de joi

toata viata am trait-o doar incercand sa aduc oamenii impreuna si incercand sa ii ajut. chiar si atunci cand nu cereau in cuvinte ajutorul, insa simteam in expresia lor rugamintea... am ajuns aici, in punctul in care realizez ca foarte putini oameni ce au fost actori in filmul meu au inteles ce facem, au inteles profund ca ajutandu-i pe ei ma ajut pe mine. cei mai multi in schimb au vazut-o ca pe un profit, mai mult tragandu-si parte pentru ei si eschivandu-se in a oferi orice in schimb. asa este! toata viata v-am daruit oriceul meu acel orice care eram la fiecare dintre momentele in care voi doar ati profitat de mine. de cele care cu adevarat m-au iubit am fugit, am uitat cum este sa fii iubit neconditionat, exact la fel cum faceam eu cu toti, cu orice necunoscut. stiti ceva? mi s-a acrit sa va ofer neconditionat ajutorul meu tuturor, oricand, toata viata mi-am luat pumni in plex care mi-au taiat respiratia de la voi, au fost insa si momente in care am simtit ceea ce cautam in voi, pacea, apropierea, deschiderea, sinceritatea si, acum, uitandu-ma peste umar vad faptul ca eu sunt parte din ceea ce sunteti voi astazi. da, eu cu propriile mele alegeri sunt cocreator la viata fiecaruia dintre voi. ce m-a deranjat tot timpul vietii mele de om a fost faptul ca voi va prefaceati ca nu stiati asta, voi uitati intr-adevar la fiecare moment cine sunt eu!? am trecut peste, defiecare data, de aceea va pot scrie acum aceste randuri, insa dintre voi, cei care mi-ati fugit prin viata doar pentru a fura si a distruge, dintre voi, cati va mai amintiti de mine? de lacrimile varsate pentru voi? ce ati facut din mine ciudati paienjeni? unde ma mai raportez eu aici, acum? ce lagatura mai exista intre mine si voi, ca eu nu mai vad niciuna? pe zi ce trece coborati mai adanc in propria ignoranta fata de tot ce misca. stii, asta doare, mai tare decat daca mi-as taia o mana, sau mi-as scoate un ochi. ma doare ca nu ai ochi decat pentru carcasa ta, identificandu-te cu ea, chiar crezand ca esti ea. ai uitat de omenie, de cinste, de respect... ai uitat cine esti cu adevarat ai uitat cine si ce te mana in toate cate le faci, le simti si le spui, ai uitat sa fii observator si te identifici cu starea de tristete, de daznadejde, de suparare si nefericire. cum pot au fii fericit cand va vad pe voi nefericiti? de asta am trait pana acum, sa va vad fericiti.... va vad acum fericiti...insa... departe de mine. ma bucur ca v-ati inteles lectia, cei care si-au inteles-o, este un timp de la Domnul pentru toate in viata asta nu-i asa?

Imaginea, oglinda societatii

Imaginea.... Copiind lumea ce le inconjoara femeile au devenit de-a lungul secolelor din ce in ce mai frumoase... Scuze, nu femeile ci carcasele lor. S-au facut buzele cu ruj, ochii cu diverse culori, si-au lungit genele, si-au implantat silicoane in sani, in fese si buze, au acceptat operatii chirurgicale dureroase, doar pentru a fi mai frumoase, si-au tuns, vopsit parul, incretit, indreptat, ondulat, etc. si-au pus in evidenta soldurile si sanii si coapsele, au invatat sa atraga sexual pertenerul ideal. Insa ce nu au invatat este ca facand asta, acceptand sa faca asta, nu doar barbatul ideal a fost atras, au fost atras cat mai multi. Femeia a facut asta sperand ca ea sa fie cea care are posibilitatea sa faca alegerea cu ce-i mai bun dintre ce poate maxim ea sa atraga. Insa a uitat sa traiasca intre timp. A fost cu ochii pe imaginea exterioara atat de mult incat nu s-a mai bucurat de cine este de fapt. Tot datorita faptului ca a fost injositat de secole incoace, batuta, violata, omorata cu cruzime, supusa la cazne (cas-nicie - cazna, ne-vasta -  o persoana careia nu i se mai permite sa fie vasta sa fie deschisa) etc., ea a cautat aceasta inselatorie, aceasta iluzie a mintii, cum ca frumosetea ar fi in exterior. Nu avea de unde stii, asa a fost invatata, programata, dar a observat ca de-a lungul timpului are de castigat doar cea mai vicleana, cea care stie sa ascunda cel mai bine, sa disimuleze la perfectie. Am trait, atatea vieti, am ajuns aici, Acum! Ce facem, noi barbatii ne-am obisnuit sa dam cu pumnul, iar voi femeile sa fugiti si sa va inchideti in voi insiva. In plus ati creeat aceasta falsa iluzie a exteriorului perfect, care nici macar nu este disponibil. Cui foloseste toata imaginea ta exterioara si frumusestea deosebita a corpului tau, a modului in care te imbraci si te asortezi si te machiezi si te parfumezi? Tie? Nu! Deloc. Poate vreunui mitocan cu bani si cu mertan catre care tu te indrepti cu pasi repezi, pentru ca tu cauti stabilitate si siguranta intr-o lume nesigura, intr-o lume materiala, in una in care pt tine inca exista probleme. De aceea cauti siguranta financiara, iar carcasa ta reflecta acest lucrur, comportamenul tau este pe masura la fel de agresiv ca si socialul care te-a crescut iubita femeie. Esti imagine, esti piar - relatii publice, insa nu femeie. Cui foloseste imaginea asta te mai intreb inca odata? Cui daca iti este frica sa te deschizi in fata celui care te place si care ar sti sa iti arate si alta parte a minunatei vieti pe care o traim? Iti place de tine asa, cu masti pe figura? de ce nu ne ajuti pe noi barbatii?
 - Cum pe voi, care ne-ati batut, omorat, ars pe rug, spanzurat, si ati facut tot felul de experimente pe noi, cum sa va ajutam noi, ai innebunit, cum ma poti intreba asa ceva?
- Exista un inceput pentru orice, eu vreau ca acest inceput sa fie momentul reconcilierii intre mine si tine, intre Barbat si Femeie, la nivel planetar. Poti face asta, poti trece peste tot ce-a fost. Nici mie nu mi-a fost bine timp de secole, batandu-te, asuprindu-te, am fost singur, in inteles taina insa am tinut-o pentru mine, te-am crezut inferioara, asa imi fusese spus. Am crescut insa in intelegerea interioara si pot sa privesc dincolo de peretii corpului tau, dincolo de luciul tau de buze, de sclipiciul de la ochi, de matasea chilotului tau, dincolo prefacutul tau parfum cu care tu te identifici. Iti pot privi in suflet, si pot doar plange pentru ca tu sa intelegi ca eu inteleg cat ai patimit. Eu te iert, eu ma iert acum, eu incerc si deschid orizonturile unui nou inceput
-Si cum vezi lucrurile, cum crezi ca ar putea fi? Despre ce vorbesti aici, ca mi se par destul de profunde cuvintele tale. Ai dreptate, si eu m-am suferit de asuprire, si eu am plans prea multe rauri, prea multe mari, insa nu mai vreau minciuna, nu mai vreau sa fiu batuta si violata, ma voi oferi de bunavoie, neconditionat, de asta sunt asa de frumoasa. Si vreau sa va arat asta, sa va dau sa gustati, ca sa stiti ce ati pierdut tot atat timp, Ma voi deschide in fata ta barbate, iar tu ma vei invata, imi vei reaminti de ceea ce sunt, nu imi mai este frica de tine, nu am de ce, le-am traiti deja pe toate.
- Iti multumesc pentru incredere, imi place de tine, iti multumesc ca inca mai existi dupa cat de multe ti-am facut, iti multumesc pentru ca inca esti aici, pentru ca inca iti pot vorbi si pentru ca inca ma asculti. Multumesc Doamne ca ne-ai lasat portita intoarcerii Acasa.

