Imi citeai seara povesti
Si adormeam cu capul in poala ta
Imi talmaceai visele
Si ma scuturam de fortele tale
Imi erai poezia si cantul
Cafeaua neagra ce ma trezea dimineata.
Dar intr-o buna zi m-am trezit singur.
Plecaseși? Poate avea altcineva nevoie de tine...
Te-am considerat mereu numai a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.