Seara buna. Si zic seara caci pentru mine este seara de cand m-am trezit, de dimineata. Este un intuneric in jurul meu de nu inteleg nimic. Si in plus intunericul acesta nu este fizic. Pur si simplu ma simt blocat intr-o anume stare, o stare de inactivitate si de lancezeala in care simti ca ai sta cel putin cativa ani de-aici inainte. Nu vi se pare ca muncim prea mult? Mie, desi cred ca ma repet aici mersul la serviciu zilmic imi face rau. Si spun asta nu pentru faptul ca nu imi place ce fac. Am un serviciu decent unde cred macar ca sunt respectat, poate neinteles de catre unii, dar nu ma stradui neaparat sa ma fac inteles de toata lumea. Dar toata aceasta rutina intelectuala, toata aceasta indepartare de tot ceea ce tine de individ in persoana ma omoara. Ne trezim dis de dimineata, facem un dus, mancam ceva pe fuga, daca mai mancam, daca nu ne cumparam ceva de la metrou si ajungem in locul unde ne petrecem cea mai fructuoasa si cea mai lunga perioada a zilei noastre: Pe scaunul de la birou. Si ridic acest scaun la nivel de tron aici. Scaunul de la munca este important, atat de important incat daca nu te simti macar confortabil in el ai cam sfeclit-o. Vei sta toata ziua cu mancarici, ba iti amorteste o buca, ba te doare spatele, ba gatul. Nu e bine, daca tot stai acolo atatea ore ai macar dreptul la un loc decent de munca, solicita unul nou, daca asta e nou si e naspa strica-l. Sustine-ti punctul de vedere ca trebuie macar sa fii tratat ca om, sa nu isi inchipuie cineva cumva ca este sclavul cuiva.
De aceea va spun ca as mai lancezi asa inca cativa ani, intr-o viata lipsita de griji sociale, lipsita de prejudecati, si de strsuri gen munca, stresuri gen bani, stresuri sociale in general. De fapt in sinea noastra cred ca toti tanjim dupa asa ceva, dar nu gasim puterea sa o facem decat ori prea tarziu in viata ori pe bucatele. Muncim ca scalvii toata viata pentru altii, pentru o suma derizorie de hartii fara nici o insemnatate, pentru a ne gasi, a ne descoperi, a ne maturiza, pentru nevoia de rahat de a avea ce sa mancam si unde sa dormim. In tot acest rastimp apar si obiecte pe care le strangi pe langa tine din intamplare, sau din ambitii, apar locuri de care atasezi si le numesti acasa desi sunt tot ale voastre iar eu va dau inapoi o parte din hartiile pe care mi le dati in loc de recunostinta ca pot folosi termenul acasa pentru acele locuri. Apar obiecte care stau pe langa noi mai mult sau mai putin timp, apar persoane care ne atrag, apar deasemenea relatii. La capitolul relatii pot spune ca lucrurile stau diferit de la persoana la persoana. Eu pot spune ca ma pricep la oameni, la analizarea lor, la observarea lor. Si aici spun faptul ca imi place sa socialiezez si din asta rezulta faptul ca si invat ceva. Oare cata nevoie avem sa fim sociali? Ce ne face sa fim sociali, tinand cont ca socialul uman nu prea poate fi asociat cu efectul de turma pentru ca noi facem turma cu cine apucam, la serviciu cu unii, acasa cu altii, la bar cu altii, in club cu altii si asa mai departe. Deci ideea noastra de turma sau de haita este atat de bine structurata si atat de bine impartita la fiecare dintre noi in minte, incat nu poti generaliza nimic concret. Din acest fapt pe oameni cam trebuie sa ii analizezi in parte, nu spun nu se poate face referire la o anumita categorie sociala, sau ca nu se pot incadra in grupe mari oamenii in si din anumite categorii sociale. Nu! Spun doar faptul ca oamenii sunt strict unicate. Fiecare in parte sunteti un diamant neslefuit pe care viata il taraste prin rauri, prin muntì, printre betoanele din orase, printre unde si retele pintre conturi si servicii, printre ape si emotii, printre oameni si sentimente. Si treptat, diamantul nostru capata luciu. Ne maturizam! Ne dam seama de faptul ca incepem sa stralucim, ne privim pe noi insine si ne dam seama ca ne-am schimbat, ne dam