Reclama - Tapusa lui Vlad Tepes

Reclama... Nu cred ca in momentul de fata exista ceva mai daunator omului! Ne-am deplasat atat de mult de la ideea de Natural, incat produsele pe care le folosim, le consumam, le asimilam au nevoie de aceasta dulce minciuna, aceasta ameliorare a ceea ce stim de fapt despre produsul respectiv. Recalama are un singur scop si acela este sa vanda, dara reversul medaliei este tragic pentru toti consumatorii. Imaginilie frumoase asociate cu sunete si melodii cunoscute si incantatoare, prezentate de oameni pe care noi ii consideram „de succes“, nu sunt altceva decat minciuni sfruntate ce ascund adevarurile despre ceea ce reprezinta in sine produsul. Imaginea a devenit mult mai importanta decat produsul in sine, de aceea omul a inventat marketingul, o ramura a sistemului care se ocupa cu divizarea pietei, abordarea ei pe categorii de consumatori si bineinteles, cu cele mai bune metode de a pacali si insela oamenii. Oamenii, mint oameni ca sa ii poata otravi, ca sa poata supravietui. Ce paradox urias am creeat. O tipa care are dinti stralucitori de albi, face reclama la colgate. Insa de observat ar fi ca biata fata are in gura numai bucati de portelan, care din fericire nu se cariaza, deci nu are nevoie de pasta de dinti. Nimic natural in asta nu? Sa mergem mai departe sa analizam rand pe rand reclamele, sa observam cat de multe au in comun chiar cu produsul in sine, cat de multe lucruri sunt ascunse, nespuse in spatele reclamei? Cine va vorbeste despre aspartam in bauturile gazoase, in tot felul de dulciuri si ciocolatzele? Dar despre betacaroten, dar despre E-urile toxice? Dar despre colorantii toxici? Piata de marfuri, tocmai datorita dezvoltarii a acestui segment de piata care insala si minte prin prezentarea a ceea ce nu este produsul de fapt, este sufocata de CHIMIE TOXICA! Naturalul a disparut ca notiune din cotidianul nostru, din modul nostru de a fi. Folosim sapunuri, sampoane, parfumuri, detergenti, inalbitori, balsamuri, creme, paste, prafuri, solutii de machiaj si cosmetica, vopseluri, etc, pe care scrie ca intr-o alta limba, pentru ca omul de rand nu stie chimie, si foarte rau face ca nu stie. Suntem deviati de la NATURAL prin propriile noastre alegeri. Femeile cauta sa arate cat mai bine (imagine) machiaje, unghii false, silicoane, rujuri, parfumuri ce iti sucesc mintile si cand le spui ca iti place de ele fug, (nu sunt pentru tine), Tu nu poti sa accesezi acest folder decat cu o parola, numita bani, numita faima, celebritate. Oamenii isi fac trofee din fier, bronz si alama si aur si le dau intre ei in diverse pompoase festivitati, ca si cum ar insemna ceva, diplome, titluri, totul este facut si acceptat orbeste de catre cei ce „nu vad dincolo de valul Maya“, special pentru a tine blocata ascensiune Omului catre ceea ce este el de fapt. Nu va mai mirati ca Lumea este un loc rau, nesigur, ca viata este grea, ci incearca chiar acum sa schimbi locul in care esti prin acceptarea Adevarului din tine: NU ESTI NIMIC DIN TOT ACEST MUPPETS SHOW! Aceste „jucarii“ frumos colorate, in ambalaje pompoase, aceste oravuri pe care le acceptam zi de zi in viata noastra NU VA DEFINESC CA OM, NU VA CONDUC CATRE NIMIC BUN! AU UN SINGUR SCOP, ACELA FIIND DE A VA TRANSFORMA IN SCLAVI, DEPENDENTI SI CONSUMATORI PENTRU TOATE ZILELE PE CARE LE MAI AVETI DE TRAIT! UNDE ESTE ALEGEREA VOASTRA CONSTIENTA AICI? VA SPUN EU, NU ESTE, ESTE UN FLUX DE ENERGIE CE VA CONDUCE ORBESTE PRIN MALLURI SI SUPERMARKETURI, UMPLANDU-VA CARUUCIOARELE CU ZECI SI ZECI DE OTRAVURI SI ZECI ZI ZECI DE PRODUSE NEFOLOSITOARE. DECI, LUMEA NU ESTE UN LOC RAU, CEEA CE ACCEPTATI VOI CU MINTEA DOAR ESTE RAU SAU BUN. CASCATI OCHII: PE LANGA CEEA CE SCRIE PE ETICHETE, MAI SUNT INCA O GRAMADA DE ALTE LUCRURI NESPUSE, PE CARE LE PUTEM INSA INTUI. STITI CU ADEVARAT CE MANCATI? CE BETI? CE PURTATI SI CE FOLOSITI? EU ZIC SA VA REGANDITI!

