advertise

miercuri, 31 august 2011

de joi

toata viata am trait-o doar incercand sa aduc oamenii impreuna si incercand sa ii ajut. chiar si atunci cand nu cereau in cuvinte ajutorul, insa simteam in expresia lor rugamintea... am ajuns aici, in punctul in care realizez ca foarte putini oameni ce au fost actori in filmul meu au inteles ce facem, au inteles profund ca ajutandu-i pe ei ma ajut pe mine. cei mai multi in schimb au vazut-o ca pe un profit, mai mult tragandu-si parte pentru ei si eschivandu-se in a oferi orice in schimb. asa este! toata viata v-am daruit oriceul meu acel orice care eram la fiecare dintre momentele in care voi doar ati profitat de mine. de cele care cu adevarat m-au iubit am fugit, am uitat cum este sa fii iubit neconditionat, exact la fel cum faceam eu cu toti, cu orice necunoscut. stiti ceva? mi s-a acrit sa va ofer neconditionat ajutorul meu tuturor, oricand, toata viata mi-am luat pumni in plex care mi-au taiat respiratia de la voi, au fost insa si momente in care am simtit ceea ce cautam in voi, pacea, apropierea, deschiderea, sinceritatea si, acum, uitandu-ma peste umar vad faptul ca eu sunt parte din ceea ce sunteti voi astazi. da, eu cu propriile mele alegeri sunt cocreator la viata fiecaruia dintre voi. ce m-a deranjat tot timpul vietii mele de om a fost faptul ca voi va prefaceati ca nu stiati asta, voi uitati intr-adevar la fiecare moment cine sunt eu!? am trecut peste, defiecare data, de aceea va pot scrie acum aceste randuri, insa dintre voi, cei care mi-ati fugit prin viata doar pentru a fura si a distruge, dintre voi, cati va mai amintiti de mine? de lacrimile varsate pentru voi? ce ati facut din mine ciudati paienjeni? unde ma mai raportez eu aici, acum? ce lagatura mai exista intre mine si voi, ca eu nu mai vad niciuna? pe zi ce trece coborati mai adanc in propria ignoranta fata de tot ce misca. stii, asta doare, mai tare decat daca mi-as taia o mana, sau mi-as scoate un ochi. ma doare ca nu ai ochi decat pentru carcasa ta, identificandu-te cu ea, chiar crezand ca esti ea. ai uitat de omenie, de cinste, de respect... ai uitat cine esti cu adevarat ai uitat cine si ce te mana in toate cate le faci, le simti si le spui, ai uitat sa fii observator si te identifici cu starea de tristete, de daznadejde, de suparare si nefericire. cum pot au fii fericit cand va vad pe voi nefericiti? de asta am trait pana acum, sa va vad fericiti.... va vad acum fericiti...insa... departe de mine. ma bucur ca v-ati inteles lectia, cei care si-au inteles-o, este un timp de la Domnul pentru toate in viata asta nu-i asa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu