27.01.2011

Pare-se ca am intrat intr-un fel de bucla a timpului. O percep ca pe calmul de dinaintea furtunii. Adevarul este ca nu imi dau seama de momentul in care vor incepe toate aceste evemnimente prescrise. Nu imi dau seama care va fi momentul care va marca inceputul tuturor acestor schimbari. Dar pana la urma nu cred ca conteaza cand vine, conteaza doar ca este curand si ca il simt ca este aproape, asa cum nu a fost niciodata. Nu sunt speriat, nu imi este frica. Mi-am inteles rolul aici si nu am motive sa imi fie teama de ceva. Daca mai am temeri acestea sunt justificate, dar nu pot sa vi  le impartasesc pentru ca nici macar nu veti intelege ceea ce vreau sa spun si nu ma refer aici la toata lumea, ci doar la cei care nu si-au depasit conditia uman-sociala pana acum.  Nu vi le pot spune inca, mai am o gramada de aprofundat. Acesta este si motivul pentru care am fugit si m-am ascuns de public. Nu mai am timp pentru mine deloc si asta ma omoara incet. Incerc de trei zile sa ma odihnesc, sa stau in liniste si meditatie numai ca in permanenta se iveste ceva, cate cineva, care intreaba, care descoase, care vrea sa stie tot dupa o discutie cu mine, dar, care nu vrea sa caute in alta parte, care vrea sa inteleaga totul de la mine. NU SE POATE! Asta trebuie sa vedeti. Lucrurile nu sunt intamplatoare, nu exista coincidente in viata voastra, voi va alegeti aceasta viata chiar inainte de a va incarna in acest fizic in care existati acum cu totii. Si daca nu exista coincidente, inseamna ca nici eu nu sunt degeaba in viata vostra, inseamna ca am un rol, sper eu, destul de important in trezirea tuturor din amortirea sociala. Din pacate solutii pasnice de evolutie au fost, nenumarate, numai ca nu le-am vazut, am fost intotdeauna orbiti de lacolmie, de invidie, de ura, de minciuna si frustrare. Stiu ca suna ciudat, si eu eram exact la fel. Minteam, furam, inselam, minteam, greseam, minteam, uram, injuram, ma enervam in trafic si pe oamenii cu capacitati intelectuale mai reduse cand trebuia sa interactionez cu ei, si eu inselam si apoi imi minteam prietena ca e totul ok, ca este ca inainte si ca o iubesc nespus. Apoi traiam in perpetuarea acestei minciuni si in propriul ei “efect fluture“.Traiam in frustrare, traiam cu constiinta incarcata pentru ceea ce facusem si nu o singura data. Acest lucru imi cauza stres, imi cauza nervi, imi provoca o stare de neliniste si de nesiguranta. Cautam cu disperare sa imi infiintez un scut, o carapace care sa ma protejeze de tot raul din jurul meu. Dar scutul nu prea functiona, scutul meu era contraatacul verbal de fiecare data, dar si acesta ma epuiza de energie. Dar nu vedeam ca raul din jurul meu este de fapt provocat de mine, de trairile mele, de propriile mele minciuni. S-a intamplat ca prin conjunctura in care am ajuns la un moment dat in viata sa imi pot asuma aceste minciuni, acest rau provocat gratuit mie si implicit altora. In momentul in care mi-am asumat raspunderea faptelor facute si celor nefacute inca atunci am constientizat cat de mult gresesc, am constientizat ca eu de fapt nu sunt o persoana rea la acel moment. Am vazut ca imi place sa simt Adevarul, sa il traiesc si sa il impartasesc asa pur percum il percep eu. Si sinceritatile care au inceput sa curga din mine au speriat lumea ce ma cunostea. Am trecut prin etape ciudate, din care acum inteleg, dar in care atunci stateam si imi storceam creierii si incercam sa aflu raspunsuri la niste intrebari pe care nici macar nu stiam sa le formulez, nici macar nu stiam sa extrag esenta din acele lucruri si sa intreb ceea ce trebuie. Datorita faptului ca am avut o relatie nu tocmai obisnuita (si eu consider ca inca mai am aceasta relatie, desi ea este de alta parere, desi ea este implicata in alta relatie acum), am reusit sa ma cunosc mai bine, am reusesc sa vad cum stau lucrurile de fapt. In momentul in care eu imi doream ceva de la ea, cu ea, prin ea, de cele mai multe ori nu se putea. Atunci aveam de facut un singur lucru, sa ma resemnez. O iubeam si o iubesc in continuare la alte dimensiuni decat cele lumesti, si nu imi puteam permite sa gresesc. Insa nu aveam de unde stii ca tot acest adevar,pe care ea mi-l transmitea intr-o forma deosebit de sincera si de bruta, imi va face bine. Faptul ca de cele mai multe ori nici macar nu imi permiteam sa ii mai raspund in anumite situatii, imi inchidea gura si ma lasa pe mine insumi gol, cu zece mii de intrebari in momentul acela. “De ce pana mea s-a suparat, de ce s-a oprit? de ce nu vrea sa fie cu mine?, de ce nu are incredere in mine?, de ce nu vrea sa ma iubeasca?, si alte zece mii de “de ce-uri“. Simtind toate acestea pe propria-mi  piele mi-am dat seama ca asa este de fapt, ca asa trebuie sa fie o relatie. Toata sinceritatea pe care eu pretindeam ca o am si ca o impartasesc cu toata lumea nu era de fapt doar vorbarie goala, era doar exprimata si transmisa, nu si simtita. In momentul in care mi-am dat seama ca de multe ori ii incalc liberul ei arbritru, ca de multe ori decid eu pentru ea ca si cand ea nu ar fi capabila, ca de multe ori o obligam inconstient sa faca anumite lucruri, sau sa imi spuna lucruri pe care nu avea de gand sa le impartaseasca cu mine, in acel moment am inteles ca trebuie sa ma opresc pentru ca greseam. La fel cum eu aveam nazuinte, sperante, dragoste, sentimente de daruit si de simtit, cunoastere si frumuseti de impartasit, la fel avea si ea. Numai ca exista o singura mica diferenta aici. Ea nu ma putea iubi si asta pentru faptul ca in continuare este indragostita de aceeasi persoana pe care a simtit-o langa inima ei, persoana care din pacate nu mai poate fi pentru ea. Acesta era motivul pentru care in relatia cu mine ea a fost fara nici o implicare, strict pentru faptul ca eu am insistat, si strict pentru faptul ca ea considera ca nu poate sta singura si ca are nevoie de mine. Exista si posibilitatea in care sa isi fi dorit sa incerce sa fie cu mine doar pentru a trece mai repede peste situatia in care se afla, cu mai putina suferinta. Incercarea nu a fost nici convingatoare si nici din suflet insa. Ea nu putea fi pentru mine si eu stiam asta, dar totusi era bine ca cel putin era cu mine. Situatia s-a schimbat pe parcursul trecerii a catorva luni, timp in care relatia nostra fizica nu a mai fost o solutie, a devenit pentru ea un impediment. Eu reusisem sa imi gasesc o intelegere, un anumit nivel de acceptabilitate, incat sa pot suporta faptul ca iubeam o femeie care e indragostita de altcineva, faptul ca sarutam o femeie care se gandea la altcineva in acel moment ( sau de multe ori asa se intampla)... Pentru mine aceasta persoana este deosebita, este totala si am sa va spun si de ce. Ea este Omul care m-a ajutat sa devin ceea ce am devenit, fara incapatanarea si fara lipsa ei  de entuziasm de care a dat dovata atata timp cat am fost impreuna, eu nu realizam nimic. Nu ma putem cunoaste. Si intotdeauna raul este spre bine, spre evolutie. Iti multumesc o data in plus pe aceasta cale si iti sunt profund recunoscator Cris ca ai putut exista astfel pentru mine in viata mea, iti multumesc de faptul ca am ajuns in acest moment al vietii in care tu zici ca eu am luat-o razna, ca am innebunit, iar eu iti spun ca m-am descoperit pe mine si pe Dumnezeu. Sper sa nu te deranjeze ce am scris aici, de fapt nu ar avea de ce pentru ca este strict adevarul si daca adevarul raneste atunci inseamna ca cel care il percepe nu este in concordanta cu adevarul acesta, nu il poate percepe datorita propriilor neadevaruri. Dealtfel stii foarte bine ca nu am cum sa iti fac rau, nu pot sa iti fac asta pentru ca este in contradictie cu ceea ceeea ce simt.
In alta ordine de idei, nu am innebunit deloc, La fel ca si pana acum te iubesc, in schimb ceea ce este mai nou este faptul ca ma iubesc si pe mine si pe Dumnezeu in acelasi timp. Asta a schimbat un pic lucrurile, asta a adus in viata mea bucurie fara margini, asta ma facea sa izbucnesc in plans de fericire doar cand ma uitam in ochii tai. Stiu ca te bucuri sa auzi acum de la mine ca nu mai am nevoie de tine fizic. Chiar nu mai am nevoie, pentru faptul ca nu suntem fizici, pot fi cu tine in mine si ma pot bucura de iubirea ce ti-o port fara a te tine in brate, fara a te saruta sau mai stiu eu ce alte activitati. Pot sa te iubesc in contumacie si in tacere, iar pentru tine vor fi cred ca singurele randuri ce te vor bucura din pacate astea. Si spun asta pentru ca stiu ce simti, stii ca nu ai nevoie de mine deloc, poate nici macar ca prieten, simti ca este bine faptul ca te-ai indepartat de mine si fizic si psihic, simti ca este bine sa ies din viata ta. Cam singurul lucru ce te contrariaza este faptul ca nu poti intelege in totalitate ceea ce se petrece cu mine, pe undeva ai fi vrut sa poti aprofunda, dar iti este teama si nu consideri ca are vreo importanta sa faci asta acum, in aceasta perioada in care si asa e mult de asimilat la scoala, si alte probleme iti stau pe cap... De aceea ai preferat sa ma indepartezi in loc sa incerci mai mult sa ma intelegi si sa aprofundezi. Perfect de acord cu tine, insa sa stii ca eu chiar ma bucur. Ma bucur de faptul ca am constientizat eu cum stau lucrurile, toata aceasta chestie complicata si ciudata care va fi si subiectul primului meu roman dealtfel, a reusit sa trezeasca in mine fiinta eterna, a aprins lumina in intunericul din mine. Mi-a spulberat frici si temeri sociale, materiale si relationale. M-a facut stapan pe mine si pe ceea ce simt. Uneori mai exagerez, recunosc, insa da, am ajuns la un nivel de intelegere, net superior omului de rand, cel puternic ancorat in social. Partea frumoasa este ca nu s-a terminat nimic cum de fapt nu a inceput nimic, ne cunoastem si atata tot, insa sa nu crezi ca incepand de acum vom avea traiectotii diferite. Nuu, deloc nu va fi asa. Eu te inteleg pe deplin, ma bucur ca ai facut progrese cu tine insati, si stiu ca va veni tot in viata asta pamanteana momentul in care iti vei dori sa fiu langa tine. De fapt asta este totul. Cand ne dorim ceva, sau cand avem nevoie de ceva primul lucru pe care il facem este sa simtim lipsa acelui lucru, obiect, persoana, sentiment etc, in loc sa ne bucuram deja de prezenta lui si atunci vom vedea ca de fapt acel lucru este posibil, este in noi, este real, iar daca dorinta este de ordin material, aceasta se va si materializa.