Banii - Salariile

Banii - Salariile... Privit de jos in sus din perspectiva omului care munceste si nu are spre cel care o freaca si are lucrurile stau cam asa. Am creeat acesti bani ca si metoda se comert - schimb de marfuri si servicii. Pana aici toate bune, nimic rau in asta, banii sunt buni, banii ne ajuta in viata. Pentru asta, dupa ce ne terminam studiile ne chinuim sa ne angajam, cautam un post cat de cat sigur, un salariu cat mai mare. Nimic anormal in asta! Joburile se gasesc cu greu, este criza, robotii au preluat deja multe joburi pe care le facea omul, chinezii sunt multi si morti de foame, comunismul i-a transformat in masini de adus copii pe lume, multe guri de hranit, multa responsabilitate in familie de aceea usor de manipulat. Pentru un pumn de orez fac orice, oricat. Te-ai angajat, ai reusit, felicitari ca ai reusit sa treci de cele 5 interviuri cu cei doi manageri cu seful de departament cu subdirectorul si cu directorul, cei care isi dau cu parerea despre aptitudinile tale fara ca macar sa te cunoasca. Greu, este necesara experienta, care, culmea, vine tot din munca in locuri similare. Un alt paradox creeat deja. Dupa ce te-ai angajat, ti se promit cateva lucruri printre care bani pentru activitatea pe care o depui in cadrul firmei. Dar acesti bani ti se promit nu in cadrul legal in care se desfasoara si restul activitatii, nuuu! O mica parte dintre ei sunt fiscalizati, adica trec si prin „analele“ statului cate te mai jecmaneste putin printr-o falsa idee de apartenenta de o natie si prin falsa idee de protectie sociala. Furt, pe fata, jaf la drumul mare! Restul pana la suma discutata nu intra prin contractul de munca, nu sunt fiscalizati, sunt bani pe care ii primesti „la negru“. Oare de unde provine expresia „la negru“? Nu tocmai de la acei oameni transformati de catre alti oameni in sclavi si obligati sa munceasca toata viata lor in folosul altora? Eu zic ca da! Deci, sa recapitulam!
Te-ai angajat sa prestezi niste servicii in folosul unei sume de bani fiscalizati, din care statul te fura pe fata. Restul, nu numai ca este nesiguranta, nerespectarea acordului initial creeat intre cele doua parti ci este inrobire, sclavie!
Dupa cateva luni de la angajare, cand totul pare a merge asa cum s-a discutat initial, apare Criza, primii care se „crizeaza“ sunt patronii, care se tem ca nu vor mai putea infuleca cu sapte guri, nu vor mai putea agonisi cu zece maini, copii si familiile lor nu vor mai putea avea acele excursii pe Coasta de azur, acele calatorii cu limuzina zilnic, baiatul de doi ani nu va mai putea avea iPhone5, iar ne-vasta nu va mai putea sa isi permita geanta Prada de 40.000 de euro. Se creeaza panica in randul acestor oameni hapsani, criza vine de sus in jos, invers proportional cu activitatea pe care voi, oamenii de rand o depuneti zilnic.
In fine, unda de soc ajunge la voi ca un tsunamii care face ravagii, vestile in mare suna cam asa: Stii, pana acum munceai pe 2000 de ron de luni pana vineri, dar acum e criza, va trebui cu totii sa facem un efort suplimentar sa supravietuim, sa o depasim. Deci patronii invoca Unitatea in acele momente, apeleaza la voi, la cei care il sustineti in fotoliul lui confortabil din piele scumpa, apeleaza la castigul vostru, si nu la oricare ci la cel bine organizat de dinainte, la castigul sclavului din tine, la castigul pe care tu initial l-ai acceptat inconstient, la cel „la negru“.
Odata invocata Unitatea, pe scara ierarhica, de sus in jos, omul - sclavul tace si inghite in sec: Asta este e criza! O accepta cu mintea, deja se gandeste de unde sa mai taie din cheltuielile lunare. Din 2000 de ron cat castiga initial venitul lui lunar a ajuns la doar 1200, si acum munceste si sambata! Are o cauza, are un scop, il ajuta pe patron si Unitatea impusa si invocata sa depaseasca criza!
Ce sa mai facem, ce sa mai zicem, doar este criza nu? In schimb, la randul sau, patronul este furat mai tare de stat, care a fost atat de furat de catre cei care il formeaza, de catre conducerea sa, incat singura varianta de iesire din criza, este inrobirea catre cineva mai mare ca si autoritate, catre cineva cu coaie si mai mari, cu arme si mai mari, care tipa si mai tare si care este oricand dispus sa ne ajute cu imprumuturi. Mai vorbim de dobanzi? Mai are sens? Mai are sens sa spunem ca dobanda este una cumulata si ca oricat de mult s-ar chinui o tara sa plateasca aceasta datorie, nu exista matematic vorbind solutia da a achita aceasta datorie? Nu mai are sens... Cei care ai tras pentru ei acum lovesc cu biciul mai tare in cei de dedesupt, au pus deoparte suficient cat pentru 100 de vieti omenesti, si-au luat toate masurile de protectie posibila ca cei de jos nu vor putea sa le calce domeniile vaste pe care traiesc, dar au totusi o frica, frica multimii nemultumite. Dupa cum vedem din aceasta relatare nimic din ceeea ce este scris aici nu se intampla din iubire ci este exact la polul opus, totul se intampla din frica. Din frica de a nu avea ceea ce ai acum, din frica de a nu castiga ceea ce stiai ca vei castiga, totul este strict bazat si invartit in jurul acestor hartii colorate. Monezile.... le mai bagam in seama? sa zicem ca si ele ar fi tot bani, insa poate doar volumetric sa conteze. Deci, in concluzie, cine greseste? Unde se greseste? Pana la urma nu noi am ales sa ne angajam acolo? Nu noi ne-am ales primarii si presedintii, Nu noi am ales sa traim inca in aceasta tara si nu am emigrat? Ba da, chiar noi. Poi bun, dar milioane de oameni sunt in aceeasi situatie ca si mine, deci inseamnca ca cu totii am ales gresit? Eu zica in in continuare ALEGETI GRESIT! ACUM! Nu sistemul este de vina, Nu exista nimic in exteriorul vostru decat in vagi termeni, decat in acceptiunea voastra individuala. Ce putem face? Este simplu, sa ne imaginam ca suntem din nou copii si ca ne-am plictisit de a ne juca acelasi joc social murdar. Pur si simplu nu mai vrem sa facem asta. Ce vrem de fapt? Ce vrea fiecare om? Cumva Liniste, Pace, Armonie, Fericire, Siguranta zilei de maine? Ceva de genul nu? Tocmai pentru faptul ca omul refuza sa traiasca Acum, face lucruri pentru un viitor improbabil, doar imaginat de ei insisi. Muncesc toata luna asta si pe data de 30 ale lunii voi lua salariu. Esti sigur ca vei mai apuca? Data de 30 este ceva sigur? Sau te-ai obisnuit tu sa masori astfel timpul?
Pune-ti intrebarea sincer, tie, Acum:
De ce am nevoie in acest moment pentru a fi? Vreti raspunsul meu? NEVOIA ESTE UN BLOCAJ NEMTAL, O FALSA DEPENDENTA, VIATA SE DESFASOARA IN ACEST CADRU AL MOMENTULUI PREZENT, PESTE CARE VOI MAJORIATETA OAMENILOR SARITI, VA ESTE FRICA DE EL SA IL IMBRATISATI ASA CUM ESTE, PENTRU CA ESTE NECUNOSCUT!MERITA SA VA REGANDITI LA TOATA POVESTEA ASTA?