advertise

vineri, 22 februarie 2013

Posibilitatea unui nou tip de VIATA - prosperitatea!




  Nu am mai scris de ceva vreme. Nu am considerat ca am ce. Tot ceea ce era de spus, am sintetizat in cuvinte deja, iar daca eu nu am facut-o, cu siguranta alti intelepti au facut-o in acelasi timp prezent cu mine. 

   Acumul este o perioada relativ tulbure, cu rastunari de situatii, cu iesirea la suprafata a temelor individuale neefectuate, intocmai pentru a fi rezolvate. Din ce in ce mai acut karmele ii imping pe cei netreziti catre desteptare, insa....
   Aici sunt cateva cuvinte pe care vreau sa vi le adresez.  Atentia indreptata in exterior te va face sa devi victima efectului cu care te identifici, iar fiind in calitate de efect, niciodata nu vei putea privi cauza care te-a transpus in acea identificare. Mai mult decat atat, orice tema neasumata de viata, oadata revelata in experienta, dar neasumata si nerezolvata, cu siguranta va reveni mai acut, pentru ca istoria cunoaste doar repetitivitatea.

   Intelegem, cei cativa a caror constiinta a fost trezita, ca modul comun curent de viata, nu este inctocmai unul care conduce omul catre prosperitate, ci respectand canoanele mentale ale vechiului sistem, nu facem altceva decat sa dam apa unei mori... de vant! Ne luptam cu noi insine zilnic, in incercarea de „mai bine“ de stabilitate si confort, si in lupta noastra uitam sa mai tinem cont de faptul ca Una suntem. Uitand acest important aspect, prioritatile sunt adresate gresit exteriorului si nu interiorului, sunt adresate lumescului - tridimensionalului si nu Spirirtului sau evolutiei Sale. Deasemenea, intelegem ca Impreuna este calea prin care toate aspectele vietii capata alte perspective. Omul este un aniomal social, deaceea umbla in haite, iar aceste haite se formeaza doar la nivel de rezonanta si de vibratie. Cu cat vibratia este mai ridicata, cu atat individul ce face parte din haita isi pastreaza atentia pe interior (Eu Sunt), iar exteriorul devine doar reflexia constienta a ceea ce este clipa de clipa. Calea Armoniei in haita, este una complicata in schimb, deoarece in cresterea Spirituala a individului, personalitatea tinde sa se exprime, sa-si ceara dreptul de spuravietuire, pe aceeasi masura cu care atentia constienta tinde sa o subjuge, sa o infranga, sa o tina sub control constient. Desigur Armonia nu este o utopie, ea chiar este posibila atunci cand in fiece inima creste si infloreste floarea compasiunii, a pacii interioare si a iertarii. „Impreuna“ trebuie perceput ca fiind deja ceva ce depaseste dualitatea, iar traiul- viata efectiva este evident departe de a fi linistita sau calma. Nici pe departe! Poate parea un fel de circ, pentru ca cosntant infruntari egotice vor avea loc, boli grave ale psihologicului se vor manifesta mai acerb, boli precum gelozia, precum dorinta de a acapara, dorinta de control si de putere, lucruri ce trebuiesc serios luate in considerare atunci cand vorbim despre asezarea in plan terestru a unei haite de bezmetici ce cutreiera planurile constiintei pentru a se redescoperi pe siesi.