Mii de multumiri tuturor celor care au fost si sunt inca alaturi de mine, celor care inca nu si-au pierdut speranta in faptul ca eu ca persoana mai am vreo sansa sa imi revin. Pare urat si nasol ca “cine nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii“. De aceea multi tac, altii prefera sa zica ca sunt nebun, iar marea majoritate a celor care ma baga in seama o fac doar ca sa intrebe tampenii, sa isi sustina parerile gresite, formate de-a lungul vremii din diverse informatii primite. Dragii mei, ca si un sfat asta, aflati mai intai cine sunteti, ce cautati pe planeta asta, unde ne indreptam, care este rolul pentru care te-ai nascut aici, cine este Dumnezeu, unde este Dumnezeu si multe alte intrebari de genul, apoi haideti sa discutam despre ce vreti voi. Eu spre deosebire de voi am aflat aceste lucruri, si nu de la Protv ci prin pura experienta a Sinelui, deci nu are absolut nici un sens sa discutam despre aceste lucruri cand voi sunteti pe pamant, cu radacini bine prinse inca, iar eu sunt pe scara care coboara in mine, daca care de fapt urca spre universalitate. Are sens sa discutam? Ceea ce va pot spune de acolo este ca nu am ce sa va spun, pentru ca NU ATI PUTEA INTELEGE, PENTRU CA NU SE POATE TRADUCE IN CUVINTE. Nu se poate decat trai, iar in acel moment imi veti da dreptate. Cum as putea sa va traduc in cuvinte aceste trairi? aceste simtiri? Ce ati intelege daca v-as spune ca infloreste in pieptul meu un nufar mare si rosu care isi revarsa petalele pe afara? Ce ati intelege daca v-as spune ca fac dus cu energie cosmica? Ca ma electrocuteaza frecventa lui Dumnezeu? Ca imi simt centrii energetici, ca simt prezenta energiilor si le pot folosi atat cat ma pricep momentan? Sunt lucuri mult mai ample de descoperit, mult mai importante si mult mai vaste de inteles decat orice din ceea ce stiam, sau am fost invatati pe aceasta planeta. Sunt lucruri care insumeaza tot ceea ce stie umanitatea sa faca la ora asta pe care le putem asimila fara alte cai de cunoastere, doar prin pura introspectie a Sinelui.
Stiu ca multi dintre voi va simtiti bine asa cum sunteti, ca aveti “tot ce va trebuie“ (casa, salariu bunicel, nevasta sau prietena cu care va intelegeti destul de bine, prieteni care va iubesc si care va apreciaza, etc.)
Insa pentru aceia care se imbata cu apa rece si cred ca asta este scopul in viata lucrurile se vor schimba dramatic. Acestia cu minti rigide, blocate in norme sociale si si in dogme de divere naturi nu isi vor putea depasi aceasta conditie nici macar dupa moarte, constiinteii fiindu-i chiar si atunci greu sa se poata intoarce catre Sursa, datorita acestor percepii gresite despre viata.  Acestia sunt cei pe spinarea carora traiesc cei care ne conduc, cai care ne conduc practic prin noi insine, manipulandu-ne la nivel de credinta, intelect, ganduri, orientare si apartenenta. Din pacate desi acest social pare atat de vast, pare ca iti ofera o gramada de alternative, una mai buna decat alta, toate sunt la fel. Toate solutiile acestui sistem sunt limitate, toate se refera la lucruri lumesti, la bani, la acaparare, agonisire indobitocire prin toate mijloacele cunoscute si chiar si cele necunoscute de catre voi. Suntem tinuti in lesa societatii, ei se hranesc cu fricile noastre sociale, ei stiu ca nu putem vedea peste gard tocmai pentru faptul ca ei nu ne lasa. Dar daca ei nu ne lasa sa facem acest lucru, asta nu inseamna ca nu avem posibilitatea de evoluare, de descoperire a singurului Adevar. De asta nici nu va dati seama de nimic in jurul vostru, pentru faptul ca: folositi aceeasi pasta de dinti cu fluor care va inhiba activitatea glandei pineale, pentru ca frecventele noastre vibrationale sunt interferate pe mii de cai de unde de tot felul, de la televiziuni, internet si telefonie mobila, pana la alte unde pe care nu le percepem constient, nici macar nu stim ca exista! Nu ma credeti in continuare, sa stiti ca am inventat eu monstrii, ca m-am rasculat impotriva sistemului pentru ca nu sunt capabil sa il accept si sa ma descurc in viata altfel. Da, de fapt pentru voi cred ca asta este realitatea pe care o percepeti... Uite nu va spun numai eu asta, aveati idee despre faptul ca in atmosfera sunt imprastiate substante chimice cu un rol binesabilit cu rolul de a tine expansiunea demografica sub control, de a elibera moartea si boala si suferinta, si alte substante care ne perturba perceptia asupra realitatii universale, receptia energiilor de la Sursa este obstructionata sau chiar blocata. (vezi link: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8270:mrturii-zguduitoare-privind-darele-morii-chemtrails-care-apar-pe-cer-in-urma-unor-avioane-spre-a-rspandi-pe-ascuns-boli-suferin-i-moarte-&catid=5:irealitati&Itemid=11). Energiile si vibratiile planetei au crescut in ultimii ani, ajungand sa creasca si mai mult spre sfarsitul acestei ere. Deopotriva cu ele cresc si cele care inhiba, care nu iti dau voie sa zbori prin univers, care nu te lasa sa vezi cine esti de fapt. De ce credeti ca ne simtim obositi? Stresati? Plictisiti? Bolnavi? Suparati? Tristi? Exact din aceste motive, din lipsa intelegerii. Eu nu va condamn, va inteleg ca nu va puteti depasi conditia si asta pentru faptul ca unii mult mai smecheri decat noi, unii care ne conduc si ne manipuleaza din totdeauna planeta, unii care ne-au facut totusi sa evoluam prin tot raul si toata poluarea si galagia sociala, o specie extraterestra care conduce din umbra cu atata perspicacitate incat chiar si unei minti luminate i-ar trebui mult timp sa inteleaga daca i-ar explica cineva mot-a-mot. Sunteti scavi si nici macar nu va dati seama, si spun sunteti pentru faptul ca eu nu mai sunt, pentru mine nu conteaza ce se intampla cu corpul meu fizic atata timp cat eu imi pot inca indeplini misiunea! Nu imi pasa de moarte, boala, suferinta fizica, nu imi pasa daca am unde sa locuiesc sau nu, daca am sau nu serviciu, daca am sau nu bani, daca imi voi permite sa imi platesc datoriile macar, daca imi voi permite luna viitoare sa imi cumpar macar paine. Mie nu imi pasa de aceste lucruri si uite ca de bine de rau am unde sa locuiesc, nu ma da inca nimeni afara din casa, nu mor de foame, nu umblu dezbracat pe strada, si desi salariul meu este cu vreo 15 milioane mai mic decat cheltuielile mele pe luna, NU CONTEAZA. Nici macar nu incerc sa imi explic de unde dracu cheltui in fiecare luna atatia bani, bani pe care de altfel nu ii castig, ci pur si simplu vin catre mine din diverse parti, doar pentru faptul ca ii atrag avand nevoie de o gramada de chestii. Toate actiuni sociale, setate pe modul “by default“ o sa va ofere mai mult timp pentru voi, mai multa incredere si mai multa stabilitate, trebuie doar sa incetati sa va mai cacati pe voi de frica din cauza faptului ca:
v-a prins controlorul pe troleu, ca nu aveti bani de chirie, ca nu aveti ce manca, ca nu aveti bani de tigari, ca nu aveti bani de concediu, ca s-a defectat ceva si nu va permiteti sa inlocuiti acel ceva. Astea sunt doar frici strict lumesti care nu au ce cauta in voi. Stiti bine ca ori de cate ori va aparea o problema in viata vostra o veti rezolva cu siguranta, pentru ca SUNTETI CAPABILI SA REZOLVATI ORICE PROBLEMA DIN VIATA VOSTRA!. Va spun din nou caci voi sunteti cei care va alegeti viata inca de dinainte de incarnare in aceasta fiinta, inca din uterul mamei. Socialul traieste in mine pur si simplu pe modul “setari din fabrica“. Cand ti-e foame hrana vine la tine, cand ti-e somn, gasesti unde sa te intinzi si sa dormi, cand vrei sa te speli gasesti unde sa faci un dus, etc.... Veti spune: Da dar eu nu pot dormi decat in asternut de matase si nu pot manca decat nu stiu ce caviar altfel mi se face rau. Va spun: Bulshit!!! Cel mai mare pe care l-am auzit vreodata! Poti manca orice este comestibil, poti dormi oricum si in orice pozitie (chiar si cu capul in jos!) te poti descurca oricum, in orice situatie, deoarece ea este (a fost programata chiar de catre tine)
Alt impediment: Poi nu am bani si mancare acasa si mi-e RUSINE sa ma duc sa fac un dus la prietenul meu, mi-e RUSINE sa cer o farfurie de mancare, etc.... Credeti ca in cazul in care aveti nevoie de ajutor nu va ajuta nimeni? Chiar credeti asta? Ca veti muri pe strada ca niste caini flamanzi? De cine va este rusisne? De ce va este rusine? Ce este rusinea? Este o alta forma se acceptare a realitatii este o forma de calcare in picioare a propriului ego, ceva de genul: “bai eu nu am fost in stare sa ma mai descurc, sa imi pot castiga painea, te rog, da-mi si mie un colt de paine“ Asta simtiti? Ca va calcati mandria in picioare? Inseamana ca nu sunteti niste oamnei intergi daca puteti simti rusinea, in orice forma a ei. Rusinea apare in cazul in care considerati ca nevoia voastra este mai prejos decat intelegerea celui care va poate ajuta! Rusinea este un sentiment gresit si trebuie indepartat. Bine, acum nu spun ca ar trebui sa fim nerusinati si sa facem tot ceea ce ne taie capul, dar intelegerea nu vine pentru fiecare lucru in parte ci la pachet cu alte lucruri, caci in 2011 este superoferta. Si atunci, Sinele nu iti va permite sa faci lucruri care in primul rand dauneaza imaginii tale, Adevarului tau, convingerilor tale. Ma bucur enorm pentru mine ca mi-am gasit Calea in viata ca m-am MATURIZAT. Cu siguranta ati mai auzit expresia asta, cu siguranta va gandeati la cu totul altceva, la timpul in care te asezi la casa ta, termini cu burlacia, sa iti gasesti nevasta, un serviciu bun si sa tragi vreo trei plozi pe care sa ii duci la bunici sa ii creasca. Nu dragii mei! Nu asta inseamna maturizare! La maturitate ajung din pacate doar unii, altii trec boi prin viata, altii raman copii toata viata (asta e un caz fericit), altii nu gasesc nici macar puntea sociala in care sa traiasca si de aceea raman suspendati undeva in aer, fara a intelege sau fara a fi intelesi de catre cineva. La maturitate incep sa ajung eu as spune. Maturitatea inseamna constientizare, inseamna experimentarea pe piele proprie (a Sinelui), inseamna Adevar, inseamna cautare, perseverenta, intuitie, sentiment, afectiune, empatie, bunatate, fericire, bucurie, actiune, dragoste, etc. Suma acestor minunate lucruri ce traiesc prin tine te ridica din punct de vedere energetic si vibrational si vei deveni o persoana intelegatoare, care accepta situatia asa cum este pentru ca stie ca este pentru propria-i evolutie, o persoana iubitoare de frumos, de creatie in general, o persoana sensibila, pe care nu o ranesti cu un pumn ci cu o floare rupta, o persoana care functioneaza pe alte frcvente decat cele de rand. Asta inseamna dragii mei maturitatea, nu momentul in care iti dau parintii cheile de la noul tau apartament din centru si cheile de la o decapotabila sa ai si tu micutzul de tine cu ce sa iti plimbi pitzipoanca vara intre plaja din Mamaia si Bamboo.
