advertise

luni, 22 august 2011

Banii - Salariile

Banii - Salariile... Privit de jos in sus din perspectiva omului care munceste si nu are spre cel care o freaca si are lucrurile stau cam asa. Am creeat acesti bani ca si metoda se comert - schimb de marfuri si servicii. Pana aici toate bune, nimic rau in asta, banii sunt buni, banii ne ajuta in viata. Pentru asta, dupa ce ne terminam studiile ne chinuim sa ne angajam, cautam un post cat de cat sigur, un salariu cat mai mare. Nimic anormal in asta! Joburile se gasesc cu greu, este criza, robotii au preluat deja multe joburi pe care le facea omul, chinezii sunt multi si morti de foame, comunismul i-a transformat in masini de adus copii pe lume, multe guri de hranit, multa responsabilitate in familie de aceea usor de manipulat. Pentru un pumn de orez fac orice, oricat. Te-ai angajat, ai reusit, felicitari ca ai reusit sa treci de cele 5 interviuri cu cei doi manageri cu seful de departament cu subdirectorul si cu directorul, cei care isi dau cu parerea despre aptitudinile tale fara ca macar sa te cunoasca. Greu, este necesara experienta, care, culmea, vine tot din munca in locuri similare. Un alt paradox creeat deja. Dupa ce te-ai angajat, ti se promit cateva lucruri printre care bani pentru activitatea pe care o depui in cadrul firmei. Dar acesti bani ti se promit nu in cadrul legal in care se desfasoara si restul activitatii, nuuu! O mica parte dintre ei sunt fiscalizati, adica trec si prin „analele“ statului cate te mai jecmaneste putin printr-o falsa idee de apartenenta de o natie si prin falsa idee de protectie sociala. Furt, pe fata, jaf la drumul mare! Restul pana la suma discutata nu intra prin contractul de munca, nu sunt fiscalizati, sunt bani pe care ii primesti „la negru“. Oare de unde provine expresia „la negru“? Nu tocmai de la acei oameni transformati de catre alti oameni in sclavi si obligati sa munceasca toata viata lor in folosul altora? Eu zic ca da! Deci, sa recapitulam!
Te-ai angajat sa prestezi niste servicii in folosul unei sume de bani fiscalizati, din care statul te fura pe fata. Restul, nu numai ca este nesiguranta, nerespectarea acordului initial creeat intre cele doua parti ci este inrobire, sclavie!
Dupa cateva luni de la angajare, cand totul pare a merge asa cum s-a discutat initial, apare Criza, primii care se „crizeaza“ sunt patronii, care se tem ca nu vor mai putea infuleca cu sapte guri, nu vor mai putea agonisi cu zece maini, copii si familiile lor nu vor mai putea avea acele excursii pe Coasta de azur, acele calatorii cu limuzina zilnic, baiatul de doi ani nu va mai putea avea iPhone5, iar ne-vasta nu va mai putea sa isi permita geanta Prada de 40.000 de euro. Se creeaza panica in randul acestor oameni hapsani, criza vine de sus in jos, invers proportional cu activitatea pe care voi, oamenii de rand o depuneti zilnic.
In fine, unda de soc ajunge la voi ca un tsunamii care face ravagii, vestile in mare suna cam asa: Stii, pana acum munceai pe 2000 de ron de luni pana vineri, dar acum e criza, va trebui cu totii sa facem un efort suplimentar sa supravietuim, sa o depasim. Deci patronii invoca Unitatea in acele momente, apeleaza la voi, la cei care il sustineti in fotoliul lui confortabil din piele scumpa, apeleaza la castigul vostru, si nu la oricare ci la cel bine organizat de dinainte, la castigul sclavului din tine, la castigul pe care tu initial l-ai acceptat inconstient, la cel „la negru“.