   Ma refer la comunitati, ma refer la potentialitatea aducerii in manifestare fizica, si nu doar a incercarii, de a FI Impreuna! O comunitate este clar din punctul meu de vedere posibila, numai cu Oameni cu constiinta trezita. Nu vorbesc aici despre comunitati in care numitorul comun sa fie orice altceva decat Spiritul, caci El este Sursa, de-acolo provine si Armonia, si Pacea launtrica, si Iubirea ce poate fi doar neconditionata.
   Mi-am demonstart de-a lungul experientei de viata, ca sunt genul de om care se implica atunci cand este vorba de infaptuit ceva care este in comun cu propriile nazuinte. Eu am fost acela care primul a pus mana pe ciocan cand a fost de batut un cui, primul care a pus mana pe lopata si tarnacop cand a fost vorba de sapat un sant. Nu m-am speriat si nu ma dau inapoi de la munca fizica, desi inteleg acum, dupa doi ani jumate de la trezirea mea, ca creatia exista in fizic doar in plan secund, ea este precedata de cauzal, este precedata de aspectul uman si al interelationarii in acelasi numitor comun. De aceea, am fost si primul care „s-a grabit“, primul dintre oamenii constienti ce ii cunosc in romania, desi nu ma laud ca cunosc foarte multi, primul care a si avut o lamentabila esuare in punerea bazelor unei comunitati de acest tip. Cativa stiu mai bine despre ce este vorba, altii deloc. Cert este ca eu paseam cu incredere oarba in forta lui „IMPREUNA“ pe care o simteam ca ma sustine in spate. Cautam locul potrivit, asezarea in care comunitatea poate lua fiinta si poate manifesta. Negociam preturi la case si terenuri cu oamenii din zonele ce doareau sa vanda, zone ce corespundeau cu ceea ce virtuala comunitate ar fi dorit sa existe deja in plan fizic. Cu cativa lei in buzunar doar, negociam cu oamenii terenuri si case de sute de milioane, ma simteam stabil si sigur pe ceea ce vorbeam, stiam ca cei cu care caut sa infaptuiesc acest lucru doresc din toata inima sa se si intample, si mai ales ca sunt sprijinit in actiunile mele. S-a dovedit ca nu este asa, evident, ajunsi la fata locului, oamenii vedeau prin ochii mintii lucrurile, se uitau la ceea ce „parea“ a fi locul respectiv, si nu la ce era de fapt! Nu vedeau potentialitatea nici macar descrisa in cuvinte. Si astfel, sute de km am batut dealurile si muntii din apuseni, peste zece asezari relativ parasite (cu mare potentialiate) am colindat la pas, pentru a vedea, pentru a sta de vorba cu oamenii si pentru a aduna informatii ce ne-ar fi putut fi de folos, daca am fi avut macar o clipa in inimi cu totii Numitorul Comun. Ceea ce... nu era, sau cel putin nu la toti. Acelasi numitor comun, adus la nivel de minte, era modificat si transformat dupa proprile necesitati individuale, si astfel ajungeam la dezbateri inutile legate de drumul de acces, de prezenta sau absenta unui punct farmaceutic si/sau gradinita sau scoala, de faptul ca altitudinea e prea mica, sau prea mare, de numarul de camere al casei,  de apropierea sau departarea de orice alta asezare omeneasca. Strabatand la pas acele locuri, uitandu-ma cu atentie la Ce Este imi puteam imagina efectiv foarte usor, ce ar putea fi, de vom trage cu totii in aceeasi directie, insa de la factorul uman, dupa cum spuneam mai devreme, pleaca totul. Unde exista discordie, exista o mica probabilitate de intelegere si armonie.