Ma gandeam ca o gramada de lume nu mai vorbeste cu mine, sau mai exista acea categorie care o fac, sperand sa inteleaga mai multe, dar intra in discutia cu mine direct cu prejudecati, direct cu imposibilitatea mintii de a accepta posibilitatea ca ceea ce va indrug aici poate fi macar adevarat. Si nu in ultimul rand sunt persoanele care ma inteleg desi cred ca sunt vreo 2-3 maxim si care ma respecta asa cum sunt, si care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, si care ma completeaza in cautarea mea. Nu va amagiti singuri, nu va aflati printre acel numar 2-3, aceste persoana nu sunt din cercul meu de prieteni. Voi, cei cu putere de acceptare si intelegere mai mare decat a altora cu minti inguste, voi, prieteni, unii de o viata, altii recenti, voi nu o faceti, voi doar preferati sa nu intelegeti pe deplin sau deloc, sa va vorbesc eu si voi sa nu ma credeti sau sa imi puneti intrebari stupide, sa vi se para ca m-am dus cu capul si sa ma marginalizati cel putin la nivel de idee. Adica unde nu sunt, dar se aduce vorba despre mine cu siguranta cineva dintre voi spune ca m-am tacanit, ca nu stiu ce vorbesc, bla, bla. Va repet a suta oara. Nu mai puneti etichete pe oameni fara sa cunoasteti, nu mai trasati linii imaginare ale propriei voastre normalitati, nu mai incadrati oamnei in norme sociale, in mase, in grupari, asezari etc. Fiecare dintre noi este unic, dar asta ne face sa ne completam caci toti impreuna suntem unul singur, toti suntem Creatorul. Da, exact, creatia devine Creator in momentul in care asimileaza tot ceea ce Creatorul a pus in ea cand a alcatuit-o. De aceea va spuneam ca eu:
“nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.“

Poezia.... Poezia este arta, este creatie, este geniu. Dar poezia este in noi, este in tot ceea ce ne inconjoara dar nu a fost pusa pe hartie inca, poezia este in petalele unui trandafir, poezia este intr-un camp cu spice ce stau sa plesneasca cu soare-n asfintit. Poezia este in noi, la fel ca toate celelalte forme de arta.
Ati observat ca din cand in cand mai apare cate unul care apare pe piata cu ceva nou in materie de arta? Diversi ticniti (din astia ca mine, caci nu sunt singurul) care fac arta din sudura, din lipire din slefuire, din imbratisare, din orice. Si va place, o expuneti prin mall-uri ca fiind noul, odd couture, ciudat sau mai stiu eu cum, insa intotdeauna creatia acestor tip de oameni v-a placut! Asta e si motivul pentru care citesti asta acum de altfel. Acestia nu sunt cu nimic mai inteligenti ca voi, mai destepti, mai pregatiri, mai buni, sau oricum vreti voi. Nu! Cu totii suntem frati din aceeasi constiinta comuna. Nu exista oameni geniali (asociere pe care deja o urc la nivel de pleonasm) ci oameni care si-au descoperit mai mult sau mai putin Sinele, dragii mei.