Odata invocata Unitatea, pe scara ierarhica, de sus in jos, omul - sclavul tace si inghite in sec: Asta este e criza! O accepta cu mintea, deja se gandeste de unde sa mai taie din cheltuielile lunare. Din 2000 de ron cat castiga initial venitul lui lunar a ajuns la doar 1200, si acum munceste si sambata! Are o cauza, are un scop, il ajuta pe patron si Unitatea impusa si invocata sa depaseasca criza!
Ce sa mai facem, ce sa mai zicem, doar este criza nu? In schimb, la randul sau, patronul este furat mai tare de stat, care a fost atat de furat de catre cei care il formeaza, de catre conducerea sa, incat singura varianta de iesire din criza, este inrobirea catre cineva mai mare ca si autoritate, catre cineva cu coaie si mai mari, cu arme si mai mari, care tipa si mai tare si care este oricand dispus sa ne ajute cu imprumuturi. Mai vorbim de dobanzi? Mai are sens? Mai are sens sa spunem ca dobanda este una cumulata si ca oricat de mult s-ar chinui o tara sa plateasca aceasta datorie, nu exista matematic vorbind solutia da a achita aceasta datorie? Nu mai are sens... Cei care ai tras pentru ei acum lovesc cu biciul mai tare in cei de dedesupt, au pus deoparte suficient cat pentru 100 de vieti omenesti, si-au luat toate masurile de protectie posibila ca cei de jos nu vor putea sa le calce domeniile vaste pe care traiesc, dar au totusi o frica, frica multimii nemultumite. Dupa cum vedem din aceasta relatare nimic din ceeea ce este scris aici nu se intampla din iubire ci este exact la polul opus, totul se intampla din frica. Din frica de a nu avea ceea ce ai acum, din frica de a nu castiga ceea ce stiai ca vei castiga, totul este strict bazat si invartit in jurul acestor hartii colorate. Monezile.... le mai bagam in seama? sa zicem ca si ele ar fi tot bani, insa poate doar volumetric sa conteze. Deci, in concluzie, cine greseste? Unde se greseste? Pana la urma nu noi am ales sa ne angajam acolo? Nu noi ne-am ales primarii si presedintii, Nu noi am ales sa traim inca in aceasta tara si nu am emigrat? Ba da, chiar noi. Poi bun, dar milioane de oameni sunt in aceeasi situatie ca si mine, deci inseamnca ca cu totii am ales gresit? Eu zica in in continuare ALEGETI GRESIT! ACUM! Nu sistemul este de vina, Nu exista nimic in exteriorul vostru decat in vagi termeni, decat in acceptiunea voastra individuala. Ce putem face? Este simplu, sa ne imaginam ca suntem din nou copii si ca ne-am plictisit de a ne juca acelasi joc social murdar. Pur si simplu nu mai vrem sa facem asta. Ce vrem de fapt? Ce vrea fiecare om? Cumva Liniste, Pace, Armonie, Fericire, Siguranta zilei de maine? Ceva de genul nu? Tocmai pentru faptul ca omul refuza sa traiasca Acum, face lucruri pentru un viitor improbabil, doar imaginat de ei insisi. Muncesc toata luna asta si pe data de 30 ale lunii voi lua salariu. Esti sigur ca vei mai apuca? Data de 30 este ceva sigur? Sau te-ai obisnuit tu sa masori astfel timpul?
Pune-ti intrebarea sincer, tie, Acum:
De ce am nevoie in acest moment pentru a fi? Vreti raspunsul meu? NEVOIA ESTE UN BLOCAJ NEMTAL, O FALSA DEPENDENTA, VIATA SE DESFASOARA IN ACEST CADRU AL MOMENTULUI PREZENT, PESTE CARE VOI MAJORIATETA OAMENILOR SARITI, VA ESTE FRICA DE EL SA IL IMBRATISATI ASA CUM ESTE, PENTRU CA ESTE NECUNOSCUT!
MERITA SA VA REGANDITI LA TOATA POVESTEA ASTA?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu