advertise

joi, 20 ianuarie 2011

20.01.2011 Calea catre cunoastere.

Liniste. Multa liniste si pace in suflet. O simt si nimic si nimeni nu o poate scoate de acolo. Atata pace incat ma bucura nespus. Ma simt umplut pe dinauntru de mine insumi, ma simt al meu si e minunat. Desi stiu ca astazi esti plecata acolo nu imi fac griji, stiu ca va fi bine si ca te vei descurca. Intotdeauna lumina invinge intunericul, iar tu cu siguranta esti lumina. Stiu ca suntem protejati, ca suntem aparati de aceasta forta nevazuta, de aceasta dumnezeire pe care refuzam sa o percepem. Ma simt ca intr-un tratat de pace in care razboiul s-a terminat si eu ma intorc de la oaste acasa. Mama ma asteapta, iubita ma asteapta, totul este acolo doar pentru mine si asteapta ca eu sa vin acasa. Sa las totul deoparte, toate activitatile si sa plec spre mine. Ma intalnesc apoi cu mine peste tot, ma simt prezent peste tot, ma simt liber si puternic.
Ma intreb, oare ce ai spune daca ai sta in fata unei oglinzi care nu te oglindeste? Daca imaginea refuza sa se formeze dincolo de fasia de sticla in care te uiti, daca pur si simplu nu vei vedea imaginea din oglinda, ci vei privi cu semetie in partea cealalta. Realitatea nu este cea pe care o percepem cu mintea noastra analitica. Realitatea nu o putem vedea cu ochii, care de altfel sunt poarta mintii, deci trebuie sa stea inchisi. Realitatea adevarata este ca Dumnezeu exista eu ii simt prezenta, ii simt chemarea, il simt ca pe o lumina, ca pe un far care ma calauzeste pe o mare furtunoasa. Este insa deosebit de greu sa uiti tot ceea ce stiai si sa te abandonezi in fata propiului ego, sa incerci sa te scuturi usor lasand mastile sa-ti alunece de pe chip una cate una pana cand vei sta gol si stralucitor in fata ta, asa cum esti tu de fapt, esenta divina. In momentul in care te abandonezi, spatiul interior se dilata, devine imediat mai mare. Timpul nu mai are valorile cunoscute si va exploda intr-o noua dimensiune. Timpul nu mai exista iar tu poti face ce vrei, ce simti. Cine ar fi crezut vreodata ca avem la indemana toate mijloacele necesare pentru a face asta ori de cate ori dorim, nu am stiut, nu ne-a spus nimeni asa cum la scoala am invatat Moara cu noroc sau combinari de 5 luate cate 5, sau teorema lui Pitagora, sau forta de frecare si magnetismul. De ce nu ne spune nimeni in scoala ce trebuie sa stim cu adevarat? De ce nu ne spune nimeni ca suntem Dumnezei?
Acum la 33 de ani tind sa spun ca preferam sa raman prost, sa nu ma invatati voi tot felul de tampenii, in timp ce imi ascundeati cu maiestrie Adevarul chiar dupa mine insumi. Cunoastearea logica este doar acumulare mecanica de informatie, date pe care creierul nostru analitic le foloseste pentru a interpreta in permanenta in maxima rezolutie plaja de solutii, intrebari, raspunsuri, teorii, indoieli, frici si spaime. Acesta analizeaza “la rece“ toate problemele ce i se dau, de multe ori nu poate genera solutii si simtim asta, simtim ca sunt probleme in viata nostra care nu tin de creier, probleme la care creierul nu poate da raspuns, nu poate calcula in biti si secunde, metri sau grame. Sunt situatii in care creierul se blocheaza si iti afiseaza pe desktop o singura intrebare:“ De ce?“ Si nici macar la aceasta intrebare nu gaseste raspuns. Si ne chinuim, si ne punem aceasta intrebare de 20 de milioane de ori... De ce ce Doamne m-a parasit? De ce nu se poate si el schimba?, De ce nu ma vrea? De ce s-a intamplat asa? De ce? De ce? De ce? De ce?....
Cunoasteti foarte bine intrebarea, cunoasteti foarte bine momentul in care apare intrebarea, cunoasteti faptul ca oricat v-ati stoarce mintile nu veti gasi niciodata raspuns la nici una din aceste intrebari. Pentru ca aceste raspunsuri nu sunt de natura cerebrala, nu sunt informatie, ci Energie, deci mecanismul de perceptie si de intelegere este strict diferit fata de cel din planul lumesc, terestru. Aceste momente pot fi pe deplin intelese, acceptate, strabatute se propria constiinta. Tot ceea ce avem de facut este sa oprim toata cleveteala exterioara si cea interioara. Framantarea aceasta fara rost care nu conduce niciodata catre nici un rezultat. Tot ceea ce avem de facut este sa murim pentru a renaste, ca pasarea Phoenix, sa ne strabatem fiinta cu constiinta, sa