea deosebita a corpului tau, a modului in care te imbraci si te asortezi si te machiezi si te parfumezi? Tie? Nu! Deloc. Poate vreunui mitocan cu bani si cu mertan catre care tu te indrepti cu pasi repezi, pentru ca tu cauti stabilitate si siguranta intr-o lume nesigura, intr-o lume materiala, in una in care pt tine inca exista probleme. De aceea cauti siguranta financiara, iar carcasa ta reflecta acest lucrur, comportamenul tau este pe masura la fel de agresiv ca si socialul care te-a crescut iubita femeie. Esti imagine, esti piar - relatii publice, insa nu femeie. Cui foloseste imaginea asta te mai intreb inca odata? Cui daca iti este frica sa te deschizi in fata celui care te place si care ar sti sa iti arate si alta parte a minunatei vieti pe care o traim? Iti place de tine asa, cu masti pe figura? de ce nu ne ajuti pe noi barbatii?
 - Cum pe voi, care ne-ati batut, omorat, ars pe rug, spanzurat, si ati facut tot felul de experimente pe noi, cum sa va ajutam noi, ai innebunit, cum ma poti intreba asa ceva?
- Exista un inceput pentru orice, eu vreau ca acest inceput sa fie momentul reconcilierii intre mine si tine, intre Barbat si Femeie, la nivel planetar. Poti face asta, poti trece peste tot ce-a fost. Nici mie nu mi-a fost bine timp de secole, batandu-te, asuprindu-te, am fost singur, in inteles taina insa am tinut-o pentru mine, te-am crezut inferioara, asa imi fusese spus. Am crescut insa in intelegerea interioara si pot sa privesc dincolo de peretii corpului tau, dincolo de luciul tau de buze, de sclipiciul de la ochi, de matasea chilotului tau, dincolo prefacutul tau parfum cu care tu te identifici. Iti pot privi in suflet, si pot doar plange pentru ca tu sa intelegi ca eu inteleg cat ai patimit. Eu te iert, eu ma iert acum, eu incerc si deschid orizonturile unui nou inceput
-Si cum vezi lucrurile, cum crezi ca ar putea fi? Despre ce vorbesti aici, ca mi se par destul de profunde cuvintele tale. Ai dreptate, si eu m-am suferit de asuprire, si eu am plans prea multe rauri, prea multe mari, insa nu mai vreau minciuna, nu mai vreau sa fiu batuta si violata, ma voi oferi de bunavoie, neconditionat, de asta sunt asa de frumoasa. Si vreau sa va arat asta, sa va dau sa gustati, ca sa stiti ce ati pierdut tot atat timp, Ma voi deschide in fata ta barbate, iar tu ma vei invata, imi vei reaminti de ceea ce sunt, nu imi mai este frica de tine, nu am de ce, le-am traiti deja pe toate.
- Iti multumesc pentru incredere, imi place de tine, iti multumesc ca inca mai existi dupa cat de multe ti-am facut, iti multumesc pentru ca inca esti aici, pentru ca inca iti pot vorbi si pentru ca inca ma asculti. Multumesc Doamne ca ne-ai lasat portita intoarcerii Acasa.

Reclama - Tapusa lui Vlad Tepes

Reclama... Nu cred ca in momentul de fata exista ceva mai daunator omului! Ne-am deplasat atat de mult de la ideea de Natural, incat produsele pe care le folosim, le consumam, le asimilam au nevoie de aceasta dulce minciuna, aceasta ameliorare a ceea ce stim de fapt despre produsul respectiv. Recalama are un singur scop si acela este sa vanda, dara reversul medaliei este tragic pentru toti consumatorii. Imaginilie frumoase asociate cu sunete si melodii cunoscute si incantatoare, prezentate de oameni pe care noi ii consideram „de succes“, nu sunt altceva decat minciuni sfruntate ce ascund adevarurile despre ceea ce reprezinta in sine produsul. Imaginea a devenit mult mai importanta decat produsul in sine, de aceea omul a inventat marketingul, o ramura a sistemului care se ocupa cu divizarea pietei, abordarea ei pe categorii de consumatori si bineinteles, cu cele mai bune metode de a pacali si insela oamenii. Oamenii, mint oameni ca sa ii poata otravi, ca sa poata supravietui. Ce paradox urias am creeat. O tipa care are dinti stralucitori de albi, face reclama la colgate. Insa de observat ar fi ca biata fata are in gura numai bucati de portelan, care din fericire nu se cariaza, deci nu are nevoie de pasta de dinti. Nimic natural in asta nu? Sa mergem mai departe sa analizam rand pe rand reclamele, sa observam cat de multe au in comun chiar cu produsul in sine, cat de multe lucruri sunt ascunse, nespuse in spatele reclamei? Cine va vorbeste despre aspartam in bauturile gazoase, in tot felul de dulciuri si ciocolatzele? Dar despre betacaroten, dar despre E-urile toxice? Dar despre colorantii toxici? Piata de marfuri, tocmai datorita dezvoltarii a acestui segment de piata care insala si minte prin prezentarea a ceea ce nu este produsul de fapt, este sufocata de CHIMIE TOXICA! Naturalul a disparut ca notiune din cotidianul nostru, din modul nostru de a fi. Folosim sapunuri, sampoane, parfumuri, detergenti, inalbitori, balsamuri, creme, paste, prafuri, solutii de machiaj si cosmetica, vopseluri, etc, pe care scrie ca intr-o alta limba, pentru ca omul de rand nu stie chimie, si foarte rau face ca nu stie. Suntem deviati de la NATURAL prin propriile noastre alegeri. Femeile cauta sa arate cat mai bine (imagine) machiaje, unghii false, silicoane, rujuri, parfumuri ce iti sucesc mintile si cand le spui ca iti place de ele fug, (nu sunt pentru tine), Tu nu poti sa accesezi acest folder decat cu o parola, numita bani, numita faima, celebritate. Oamenii isi fac trofee din fier, bronz si alama si aur si le dau intre ei in diverse pompoase festivitati, ca si cum ar insemna ceva, diplome, titluri, totul este facut si acceptat orbeste de catre cei ce „nu vad dincolo de valul Maya“, special pentru a tine blocata ascensiune Omului catre ceea ce este el de fapt. Nu va mai mirati ca Lumea este un loc rau, nesigur, ca viata este grea, ci incearca chiar acum sa schimbi locul in care esti prin acceptarea Adevarului din tine: NU ESTI NIMIC DIN TOT ACEST MUPPETS SHOW! Aceste „jucarii“ frumos colorate, in ambalaje pompoase, aceste oravuri pe care le acceptam zi de zi in viata noastra NU VA DEFINESC CA OM, NU VA CONDUC CATRE NIMIC BUN! AU UN SINGUR SCOP, ACELA FIIND DE A VA TRANSFORMA IN SCLAVI, DEPENDENTI SI CONSUMATORI PENTRU TOATE ZILELE PE CARE LE MAI AVETI DE TRAIT! UNDE ESTE ALEGEREA VOASTRA CONSTIENTA AICI? VA SPUN EU, NU ESTE, ESTE UN FLUX DE ENERGIE CE VA CONDUCE ORBESTE PRIN MALLURI SI SUPERMARKETURI, UMPLANDU-VA CARUUCIOARELE CU ZECI SI ZECI DE OTRAVURI SI ZECI ZI ZECI DE PRODUSE NEFOLOSITOARE. DECI, LUMEA NU ESTE UN LOC RAU, CEEA CE ACCEPTATI VOI CU MINTEA DOAR ESTE RAU SAU BUN. CASCATI OCHII: PE LANGA CEEA CE SCRIE PE ETICHETE, MAI SUNT INCA O GRAMADA DE ALTE LUCRURI NESPUSE, PE CARE LE PUTEM INSA INTUI. STITI CU ADEVARAT CE MANCATI? CE BETI? CE PURTATI SI CE FOLOSITI? EU ZIC SA VA REGANDITI!