seama ca ne transformam in ceva ce nu suntem in stare sa definim complet.. Ne dam seama ca am inceput sa stralucim atunci cand incepem sa contam pentru noi insine. Atunci cand avem incredere in fortele proprii, lucrurile care vin din exterior par sa afecteze mai putin individul. Ce ne face sa avem incredere in noi. Ce ne face sa ne spunem ca suntem draguti, poate chiar frumosi, ce ne face sa credem despre noi ca suntem inteligenti, iubitori, sociabili? Cand de fapt stim cum suntem? Stim ca pentru a ne salva pielea de la orice situatie putem arunca o minciuna nevinovata care oricum va fi suportata de catre social mult mai bine decat golul adevar. Da, asa este! Adevarul doare, si atunci cand este spus pe ocolite, dar daca mai este spus si verde in fata este si mai crunt. Dar asa ar trebui sa ne obisnuim, ar fi minunat daca ne-am respecta toti unul pe celalalt, am avea grija sa nu deranjam pe nimeni in jurul nostru cu nimic din tot ceea ce facem. Insa... ne complacem. Da, asta facem! Mai avem pana vom intelege ca specie ca noi de fapt suntem suma actiunilor, a gandurilor si a sentimentelor noastre. Tot ceea ce facem, simtim sau gandim are repercusiuni imediate, prezente sau viitoare in viata noastra. Daca macar de asta am fi constienti nu am mai face lucruri care sa atraga evenimente neplacute la noi in viata. Sunt si indivizi care la prima vedere par mai retrasi, mai izolati, care nu intra atat de mult in vorba cu ceilalti, care stau de vorba mai mult cu ei insisi si care tac mai mult fata de ceilalti. Acestia sunt oameni care sunt mult mai profunzi in analiza si simtire, acestia sunt cei ce percep mult mai usor noua realitate. Cel mai improbabil lucru este acela ca in viitorul apropiat nu se va intampla nimic. Va aduceti aminte inainte de revelionul dintre 2009 si 2010 cate speculatii erau? Ca vine sfarsitul lumii si asa mai departe. La fel a fost si la trecerea intre anii 1999 si 2000. Toate aceste banuieli, toate aceste legende si mituri, toate aceste zvonuri legate de sfarsitul lumii sunt doar zvonuri? Sunt doar vorbe goale? Studii in domenii din ce in ce mai vaste, domenii adevarate, stiinte adevarate cum ar fi astrologia, mitologia, simbolistica, istoria religiilor, paleontologia, semiotica si multe alte domenii de cercetare a ezotericului arata de-a lungul vremii ca nu este chiar asa. Agnosticii pot spune chiar ca din atatea publicatii in atatea domenii si-au gasit chiar propria religie, propria cale catre Dumnezeu. Chiar, voi ce credeti? Ce parere aveti ca de decenii bune vorbim despre ceva, despre o schimbare, despre sfarsituri si inceputuri, despre Dumnezeu si diavol, despre bine si rau, despre rai si iad etc? De fapt nu numai de cateva decenii facem asta. Prima carte se termina cu Apocalipsa dupa Ioan (apocalipsa = schimbare, transformare, nu sfarsit!). Deci, unde cautam adevarul? Stim cu siguranta ca exista un adevar, catre care tindem cu totii pentru ca asa este scris in codul nostru genetic, dar de ce este atat de ascuns? De ce nu este Biblia adevarul si de ce din caretea cartilor, de-a lungul timpului, multe minti luminate s-au straduit sa scoata pasaje, sa inlocuiasca fraze si cuvinte, sa faca traducerea sa nu mai para atat de exacta si sa fie mai plastica. De aceea biblia este cartea pe care daca o citesti cap coada, o studiezi si o analizezi, (bineinteles impreuna cu alte publicatii ajutatoare) este cartea care iti ofera cele mai multe informatii. Pacat insa ca nu sunt accesibile oricui. Pacat ca nu este scris atat de negru pe alb incat sa fie spus exact asa cum ai vrea sa auzi ca sa intelegi. Spuneti-mi voi, daca o persoana de la tara, fara prea multa carte se apuca si citeste/studiaza biblia o perioada ce credeti ca intelege? Ce rezultate credeti ca va obtine? Ce adevaruri va gasi? Din pacate aceste adevaruri sunt atat de bine ascunse sub metafore si in spatele lucrurilor pe care