Afundati-va in voi si veti vedea ca dupa ceva vreme veti deveni geniali fara sa vreti, veti incepe sa creati in diverse domenii de veti ramane chiar surprinsi! Cam asa stau lucrurile, noi oamenii am fost din totdeauna specia dominata, desi noua ni se pare ca detinem controlul. Eliberati-va fratii mei de aceasta subjugare, chiar cred ca orice persoana pe care as intreba-o ar fi de parere ca planeta este condusa de niste mari forte din umbra. Cu siguranta! Fara dubii! Dintotdeauna! De cand eram Homo erectus, de cand eram maimute si ne cocotam in copaci, de cand ei ne-au MODIFICAT GENETIC dupa ce ne-au dat de la ei parte din genele lor, (specie foarte evoluata de altfel), de cand am muncit dintotdeauna pentru ei, de cand pe pamant a venit Iisus sa ne arate Calea, iar ei, au transformat toata cautarea de Dumnezeu intr-o mascarada, i-au transformat  ideile si cuvintele Mantuitorului si au transpolat totul la ideea ca Dumnezeu este de fapt undeva in cer, undeva indefinit, si cu siguranta il vom descoperi daca ne vom ruga lui la biserica, la o cruce de lemn cu un slabanog sculptat pe ea. Asa il credeti pe Iisus? Asa il vedeti pe trimisul Domnului pe planeta? Un slabanog caruia daca ii dai o palma pica? In nici un caz dragii mei! Iisus a venit pe planeta sa ne arate cum este de fapt, sa va spuna ceea ce va spun si eu acum dar raportat la vremurile actuale. Iisus a fost un OM in adevaratul sens al cuvantului, spunea cum ca Dumnezeu este preturindeni, este in mine, iar trupul meu este Biserica mea. Deci trupul, cel ce trebuie strabatut este biserica, si nu acele constructii uriase, unde oameni neadevarati, si nesinceri si meschini poarta mai departe toata aceasta deformare a adevarului, o propovaduiesc asta si pentru faptul ca destui de putini sunt cei ce o aprofundeaza. Biserica, este o institutie care serveste si care a servit intotdeauna scopurilor lor meschine de a conduce planeta, de a controla masele, se a baga spaima in populatie de a aduce pe pamant “frica de Dumnezeu“, de a nu avea nici o sansa sa ne trezim din adormire si sa ne luam destinele in propriile maiini, sa ii alungam de aici si sa ne creeam propriul nostru sistem bazat pe adevatele valori morale: pe iubire, pe intelegere profunda, pe acceptabilitate reciproca, pe empatie si intrajutorare, caci toti suntem unu si unul suntem toti. Banuiesc ca ati auzit de cateva sute de ori pana acum in viata expresia “frica de Dumnezeu.... Cata indepartare de ideea originala. Poi daca Dumnezeu este Iubire, Adevar, Intelegere si Acceptabilitate, cu iti poate fi frica de El? Cum poti simti frica si iubire in acelasi timp? Adica de ce nu va este frica de neveste ca si ele va iubesc si pe ele le iubiti.??? Ba le mai si altoiti din cand in cand...
Si, uite ca se facu anul 2011 si tot prosti am ramas. Tot animale de munca pentru ei, desi veti zice cei cu posibilitati materiale: Cine bai eu? Pai eu nu muncesc frate, Eu ma dau cu decapotabila, sparg banii cu pipitze, calatoresc, eu am bani dintr-o mostenire si nu muncesc pentru acest sistem. Eu te cred si pe tine pe cuvant domnule “Bah“, insa traiesti in acest sistem dupa regulile lor, as putea spune ca esti chiar unul care ne incurca pentru ca datorita banilor ai mintea mai ingusta si nu poti privi dincolo de marginea portofelului tau, sau a cardului American Expres. Daca ai si bani, si l-ai gasit si pe Dumnezeu in tine esti foarte tare. Dar banii sa ii fi avut dinainte si sa fi constientizat ulterior. Mai rar asa ceva. Inafara de bani multi nu au nimic in cap. Da-le un milion de dolari si ii faci fericiti, de fapt si voua la fel. Da-mi mie un milion de dolari! Da-mi mie si vei vedea ce voi face eu cu banii! Nu va spun ce fac cu ei, poate se gaseste vreunul mai empatic caruia i se face mila.
Ar cam trebui sa inchei si eu aici pe ziua de astazi mai ales ca am oboseste calculatorul asta si ma suge de energii. Cu siguranta ma veti mai citi aici, cu siguranta nu cititi degeaba aceste randuri acum, caci nu exista coincidente. Pentru voi, cautatorii Dreptatii si al Adevarului, pentru voi cei care ma ajutati si ma inspirati.
Namaste