Mai trec din cand in cand pe-acasa
Prin voia sortii ma adun tacut
Ma regasesc mancand la alta masa
Nici drumul parca nu mai mi-e stiut.
Si caut drumul, insist in inocenta
Ei nu mai sunt s-au dus la Dumnezeu
Cu cap plecat si oarece decenta
M-ascund cum o faceam copil mereu.
Un lacat greu atarn-n poarta,
Un altul mare-i in simtitri
Nu-i drumul meu - natura moarta,
Ar trebui sa-mi ies din firi...
Doar trec pe drum, privesc, suspin
Ce cald era aici, acum e iarna
Nimic din numele Cosmin
Nu se mai vede ce-am cioplit in barna.
Si-n pragul casei nu mai sade mama,
Nici casa nu mai are prag,
Nimic nu-mi mai invinge teama
Si in zadar de porti incerc sa trag.
Si-apoi ma ratacesc prin lume,
Mai cheltui cate-o tambra de la gard
Ma simt al nimanui - ca fara nume
Si sufletul mi-l invelesc in fard.
Si casa moarta in alte timpuri vii
M-acuza si ma bantuie tacuta
Ruini de amintiru - triste colocvii
Mai urla surd in iarna absoluta
inca mai sunt aici oameni care te asteapta cu drag, nu cu aceeasi caldura ca ,, acasa'' dar inca putem cladi alte ,, case''...iulia
RăspundețiȘtergere