advertise

miercuri, 4 aprilie 2012

Din tinerete 31.01.1999

   Rascolind printr-o agenda veche, in cautare de ceva anume am dat peste o scriere personala din datata cu 31.01.1999. Reproduc, cuvant cu cuvant aceasta inscriere de atunci!


Fantezie

   Albul ma inconjurase, iar pescarusii fluturau pe gunoaie. In lumina palida a amurgului
o roata de camion improsca noroi dintr-o baltoaca recent formata.
    Stau singur. Singur cu pescarusii si admir maretia si nobletea nisorii prin ceata deasa.
    Tristetea imi invalui mintea precum fumul albastru ce siroia din gunoaie prin aerul jilav, adulmecand noaptea cu zumzete de scantei.
    Nu pot sa gandesc la nimic. Zburdalnica noapte mai rupse o clipa din haul netimpului, inmugurind cate o stea. Palid, foarte palid, luna se contura pe tavanul lumii aruncand vagi umbre prin hublourile noptii.
    Fericire abstracta incearcana-n mine inocente amintiri de copil, iar caldura din suflet imi topeste ura acumulata pe parcursul zilei. Farame de timp, clipe de dor, franturi de lacrimi explodeaza in curcubee de amintiri. Frigul ma incolteste, iar somnul ma invaluieste treptat.
    Somnul... Visare... Iubita visare - evadarea din realitate...
   Mult asteptatul vis ciocane in poarta mintii. Al treilea ochi se deschide din nou pentru a strapunge bezna. Amintiri, mii de amintiri infloresc in nuferi galbeni pe poiana sufletului meu.
    Cand prima raza de soare il gadila treptat, atunci se trezi... Nici nu stia unde se afla, stia doar ca se simte bine, extrem de bine. 
    El era deja acolo asteptand-o. Nu-si amintea sa aiba vreo intalnire, dar imboldul de curios feminin ii dadu curaj sa paseasca. Trupul sau zvelt tresari cand el se ridica in picioare si o cuprinse in brate... Deschise larg aripile si batu puternic. Zburau... Un ciudat sentiment de bucurie ii umplu inima. Se simtea pentru el de-o vecie construita. O aseza in picioare, undeva departe pe ceva pufos. Apoi se apleca si ii intinse o mana de ... ceata!
   - ?!
   - Nu stiam ca norii se mananca, se scapa ea!
   Ii puse degetul la buze poftind-o sa guste. Anevoie incerca, dar se scutura ca dupa un vis urat.
   - E bun, ii sopti; e bun!
   Cu bratele sale vanjoase o departa putin de el, privind-o drept in ochi. Ochii sai albastrii ii dadeau o forta nemaipomenita, facacnd-o sa tremure la schifuirea vanticelului destul de racoros. O imbratisa din nou si de data aceasta luminite verzi trecura din unul in celalalt...
   - Ce zgomot crunt e linistea din sufletul tau, murmura ea, topita de de ultima sarutare patimasa...
Visul se trezi si isi fuma ultimele clipe, scotand rotocoale mari de ganduri gri...
   Nu mai era acolo... Il iubea?! De ce il iubea nu stia, insa inexplicabilul o coplesea. O lacrima mare si sarata i se prelinse pe obrazu-i catifelat...
   - De ce suferinta?! De ce amagire?! Sunetul vocii sale ii rasuna in urechi ca un suier de locomotiva facand-o sa-si acopere urechile cu palmele.
   Lacrima se rostogoli... Atatat amar de vreme cat trecuse peste ei... Gandul i se intoarse catre cele mai frumoase clipe...; care?! Toate erau minunate. Tristetea o cuprinse spulberandu-i speranta.
   - Te voi vedea si maine seara - isi propuse....prea tarziu...
   Frigul si ceata devenisera suparatoare. Eram acoperit de zapada, inghetat langa un petere murdar. Ninsoarea se potolise, iar zapada licarea sticlos prin perdeaua difuza de lumina a lunii. M-am dezmortit, mi-am aprins o tigara...
   Prin firicelul de fum ce se strecura prin ceata, observ o clipa doar doua luminite verzi ce se contopesc intr-o stea.
   Un ultim gand imi strafulgera mintea...
   S-au intalnit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu