advertise

vineri, 21 octombrie 2011

24.iunie.2011 Harman Bv

   Respir. Simt ca traiesc. Talpile mele au atins din nou pamantul si parca zbor, energia curge in mine ca printr-un conductor. De aici mai departe nu este decat un pas, insa ma lovesc de o gramada de inadvertente, de lucruri care inca nu se leaga, de probleme, de frici si respingeri. Am ajuns aici cu Lavinia, o capricoarna de prin Timisoara. A venit intai la Bucuresti la o prietena, ne-am, intalnit apoi, ne-am impuns, ne-am masat, ne-am tinut in brate. Acum, suntem aici pur si simplu. Departatea apropie, apropierea departeaza. Stiu si invat faptul ca ceea ce ma deranjeaza de fapt la alte persoane ma deranjeaza de fapt pe mine insmi, dar in mine insumi. Cu alte cuvinte ma deranjez singur pe mine cu tot felul de ganduri, de probleme, de intrebari si frustrari ale momentului , desi le constientizez, ma debarasez subit de ele, si le inteleg in momentul in care se intampla.
   Blue touches blue... Contopire perfecta si artitmica, tumult graoznic al revarsatelor karmice in noi. Tirul de artilerie al cromozomilor si lumina ce ii scalda acum atinge valente nebanuite, stoarce lacrimi ce nu stiam ca exista, sensibilitatea este uriasa si imi plang durerea UMANITATII prin proprii mei ochi. Sunt profund atins si miscat de fiecare moment pe care il traiesc. Ma cufund in rugaciune, in afirmarea a ceea ce este si in multumirea fata de tot ceea ce este. Bucuria ma invaluie. Este!
   Un loc plin de pace, un loc in care viata doar rade, ce mai loc... Ascult glasul pamantului prin firele jilave din iarba diminetii. Aerul curat imi invalui sufletul intr-o mantie stralucitoare, oferindu-mi o incredibila senzatie de libertate. Pot sa vad din nou orizontul, sa constat cu ochii mei ca pamantul este rotund si ca se mai si invarte. Privesc de pe terasa minute in sir la puzderia de stele ce sunt cusute pe valul unei nopti magice la Harman.
   Nu voi spune nimic despre asezare, voi vorbi mai mult despre amprenta energetica pe care a lasat-o  acel loc in sufletul meu. Am simtit in multe randuri cum timpul se opreste in loc acolo. Am simtit si resimtit cel mai bine, in cel mai pozitiv sens cum ca „omul sfinteste locul“. Acea asezarea nu are nimic deosebit fata de orice alta asezare din acea zona frumoasa a Podisului Transilvaniei. Are spatiu insa, iti ofera perspectiva infinitului si, asta este o miscatoare rupere de imagine a obisnuintei traiului intre betoane.
   Dar ce face acest loc special este faptul ca Oamenii ce traiesc acolo au renuntat sa mai lupte cu viata... Au facut-o multa vreme, fiecare pe calea sa. „Timpul“ a trecut peste ei, vreun moment acum i-a adunat impreuna. Ei au inteles pe piele proprie ca viata nu este o lupta, ci un joc ce merita jucat. Pacea interioara s-a instalat in inimile lor, iar inimile lor, in timp,  au devenit gazda pentru alte minunate inimi ce li se alatura de pretutindeni pentru anumite perioade. De fapt uitandu-ma in jur, in curte, in natura vad doar expreia a cee a ce sunt acesti oameni de fapt. Lumina ce a inverzit aceste locuri de la ei provine. Curios este faptul ca am gasit in acei oameni exact ceea ce ma asteptam sa gasesc, la un nivel superior asteptarilor mele, de fapt.
   Au trecut luni de la vizita mea acolo... Am trait o alta infinitate de experiente, insa sufletul meu a fost indreptat catre o tendinta de retragere de atunci, catre renuntarea la oras si stabilirea unui camin inafara lui, o reintoarcere catre natural, pe cat de mult posibil. Am cautat sa adun oameni, sa descui minti si sa inflacarez inimi, sa sprijin pe cat mai multi , sa aduc Unitatea in sufletele voastre, ale tuturor celor cu care am interactionat. Am cautat sa aplic minunata lectie pe care am avut-o ca si experienta la Harman.
...stau in acelasi scaun, in spatele aceluiasi monitor, vorbesc cu voi in mod indirect, desi nu imi place asta, imi place sa traiesc, si asta in mijlocul vostru, pentru ca sunteti cu totii minunati, exact asa cum sunteti voi. Va privesc cu cata convingere va jucati si interpretati rolul filmului vietii voastre. Unii chiar cu indarjire, tinand cu dintii de orice bucata de carpa ce inca mai atarna in mintile lor prafuite de indobitocirea sociala. Ei au uitat cine Sunt de fapt, au uitat ce inseamna Linistea. Pe zi ce trece aud vuietul crescand. Il simt in vant, il miros in apa... Toata nemultumirea se strange intr-un punct. Putini sunt insa cei care nu externalizeaza vina pentru ceea ce se intampla in filmul sau. Putini sunt cei care lupta cu inima deschisa si nu cu pumnul strans. „Ma tem“ ca acest razboi ce tocmai a inceput este unul global, insa unul necesar.


http://www.youtube.com/watch?v=-4huhGzMc18
   Frustrarile multora dintre noi au condus catre lumina insa, ne-au facut sa crestem in intelegere si acceptare. Au condus catre o noua intelegere, o noua perspectiva a vietii, una straveche, trimisa pe drumul uitarii de multe secole, o redescoperire a ceea ce suntem de fapt. Multi au invatat sa traiasca mai repede, mult mai repede, tot ceea ce se petrece in prezent se petrece la o viteza uriasa, iar tendintele acestei viteze sunt in crestere la nivel global. Constiinta umana tinde catre un punct Zero, in care Timpul, asa cum il cunoastem noi, nu va mai avea aceeasi semnificatie, totul se va petrece in Acum, la un alt nivel de intelegere a Timpului.
   Stau doar si privesc pe geam, asa cum m-am obisnuit sa o fac. Ma uit cat de multe lucruri manifesta oamenii in Marele Moment Acum, iar apoi ma duc cu mintea tot in locul in care sunt acum, insa cu vreo 500 de ani in urma. Rezultatul este coplesitor, Acum omul nu sprijina Viata, nici macar nu o intretine, ci este total indreptat impotriva vietii!


   Tu care citesti acum probabil vei fi surprins ca te pun sa mai citesti odata:
IN MOMENTUL ACUM OMUL NU SPRIJINA VIATA, NICI MACAR NU O INTRETINE, CI ESTE TOTAL INDREPTAT IMPOTRIVA VIETII!!!


   Si te gandesti la tine si nu te vezi in ipostaza celui care distruge viata, pentru ca obisnuinta „de a fii ceea esti Acum“, te-a indepartat atat de mult de natural incat depinzi de atat de multe lucruri exterioare tie! De aceea cu totii o facem, depindem de energie. Insa se pare ca nu ne mai luam energia de unde trebuie! Suntem prea multi, ne calcam in picioare, ne calcam pe cap unii pe ceilalti, ne furam mancarea de la gura unii altora, ne omoram pentru tot felul de motive, toate cu siguranta externe a ceea ce suntem de fapt.
 Zi de zi, oameni rutinati curg pe strazi, programati de catre alti oameni mai puternici si apoi chiar de ei insisi crezand cu stupizenie in normalitatea altora. Ati trait cam mult in era pestelui mare care il mananca pe cel mic. A venit momentul sa va deschideti inima catre viata, sa luati atitudine in propria voastra viata si sa incepeti sa va deconspirati cu mintea procesele care ruleaza pe pilot automat si sa le dati SHUT DOWN! Ele sunt cele care va corup in obisnuinta unei zile, undeva pierduta intre luni si vineri, in care mare pare parte a timpului tau de stare de veghe esti ceva, un actor ce se supune unor scenarii inutile. In acest timp mintea va rontaie miliarde de ganduri pe minut, nu va tace o clipa, nu va lasa sa ascultati inima, sa va priviti in oglinda si sa va intrebati...


LA CE BUN TOATA AGITATIA ASTA? PENTRU CE O FAC? DOAR PENTRU PROPRIA-MI SUPRAVIETUIRE SAU MAI MULT?


CE VREAU DE LA VIATA CU ADEVARAT?


CINE SUNT EU?


CE ESTE VIATA?


   Nu ai cum sa auzi ceea ce inima ta vorbeste cu tine, pentru ca nu taci! In permanenta mintea iti spune ca ai ceva de facut, iar asta este o proasta obisnuinta! Macar alegi tu ceea ce faci, sau alege altcineva ce sa faci? Esti stapanul Timpului Tau? Tu esti propriul Tau Creator, oricum calea pe care alege mintea sa mearga in viata nu este deloc una usoara, inima ii scoate in permanenta la iveala cacatul ce-l matura sub pres de fiecare data cand se impotriveste Ei, de fiecare data cand nu ii dam ascultare. Intr-un final catre asta te conduce in viata, partea mai proasta este ca Tu te identifici prea mult cu mintea ta si manifestarea exterioara, decat cu Inima si Observarea - Manifestarea Interioara. Din acest motiv, acum, daca ar fi sa renunti la tot ceea ce nu iti place pur si simplu in viata ta si sa alegi pur si simplu Calea Inimii, iti va fi aproape imposibil. Nici macar nu poti concepe cu mintea ce inseamna asta macar, pentru minte asta inseamna ANARHIE, Haos, si de aceea nu iti permite sa STII macar ce este dedesubtul ei. Te tine captiv intr-o iluzie exterioara, facand experienta interioara imposibila, deasemenea Redescoperirea de Sine este imposibila. Totul functioneaza intr-o relatie de interdependenta. Nu observi interiorul Tau? Nu lasi vocea interioara sa rosteasca Adevarul din tine oricand, in orice situatie? Te ascunzi? Ai scuturi de protectie in jurul tau?


Esti doar o Marioneta a Marelui Papusar - VIATA?


Te lupti? Inca te lupti? Cu cine? De ce? Nimeni nu e vinovat de nimic! Nimeni nu este sanatos la cap insa, suntem cu totii nebuni, atat de nebuni incat avem impresia ca celalalt de langa noi percepe viata exact asa cum o percepi tu, iar asta este sursa tuturor neintelegerilor, urilor, aceasta este momentul in care mintea construieste scuturi, in loc sa spuna adevarul pe care il resimte strict in acel moment.
   Cine altcineva traieste in mintea ta, daca tu nu esti constient de ceea ce faci in starea de veghe? Inseamna ca o alta entitate te conduce nu? Cine e aceasta entitate? Cum o identifici?
   Fiind o relatie de cauza efect, vei afla raspunsul la intrebarile aceste doar si numai dupa ce vei reusi sa iti limpezesti mintea, sa ti-o linistesti atat de mult incat sa auzi chemarea interioara, sa redescoperi lucrurile care te bucura cu adevarat, care te fac fericit si sa le traiesti.
   Am plecat cu acesta scriere de la un loc special mie, in care revin acum pentru a iti spune ca sunt multi cei care au inceput sa TACA! Tacand cu mintea vei afla care sunt adevaratele Legi ce trebuiesc urmate in viata, vei stii pe ce principii sa iti bazezi viata. Nu este greu, pare nebunie, pare ilogic sa renunti la minte, insa heeiii, cu totii suntem nebuni, deci ce este nebunia? Nu conteaza ce spune cel de langa tine atat timp cat tu iti sustii adevarul adevarat cel din inima, tot timpul! Cand tu ai descoperit sensul vietii, nu mai inoti impotriva curentului, ci te las purtat de rau la vale, Adevarul tau devine far calauzitor pentru un altul, si un altul, si un altul, ce orbecaieste in bezna mintii si a maimutarelii exterioare.
  „Omul sfinteste locul“, cea mai frumoasa evidenta a acestui proverb pe care am trait-o a fost acele zile petrecute in vara acestui an acolo. Si asta pentru ca acei oameni, au invatat sa taca, sa asculte, inainte de a gandi. ... Pana la urma, pentru asta avem ochi si urechi.
   Termin acum o postare nefinalizata si nepublicata ce am inceput-o atunci, in semn de multumire, a intelegerii pe care am capatat-o, cunoscand acei oameni, din acel loc.
   Cu totii sunteti minunati, va iubesc pe toti ca pe fratii mei, insa unii dintre voi imi sunteti speciali in suflet, Voi sunteti cei care reusiti sa imi faceti sufletul sa vibreze la Cuvant, ochiul sa verse o lacrima nedreptatilor globale. Si acesti Oameni speciali mie sunteti tot Voi, peste tot prin tara si pe glob, v-as prefera pe toti speciali, dar pentru asta va mai astept o vreme in linistea mea interioara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.