Banii - Salariile

Banii - Salariile... Privit de jos in sus din perspectiva omului care munceste si nu are spre cel care o freaca si are lucrurile stau cam asa. Am creeat acesti bani ca si metoda se comert - schimb de marfuri si servicii. Pana aici toate bune, nimic rau in asta, banii sunt buni, banii ne ajuta in viata. Pentru asta, dupa ce ne terminam studiile ne chinuim sa ne angajam, cautam un post cat de cat sigur, un salariu cat mai mare. Nimic anormal in asta! Joburile se gasesc cu greu, este criza, robotii au preluat deja multe joburi pe care le facea omul, chinezii sunt multi si morti de foame, comunismul i-a transformat in masini de adus copii pe lume, multe guri de hranit, multa responsabilitate in familie de aceea usor de manipulat. Pentru un pumn de orez fac orice, oricat. Te-ai angajat, ai reusit, felicitari ca ai reusit sa treci de cele 5 interviuri cu cei doi manageri cu seful de departament cu subdirectorul si cu directorul, cei care isi dau cu parerea despre aptitudinile tale fara ca macar sa te cunoasca. Greu, este necesara experienta, care, culmea, vine tot din munca in locuri similare. Un alt paradox creeat deja. Dupa ce te-ai angajat, ti se promit cateva lucruri printre care bani pentru activitatea pe care o depui in cadrul firmei. Dar acesti bani ti se promit nu in cadrul legal in care se desfasoara si restul activitatii, nuuu! O mica parte dintre ei sunt fiscalizati, adica trec si prin „analele“ statului cate te mai jecmaneste putin printr-o falsa idee de apartenenta de o natie si prin falsa idee de protectie sociala. Furt, pe fata, jaf la drumul mare! Restul pana la suma discutata nu intra prin contractul de munca, nu sunt fiscalizati, sunt bani pe care ii primesti „la negru“. Oare de unde provine expresia „la negru“? Nu tocmai de la acei oameni transformati de catre alti oameni in sclavi si obligati sa munceasca toata viata lor in folosul altora? Eu zic ca da! Deci, sa recapitulam!
Te-ai angajat sa prestezi niste servicii in folosul unei sume de bani fiscalizati, din care statul te fura pe fata. Restul, nu numai ca este nesiguranta, nerespectarea acordului initial creeat intre cele doua parti ci este inrobire, sclavie!
Dupa cateva luni de la angajare, cand totul pare a merge asa cum s-a discutat initial, apare Criza, primii care se „crizeaza“ sunt patronii, care se tem ca nu vor mai putea infuleca cu sapte guri, nu vor mai putea agonisi cu zece maini, copii si familiile lor nu vor mai putea avea acele excursii pe Coasta de azur, acele calatorii cu limuzina zilnic, baiatul de doi ani nu va mai putea avea iPhone5, iar ne-vasta nu va mai putea sa isi permita geanta Prada de 40.000 de euro. Se creeaza panica in randul acestor oameni hapsani, criza vine de sus in jos, invers proportional cu activitatea pe care voi, oamenii de rand o depuneti zilnic.
In fine, unda de soc ajunge la voi ca un tsunamii care face ravagii, vestile in mare suna cam asa: Stii, pana acum munceai pe 2000 de ron de luni pana vineri, dar acum e criza, va trebui cu totii sa facem un efort suplimentar sa supravietuim, sa o depasim. Deci patronii invoca Unitatea in acele momente, apeleaza la voi, la cei care il sustineti in fotoliul lui confortabil din piele scumpa, apeleaza la castigul vostru, si nu la oricare ci la cel bine organizat de dinainte, la castigul sclavului din tine, la castigul pe care tu initial l-ai acceptat inconstient, la cel „la negru“.
Odata invocata Unitatea, pe scara ierarhica, de sus in jos, omul - sclavul tace si inghite in sec: Asta este e criza! O accepta cu mintea, deja se gandeste de unde sa mai taie din cheltuielile lunare. Din 2000 de ron cat castiga initial venitul lui lunar a ajuns la doar 1200, si acum munceste si sambata! Are o cauza, are un scop, il ajuta pe patron si Unitatea impusa si invocata sa depaseasca criza!
Ce sa mai facem, ce sa mai zicem, doar este criza nu? In schimb, la randul sau, patronul este furat mai tare de stat, care a fost atat de furat de catre cei care il formeaza, de catre conducerea sa, incat singura varianta de iesire din criza, este inrobirea catre cineva mai mare ca si autoritate, catre cineva cu coaie si mai mari, cu arme si mai mari, care tipa si mai tare si care este oricand dispus sa ne ajute cu imprumuturi. Mai vorbim de dobanzi? Mai are sens? Mai are sens sa spunem ca dobanda este una cumulata si ca oricat de mult s-ar chinui o tara sa plateasca aceasta datorie, nu exista matematic vorbind solutia da a achita aceasta datorie? Nu mai are sens... Cei care ai tras pentru ei acum lovesc cu biciul mai tare in cei de dedesupt, au pus deoparte suficient cat pentru 100 de vieti omenesti, si-au luat toate masurile de protectie posibila ca cei de jos nu vor putea sa le calce domeniile vaste pe care traiesc, dar au totusi o frica, frica multimii nemultumite. Dupa cum vedem din aceasta relatare nimic din ceeea ce este scris aici nu se intampla din iubire ci este exact la polul opus, totul se intampla din frica. Din frica de a nu avea ceea ce ai acum, din frica de a nu castiga ceea ce stiai ca vei castiga, totul este strict bazat si invartit in jurul acestor hartii colorate. Monezile.... le mai bagam in seama? sa zicem ca si ele ar fi tot bani, insa poate doar volumetric sa conteze. Deci, in concluzie, cine greseste? Unde se greseste? Pana la urma nu noi am ales sa ne angajam acolo? Nu noi ne-am ales primarii si presedintii, Nu noi am ales sa traim inca in aceasta tara si nu am emigrat? Ba da, chiar noi. Poi bun, dar milioane de oameni sunt in aceeasi situatie ca si mine, deci inseamnca ca cu totii am ales gresit? Eu zica in in continuare ALEGETI GRESIT! ACUM! Nu sistemul este de vina, Nu exista nimic in exteriorul vostru decat in vagi termeni, decat in acceptiunea voastra individuala. Ce putem face? Este simplu, sa ne imaginam ca suntem din nou copii si ca ne-am plictisit de a ne juca acelasi joc social murdar. Pur si simplu nu mai vrem sa facem asta. Ce vrem de fapt? Ce vrea fiecare om? Cumva Liniste, Pace, Armonie, Fericire, Siguranta zilei de maine? Ceva de genul nu? Tocmai pentru faptul ca omul refuza sa traiasca Acum, face lucruri pentru un viitor improbabil, doar imaginat de ei insisi. Muncesc toata luna asta si pe data de 30 ale lunii voi lua salariu. Esti sigur ca vei mai apuca? Data de 30 este ceva sigur? Sau te-ai obisnuit tu sa masori astfel timpul?
Pune-ti intrebarea sincer, tie, Acum:
De ce am nevoie in acest moment pentru a fi? Vreti raspunsul meu? NEVOIA ESTE UN BLOCAJ NEMTAL, O FALSA DEPENDENTA, VIATA SE DESFASOARA IN ACEST CADRU AL MOMENTULUI PREZENT, PESTE CARE VOI MAJORIATETA OAMENILOR SARITI, VA ESTE FRICA DE EL SA IL IMBRATISATI ASA CUM ESTE, PENTRU CA ESTE NECUNOSCUT!MERITA SA VA REGANDITI LA TOATA POVESTEA ASTA?