ne scufundam in noi insine cu credinta, cu piosenie si recunostinta deplina. In momentul in care reusim sa ne eliberam de propriile spaime, sa ne strabatem fricile ca intr-o calatorie spre noi insine, sa trecem de ele si sa ne descoperim acolo, dincolo de orice urma de indoiala, pe noi insine, in acel moment reusim sa obtinem raspunsuri, reusim sa obtinem Adevarul pe care Sinele nostru il va recunoaste imediat ca fiind singurul Adevar. Noi insine, fiinte superioare, miraculoase, deloc limitate la cele cinci simturi, fiinte Dumnezeiesti, noi suntem cei care am ales sa venim aici, in viata noastra, in aceasta incarnare. Noi alegem inainte de incarnare in ce uter intram, ce viata alegem, ce personaj vrem sa fim, ce traseu vom avea in viata care va fi calea catre ascensiunea spirituala. Deci daca este alegerea noastra inseamna ca intr-adevar viata, miracolul vietii este doar o calatorie spre definire, spre profunzime, spre iubire si intelegere, spre acceptabilitate. Sensurile vietii le descoperim in noi insine prin mai multe niveluri de intelegere si de acceptabilitate. Fiecare situatie in parte este un caz diferit si totusi atat de asemanatoare intre ele, atat de pline de emotii toate. Tot ceea ce traim percepem la nivel de emotie, de senzatie, dar din pacate pana acum am fost invatati gresit sa ne traducem aceste lucruri prin prisma activitatii cerebrale, care este in totalitate un lucru gresit. Niciodata nu vom reusi sa fim noi insine doar acumuland informatie. Oricat am citi, oricat ne-am documenta, tot limitati ramanem pentru ca nu avem cum sa strabatem distante intergalactice pe jos... Nu avem cum sa ne depasim conditia umana daca nu folosim instrumentul care trebuie. Seama cu orice exemplu simplu din viata noastra: Nu poti manca supa cu furculita si nici cu betisoarele chinezesti. Pentru asta a fost creeat un obiect special care se numeste lingura, care este concav si care pastreaza in ea o particica din supa, o putem transporta in noi prin faptul ca acel obiect (instrument) poarta toata incarcatura, toata amprenta energetica a acelui lucru ce il infaptuim, a creatiei pe care o realizam. De aceea in viata noastra avem nevoie din plin si de alt instrument. Un instrument care ne conduce catre Sine, cel mai puternic instrument cunoscut vreodata, cel care depaseste limitarea celor cinci simturi, cel care te trimite pretutindeni si nicaieri in acelasi timp. Cel care te proiecteaza in propria realitate universala, este sufletul, emotia, sentimentul, care tradus in senzatie fizica este furnicatura, durere, electricitate, mancarime, lucruri pe care le simtim si in mod constient dar nu ni le analizam niciodata, nu ne lasam condusi de ele niciodata, in plus mai si dam curs acelor invitatii catre partea fizica. Atunci cand te mananca un genunchi ce faci? Te scarpini nu? Nu! Gresit!, Nu te scarpina, lasa-l sa te manance, lasa senzatia sa isi faca de cap in tine, las-o sa infloreasca, sa se transforme si sa se multiplice. Inceteaza doar sa te mai misti, pentru orice motiv! Nu te mai misca! Deloc!, Nu esti decat tu si cu tine, si cu linistea ta interioara si cu respiratia ta.
Singurul instrument pe care il avem oricand la indemana, in orice situatie, marele nostru prieten este respiratia. De fat si singurul care te poate conduce catre poarta celui de-al saselea simt, singurul care poate deschide cel de-al treilea ochi, singurul care ii poate permite corpului astral sa calatoreasca, singurul care te ajuta in cunoastere si intelegere, in iubirea de Sine si de semeni. Respiratia este intr-adevar elementul cheie. Jucatia-va constient cu ea. Intensificati-o, accelerati-o, diminuati-o, opriti-o faceti-i  exact ceea ce credeti de cuvinta, dar jucati-va cu ea ca atunci cand sunteti copii si scormoniti in nisip cu lopetica. In tot acest rastimp stati relaxati, in cea mai confortabila pozitie pe care o puteti adopta in momentul respectiv. Doar cateva lucruri conteaza cu adevarat, si acestea sunt:
1. Linistea. Linistea este deosebit de importanta. Sunetul este un stimul si emotional dar mai ales cerebral, deci trebuie sa inceteze, sa nu existe. Linistea este o conditie de baza.
2. Intunericul. Stiti vorba aia emo: Vii la mine sa stam pe intuneric? Nimic mai adevarat! Cand te gandesti la intuneric automat te gandesti la liniste asa e? Cred ca sunt doua notiuni care sunt strict legate intre ele de altfel. Ochii sunt poarta catre minte, catre creier, peste 70% din activitatea normala a creirului este bazata pe vaz, si analiza informatiilor preluate de la receptorul vizual, informatia este preluata prin aceste porti lumesti si prelucrata in solutii, in probleme, in raspunsuri si intrebari. De aceea ochii trebuie sa stea inchisi. Singurele imagini ce vor mai exista in acest moment sunt cele proiectate de subconstient in cortex, cele pe care le percepem ca pe niste “filme“ sau imagini disociate dar care au legatura cu o gramada de alte lucruri interioare. Partea proasta ca subconstientul care proiecteaza aceste imagini nu traieste cu tine in prezent. Toate aceste imagini nu provin decat din memorie, din amintiri, deci din trecut. Aceasta uneltire “a fiintei lumesti - fizice“ trebuie sa inceteze, trebuie sa oprim subconstientul sa ne spuna ce sa facem, trebuie sa il oprim sa ne ... “aduca aminte“. Aceasta despartire de subconstient ne va proiecta fiinta in prezent, in senzatie si simtiri, in noi insine.
3. Pozitia. Un alt lucru foarte important este pozitia. Postura corpului trebuie sa fie una de relaxare. Puteti adopta orice pozitie, in orice loc, la orice ora. Singurul lucru de care trebuie sa tinem cont este faptul ca pozitia pe care o adoptam trebuie sa fie cat mai confortabila, cat mai relaxanta. Nu conteaza ca stam pe jos, ca stam pe o perna, ca stam in pat, sau intinsi in iarba, conteaza doar sa fie confortabil din toate punctele de vedere. Desi Omul poate medita in orice pozitie si la orice ora, pozitia recomandata este insa pozitia lotusului. Picioarele se vor aseza incrucisate sub corp, mainile total relaxate pe genunchi, sau cu degetele intrepatrunse, spatele drept, capul drept, privirea inainte (ochii inchisi). Postura trebuie sa fie ferma, sigura, stabila, in momentul in care adoptam aceasta pozitie, cercuri energetice se inchid si confera mult mai multa stabilitate energetica meditatiei si momentului.
4.Respiratia. Nu in ultimul rand, dupa ce toate celelalte conditii au fost indeplinite, trebuie sa lasam prietenul nostru cel mai bun, respiratia, sa aiba grija de noi, sa ne poarte catre lumi necunoscute, sa ne deschida porti nestiute, sa ne poarte catre scanteia divina interioara. Nu avem nevoie sa respiram in vreun fel, nu avem nevoie sa ne invete cineva sa respiram, nu avem nevoie decat de intelegere noastra si a momentului. Respiram normal si incercam sa fim prezenti cu respiratia noastra, Sa fim cu ea, sa o simtim, sa intelegem ca este acolo pentru a ne ajuta, sa simtim energia cum intra pana in strafundul fiintei si apoi este transformata si impinsa inapoi catre exterior. Si nu fortam nimic, doar observam, prin natura noastra umana observatia este lucrul definitoriu, este cheia ce descuie poarta, este forta care rupe bariera si permite trecerea catre alte taramuri stiute sau nestiute. Deci fiti martori la respiratia voastra, observati-o doar. Dupa un timp frecventa gandurilor se va reduce, respiratia va deveni mai volatila, mainile si picioarele incep sa amorteasca. Nu avem nevoie de ele, ele doar inchid trasee energetice, lasati-le sa va paraseasca, lasati-le sa amorteasca, scufundati-va adanc in voi odata cu fiecare respiratie constienta.
In momentul in care respiratia va deveni atat de superficiala incat se va stabili doar ca un foarte usor flux in spatele cailor nazale avem impresia ca aerul, energia ce o respiram nu mai ajunge in plamani, dar deopotriva nici nu simtim nevoia sa ajunga in plamani. Simtim ca este suficient, ca aceasta pace si aceasta liniste ce se instaleaza peste noi ne copleseste, ne face sa ne topim in senzatii ce strabat intregul corp. In sfarsit respiratia tinde sa dispara, scade in intensitate pana in momentul in care simtim ca nimic nu se mai misca in noi... nici macar un muschi nu mai tresare, cutia toracica nu se mai misca, eventuala respiratie este atat de superficiala incat o putem realiza cu ajutorul muschilor abdominali. Atunci cand respiratia se opreste efectiv o vom simti ca pe un punct, ca pe o scanteie luminoasa undeva in spatele fruntii.
