advertise

vineri, 12 noiembrie 2010

De-acasa /12.11.2010

Mai trec din cand in cand pe-acasa
Prin voia sortii ma adun tacut
Ma regasesc mancand la alta masa
Nici drumul parca nu mai mi-e stiut.

Si caut drumul, insist in inocenta
Ei nu mai sunt s-au dus la Dumnezeu
Cu cap plecat si oarece decenta
M-ascund cum o faceam copil mereu.

Un lacat greu atarn-n poarta,
Un altul mare-i in simtitri
Nu-i drumul meu - natura moarta,
Ar trebui sa-mi ies din firi...

Doar trec pe drum, privesc, suspin
Ce cald era aici, acum e iarna
Nimic din numele Cosmin
Nu se mai vede ce-am cioplit in barna.

Si-n pragul casei nu mai sade mama,
Nici casa nu mai are prag,
Nimic nu-mi mai invinge teama
Si in zadar de porti incerc sa trag.

Si-apoi ma ratacesc prin lume,
Mai cheltui cate-o tambra de la gard
Ma simt al nimanui - ca fara nume
Si sufletul mi-l invelesc in fard.

Si casa moarta in alte timpuri vii
M-acuza si ma bantuie tacuta
Ruini de amintiru - triste colocvii
Mai urla surd in iarna absoluta

Un comentariu:

  1. inca mai sunt aici oameni care te asteapta cu drag, nu cu aceeasi caldura ca ,, acasa'' dar inca putem cladi alte ,, case''...iulia

    RăspundețiȘtergere