noi ne-am obisnuit sa le luam ca atare din biblie. Cateva exemple ar fi: oare nu se vede clar o paralela, o pune intre activitatea extraterestra si Dumnezeu? Intre ingeri si nave extraterestre intre “sabie de foc“ si laser? Intre raderea de pe fata pamantului a oraselor Sodoma si Gomora si faptul ca acolo a fost de fapt o explozie nucleara de proportii? De ce se cheama zona aia Marea Moarta acum si de ce nu creste nimic acolo? Si in prezent nivelul de radiatii este mare acolo, si nu cred ca egiptenii sau fenicienii sau evreii vremii respective si-au dat singuri cu bomba atomica pentru faptul ca nu aveau habar despre asa ceva la acea vreme. Oare trebuie sa luam ca atare tot ceea ce ni se baga pe gat de cand ne nastem si pana murim? Ce scop mai avem in Viata atunci? De ce, daca se cunoaste tot, se stie tot, mai traim? Adica chiar nu avem nici o traiectorie? Ne nastem, ne jucam, suntem schimbati si formati de catre parinti care deja au trait ceva pe aici si care stiu cum merg lucrurile, apoi de scoala, apoi indobitociti de sistem. Si, daca avem noroc, iesim la pensie la 65 de ani, ne odihnim, ca nu mai putem, pe o pensie mizera, abia ne mai taram hoitul plin de reumatism, artrite, infracturi si accidente vasculare, diabeturi si cancere. Mai traim cativa ani, nu prea multi din pacate pe banii nostri, dar de la sistem, si apoi plecam de aici, spre nu se stie unde caci nu este inca definit. UNDE? De ce nu ne spuneti alb pe negru? De ce la televizor trebuie sa vad reclame la pasta de inti Colgate in care bagati voi fluor ca sa ne indobitociti? De ce trebuie sa vad talkshowuri interminabile cu probleme sociale ce se invart in cercuri vicioase? De ce nu ne spuneti ca mai exista o realitate, de ce ne indepartati de Dumnezeu? Va dam noi gratis ce aveti nevoie de pe aceasta planeta numai nu ne mai mintiti! Observ ca pentru voi nu contam prea mult. Suntem doar sclavi si nu contam nici macar la numar. Contam doar sa existam, sa ne facem treaba, sa va facem treaba, si apoi ne putem duce linistiti catre ceea ce voi NU VRETI SA NE SPUNETI! As vrea sa stiu ce faceti voi in schimb pentru noi? Noi facem totul pentru voi, facem sacrificiu suprem, platim generatie de generatie toata viata sa va tinem pe voi in puf, sa va facem toate poftele, va ajutam sa furati tot ce aveti nevoie de pe planeta asta minunata si sa o distrugem, in schimb noi ce primim? Un salariu? 20 de zile de concediu pe an? O amarata de pensie dupa 50 de ani de munca? Suntem in superioritate numeric zic au acum si inca ceva, la noi in maine sunt armele cu care ne puneti sa luptam impotriva noastra...Suntem doar papusile intr-o mare sceneta de teatru la nivel interplanetar. Iar voi faceti ce vreti voi cu noi. Iar ce vreti este atat de diversificat incat chiar prin noi insine voi faceti asta, doar ne-o cereti, iar noi nu crancnim, nu spunem nimic pentru ca am fost invatati sa o nu o facem, am fost invatati sa fim subjugati, am fost invatati sa NI SE SPUNA SA FACEM LUCRURI.
Este bine macar ca mai sunt vizionari, ca sunt persoana care inca vad ca nu asta este realitatea, ca tot sistemul in care traim este gresit, a mers pe o cale gresita inca de la inceput iar acum pur si simplu lucrurile iau alta intorsatura. Din ce mai multi oameni se trezesc din aceasta letargie, din ce in ce mai multi deschid ochii si vad ca suntem subjugati, sa suntem stransi cu latul de gat. Vibratia pozitiva a planetei din ultimii ani a provocat daune serioase in randul celor ce conduc sistemul. Criza financiara care a afectat planeta nu a fost creeata, nu a fost intamplatoare si un act raspuns la noua energie ce nu mai poata fi asimilata de catre cei ce ne conduc. Cat de curand veti pleca, va veti intoarce de unde ati venit, iar noi vom fi liberi, vom avea posibilitatea sa relizam ca viata este minunata de fapt, este plina de iubire, de contemplatie, de bucurie si admiratie.
Pana atunci scepticii vor spune ca sunt povesti, toate sunt povesti, nimic nu se va schimba, ba au chiar si un viitor personal trasat in minte. Deja sunt cu mintea in SF-uri si se vad prin anul 2035 calatorind cu metroul pe marte sau facandu-si concediul pe Saturn. Alooo! Bagati-va mintile in cap! Traim in propriul nostru rai, pe care noi il facem sa fie asa cum este. Cand te duci in we la gratar este bine? Te simti bine? Dar daca in locul in care te duci sunt gunoaie? Mai stai acolo? Nu-mi spune ca scoti un sac de gunoi, strangi gunoaiele altuia si le vei duce sa le arunci ca nu prea te cred. Prea putini sunt cei care fac asta. Tu doar te vei duce mai incolo inca o suta de metri, si vei face acelasi lucru. Pentru ca nu te vede nimeni, si pentru ca poti, si pentru ca ti-e lene sa-ti strangi mizeriile si sa le iei cu tine? Daca pamantul, singurul care te vede cand arunci pe jos ti-ar da o palma de fiecare data, sau daca macar ti-ar murdari hainele cu noroi ce bine ar fi. De fapt nu doar pamantul te vede ci si Tu. Tu, sinele tau stie asta, vede cat de mult distrugi si Te distrugi in acel moment dar mintea ta spune.. las ma ca n-are nimic, e doar o punga, sau o sticla de plastic, uite cate mai sunt pe jos, ce mai conteaza una in plus.
Ai facut vreodata ceva sa salvezi planeta? Sau si tu ca majorittatea te gandesti ca ce poti face tu un simplu om sa reduca poluarea, sa faca planeta sa respire din nou? O gramada poti face. Poti fii sincer cu tine insuti si sa vezi ca este mult mai bine si mai benefic pentru toata lumea daca esti civilizat, daca respecti planeta asa cum te respecti pe tine, poti discuta, face si pe altii sa priceapa. Daca eu, fratele tau iti spun ca poluezi, iar eu iti respir fumul de la masina, tu ce faci? Lasi masina acasa si mergi cu metroul? Te preocupa macar asta? Iti pasa ca sunt blocaje in trafic pentru ca infrastructura orasului este depasita cam de 20 ori? Te doare la basca.. Nu iti pasa, nu constientizezi, contezi doar tu si atat. Sa iti fie tie cald in ML, sa nu te ninga, sa nu te ploua, sa ajungi la Mall indiferent ca intarzii o ora ca ai stat in intersectie la Razoare. Sunteti atat de ignoranti incat nici macar pe voi insiva nu va bucurati. Trec pe langa voi pe strada si prin magazine si ma uit la fetele voastre. Nici unul nu zice nimic, Toti sunteti atat de ingandurati, toti sunteti retrasi in aceeasi activitate cerebrala. Pur si simplu va ocupati timpul cu ceva, nu conteaza cu ce. Iar cand sunteti atat de plictisiti incat nu mai aveti ce face, dati drumul la televizor, cititi o carte, mancati ceva, sunati un prieten. Va e frica de moarte SA NU AVETI CE FACE. Sunteti intr-o alergare continua dupa nimic. Macar daca toata aceasta informatie pe care o consumati zilnic v-ar ajuta la ceva. Macar daca v-ar defini ca individ dar de unde? Ati auzit banuiesc expresia ca anturajul strica individul. Asa este! Ati intalnit vreodata pe cineva care sta singur foarte mult timp si care este violent, badaran, necivilizat sau oricum? Nuu, persoanele care stau foarte mult cu ei insisi realizeaza adevarul, ei sunt mai sinceri, mai onesti, mai iubitori, mai inchisi si mai ciudati din exterior as putea spune.
Cand mergi pe strada si vezi un individ singur care rade, sau care macar zambeste iti atrage cel putin atentia daca nu te face sa iti pui intrebarea de ce naiba rade asta frate de unul singur, a innebunit? De ce ni se pare straniu sa vedem pe cineva razand de unul singur? Este interzis sa ne distram singuri? Sau mai degraba este de neinteles pentru multi dintre noi? Am devenit patetici de ceva vreme. Ne vindem pana si mila! Ne vindem ideea de mila si compasiune. Majoritatea cersetorilor sunt un fel de salariati acolo intr-un alt sistem pe care noi nu il percepem in totalitate. Si daca el este angajat acolo, mie practic de cine imi mai e mila? catre cine este adresata compasiunea mea, caci catre el cu siguranta si-a pierdut orice sens si ca notiune macar?
Nimic nu mai este cum era candva! O gramada de notiuni si-au pierdut sensurile initiale pentru a fi inlocuite de surogate la moda, de lucruri care deformeaza realitatea si mai rau. De ce oare nu avem astfel de probleme cand suntem copii? V-ati intrebat de ce? Va spun eu! Pentru ca atunci este una dintre putinele perioade in viata, in care intelegem cu adevarat ce se intampla in jurul nostru, intelegem cat suntem de importanti ca individ, intelegem jocul, iubim sincer, visam catre un viitor probabil si nesigur, suntemi puri pentru ca nici macar parintii nu au apucat sa ne schimbe convingerile si intentiile. Nimeni nu a intervenit in viata noastra pentru a incerca sa ne reprime propriile simtaminte si ganduri pentru a si le impune pe ale sale de adult, de idee, de sistem. Pai cu ce drept faceti asta? Cine va dreptul sa cresteti copii asa? Cine va dreptul sa bagati in cap si suflete toate mizeriile astea pe care le aud de treizeci si ceva de ani? De ce ne reprimati din fasa puritatea, sinceritatea, iubirea fata de semeni si fata de Dumnezeu? De ce ne inlocuiti convingerile precum gloantele din incarcator si de ce ne picurati otrava in ochi si trageti valul adormirii peste suflete? De ce nu incercati sa va opriti din aceasta distrugere in masa pe care o faceti?
De aproximativ trei luni nu ma mai uit la televizor, nici macar nu citesc reclamele de pe strada, merg cu gluga in cap, cu capul in jos si va las pe voi sa credeti ca sunt nebun. Dar eu de fapt sunt doar liber si fericit, nu mai am mintea plina de doctrine proaste, nu mai am sufletul incarcat cu emotiile si cu energiile voastre negative. Sunt liber caci ma pot ascunde de voi, chiar intre voi, sistemul vostru pe langa faptul ca este gresit este si foarte defect. Tocmai de asta profit si eu, de slabiciunile voastre asa cum voi profitati de cele ale planetei. Si slabiciunile voastre nu sunt multe insa m-am educat sa le adulmec, sa imi sara in ochi. Reusesc acum sa ma pitesc in fata ta si tu sa nu ma vezi. De fapt daca mai citesti inca odata propozitia de dinainte nici macar nu stii sigur despre ce vorbesc si asta imi ofera mie ca individ o sansa in plus de supravietuire si de implinire.
Cata liniste s-ar face daca nu am vorbi nici unul o ora pe terra? Cata minune interioara am gasi daca toti ne-am opri in acest moment din orice facem? Dap, si asa este, nu incercati fiacare in parte pentru ca va ganditi ca un posibil rezultat oricum este mult prea departe, mult prea mic pentru a fi sesizabil, si cine stie cata vreme va mai trece pana in momentul in care macar sa vedeti acea farama de realizare. Dar daca toti gandim si simtim la fel unde ajungem? De ce sa ma mai ridic de la birou sa imi arunc hartia in cos? de ce regulile aceste le respectati? Pentru voi insiva sau pentru imaginea voastra? Pentru ce spun ceilalti despre voi? Eu cred ca stiu, dar tac aici, te las pe tine sa observi. Oricum stiu ca acum cand citesti aceste randuri ai impresia ca nu vorbesc despre tine ci despre restul ocupantilor planetei cu siguranta pe tine te exclud de aici, ca na, doar tu citesti, si persoanele de fata se exclud. Gresit!, pe langa faptul ca foarte putini vor ajunge sa termine chestia asta de citit, chiar la individ in parte ma refer si chiar imi pare rau ca nu pot alege o alta forma de exprimare, mai populara, sa ma pot face inteles de catre cei multi si “saraci cu duhul“, nu stiu, ma gandeam sa fac chiar o muzica care sa ii atraga precum mizeriile alea de manele, dar cu versuri bine tintite. Oare ar avea succes? ar fredona lumea pe strada? In loc sa ii bage bani lu` Putza in buzunar sau Adrian copilu` Frictiune la piciorul de lemn sa ma asculte gratis pe mine si sa invete, sau pe tine, poti face tu asta, iti poti gasi propria metoda prin care sa il ajuti pe cel de langa tine sa inceteze sa mai fie stupid, sa mai urasca si sa mai fie violent. De tine depinde totul pana la urma, si daca e sa ma gandesc la mine aici, va zic ca de mine depinde totul.
Haide sa ne redescoperim asa cum eram pe vremuri, copii... sa ne descoperim sinceri, plini de bucurii si cu chef de joaca. Eu am lopetica, are cineva o galetusa si niste nisip?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.