Acesta este momentul in care nu mai avem MISCARE, RESPIRATIE SI GANDURI. Aceasta stare de relaxare meditativa se numeste “Nirmal stati“ si este starea in care vom fi inundati de energie cosmica, este starea in care organismul nostru este total relaxat. In aceasta stare energiile universului curg nestingherite prin noi, percepandu-le ca pe un fior, ca pe o electricitate care intra prin varful capului prin regiunea denumita “brahmarandra“ si este nodul de unde pleaca toate tuburile energetice (nadis) catre intregul corp. Aceasta este dragii mei starea Sinelui, starea divina, starea de ragasire de voi insiva. Aceasta este starea pentru care va trebui sa ne strabatem toata fiinta interioara, starea in care “vedem auzim si simtim“ cu ochiul interior. Cel de-al treilea ochi, aflat undeva in interiorul capului, este cel mai puternic instrument, este arma de temut, este cheia cunoasterii, este poarta Sinelui. Al treilea ochi, un subiect atat de mistic, atat de inchis, despre care nu stim foarte multe, un subiect care nu este dezbatut precum Boc si Udrea in parlament. Dupa cum bine observam, acestea sunt adevaratele valori, lucruri despre care nu v-a vorbit mai nimeni niciodata, acestea dragii mei sunt instrumentele pe care le avem in permanenta la noi pentru a fi in legatura directa cu universalitatea. Si de aici pleaca tot. Pleaca intelegerea, pleaca acceptabilitatea, cautarea duce catre cunostere si catre intelepciune, catre iubire fara limite, catre noi insine. Obsevand faptul ca putem depasi conditia umana si incercand-o pe cea divina, ne dam seama de faptul ca suntem in noi, ca ocupam acel spatiu interior din noi, ca ne umplem pe dinauntru si ca locuim in propriul nostru corp. Asta ne conduce catre o stare minunata de intelegere, o stare in care simti cu bucurie si fericire ca esti prezent cu tine in locul respectiv. Aceste momente de detasare fizica te vor face sa devi foarte capabil in a lua decizii, vei calatori de la sine la intelect, de la intelect la divin si invers, si dincolo deorice bariera impusa vreodata de vreo norma sociala. Suntem fiinte nelimitate, fiinte dumnezeiesti ce isi dezvolta si extind constiinta ce isi developeaza filmul  adevarului si luminii in incarnari pe aceasta minunata planeta. Toti suntem Dumnezei, toti putem fi Iisus, sau Budha si noi putem schimba apa in vin, si noi putem disparea fizic, invia sau face alte minuni biblice. Cu totii putem face asta, oricand, oricum, creeatia este in mainile noastre, numai ca nu in cele fizice ci in posibilitatea racordarii la energia cosmica, la Sursa! Si ca si toata evolutia si acest lucru necesita antrenament, inseamna schimbare, inseamna acceptare. Aceasta este modalitatea in care putem intr-adevar sa ajungem pe culmile tuturor planurilor lumesti, sa le depasim si trecem dincolo de limitele existentei fizice, acesta este lucru care ne confera certitudinea ca suntem nemuritori, ca suntem fiinte eterne care dupa fiecare incarnare se intorc in Constiinta Divina Suprema.
Va urez rabdare, aveti rabdare cu voi insiva, nu incepeti direct cu ideea ca aceasta este o mare nascoceala si o mare prostie. INCERCATI!!! Nu costa nimic, decat o ora pe care oricum o petreceati uitandu-va la telenovele acasa sau la “Noaptea tarziu cu Mircea Badea“ Nu aveti nevoie de nimeni sa ne spuna cum sa traim, nu avem nevoie de nimeni sa nea dea lectii de viata, nu avem nevoie de nimeni care sa ne limiteze, care sa ne infraneze, care sa ne faca sa credem ca suntem nascuti direct sclavi, pentru a munci, pentru a participa pozitiv la bunastarea unora dintre noi. Ne nastem goi si singuri si la fel parasim aceasta lume. Venim si plecam completi pe Terra, in curand (Unoa), avem la indemana tot ceea ce ne trebuie pentru a realiza de ce suntem aici, pentru a face posibila legatura aceasta subtila, pentru a ajuta planeta sa evolueze spiritual si vibrational. Totul este viu in jurul vostru, iar viata este esenta divina. Iubiti-va pe voi asa cum El ne iubeste pe noi, atata va cer... AVETI INCREDERE IN VOI INSIVA!!! NU AVETI NEVOIE DE MODELE IN VIATA, DE MAESTRII, DE CONDUCATORI. SUNTETI PROPRII VOSTRI STAPANI!!!


3 comentarii:

  1. http://www.nonduality.com/asmi.htm

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, citeste-ma in continuare daca iti place ceea ce auzi, sunt un purtator al Luminii!

    RăspundețiȘtergere