   Sa spunem ca in acum, comunitatea ar putea exista la nivel... virtual. La bani marunti, cati dintre cei ce s-ar considera parte din aceasta comunitate virtuala a oamenilor constienti din tara, ar face acest pas, de renuntare la confortul cotidian, de reintoarcere la natural? Hmmm... dupa masuratorile mele 4.5%...
   Sunt omul actiunii, dupa cum spuneam, iar uitandu-ma in cauzal spre ceea ce va motiveaza, desi puteti spune ca judec fara sa fiu in cunostinta de cauza, ceea ce va face rotitele sa vi se invarta inca, nu este inca suficient pentru infiintarea fizica a unei astfel de asezari. Cu alte cuvinte NU AM CU CINE sa fac acest pas, pentru ca oamenii inca tind sa depinda de asfalt, de apa imbuteliata, de carefour si de auchan, de modele si tipare ale vechiului, care tind sa sufoce si sa inabuse ceea ce ridica nou in constiinta: O alta viziuna asupra vietii, una total diferita despre ceea ce este acum, una in care omul devie din parazit consumator, protectorul si beneficiarul direct al naturii, administratorul RESPONSABIL al Materiei, creatorul ce alege constient intoarcerea la o viata simpla si naturala.
   As mai spune cateva cuvinte despre posibilitati si potentialitati. Din punctul meu de vedere acestea sunt restranse, pentru ca incercarea esuata de anul trecut m-a costat destula energie costuri ce le resimt si acum. Intr-o situatie de barter in schimb, asocierea mai multori indivizi, in vederea Numitorului Comun, mai ales intr-o situatie ce propune implementarea si dezvoltarea unui noi tip de trai, nepus in aplicare pana acum, resursele trebuie sa fie infinite, si asa si sunt. Uitandu-ne cu atntie la noi insine ne vom da seama ca fiecare dintre noi isi va putea gasi cu usurinta rolul si implicarea intr-o astfel de fiintare. Unul are rol de lider spiritual - maestru a carui intelepciune si detasare face posibila aplanarea conflictelor de interese, cresterea efectiva a vibratiei si constiintei in fiecare dintre indivizi. Altul are rol administrativ, altul cunostinte temeinice despre constructii, altul despre agricultura, altul despre cresterea animalelor, altul despre relationare, altul detine chiar resurse financiare si uite asa aceste IMPREUNA poate deveni un motor eficient care se si invarte in sensul cresterii calitatii vietii, in sensul prosperitatii - evolutia pe care cu totii o vrem, dar din pacate o asteptam din exterior si ea nu mai vine odata. Va intreb dragilor, pe aceia care simt in interior subtila nevoie de o astfel de schimbare, pe aceia pe care viata la oras nu ii mai satisface ci ii dezgusta pe zi ce trece, pe cine asteptati sa faca aceasta schimbare? Cine credeti ca va veni in viata voastra vreodata sa faca vreo schimbare?
   Poate ca sunt eu un grabit din fire, ceea ce este adevarat, insa lucrurile se misca cu viteza de melc, si vreau sa pun punctul pe „I“ cand vorbesc despre infiintarea unei astfel de comunitati constiente. Stiu si cunosc expresia „ignorance is bliss“, am trait-o si eu ani de-a randul, insa pana cand permiteam  inconstientilor sa influenteze din toate punctele de vedere modul nostru de trai? Exista vreo limita, vreo linie care se trage in voi insiva si care va spune ca ceva e in neregula aici, ca mancarea pe care o consuma este otravita, ca aerul pe care il respiram este otravit, ca apa a ajuns sa se vanda in recipiente, ca suntem inconjurati de mormane de gunoaie, iar noi prin consumatorismul pe care il facem zi de zi, doar contribuim la marirea acestor mormane?
   Chiar sa cred ca vocea mea rasuna intr-un pustiu, ca nimeni nu aude acest semnal, acest tipat din inima care va implora sa reconsiderati in voi insiva tot ceea ce credeti a fi o „valoare“, toate lucrurile pe care puneti pret, si ele sunt de fapt gunoi in „folosul comun“ al omenirii? Pe de-o parte sunt curios de feed-back-ul acestei postari, stiu ca ea reprezinta doar adevarul din mine, si am invatat sa nu ma tem de propriul adevar, chiar de acesta doare in urechile celor ce il „aud“. Este totusi o considerabila diferenta intre a auzi si a asculta, caci a asculta vine din inima, nu este un act mental, ci un act de corelare a intelepciunii inimii cu cea universala.


  In incheiere mai spun asa. Cei care cu adevarat doresc acest lucru, cei care si constientizeaza implicatiile infaptuirii acestui lucru, va rog, nu va sfiiti sa ma contactati, eu sunt unul cu „know how“, plecand de la aspecte marunte, pana la cele de viziune mai larga asupra intregii ipoteze de „comunitate de oameni constienti“. Cel putin pentru mine ca individ, retragerea de la oras TREBUIE sa se intample anul acesta, si va voi explica in particular celor care vor vrea sa se implice in aceasta joaca de-a reintoarcerea la natural, ce, cum si de ce. Astept parerile voastre, Namaste!



3 comentarii:

  1. DA, desigur sunt in acord cu tot ce spui. te imbratisez, dragule! PS: nu da termene, in ACUM!

    RăspundețiȘtergere
  2. Așa-i când te bazezi pe alți oameni, și nu pe tine însuți.
    Omul pe sine bazat de alții e urmat...
    Omul care pe alții se bazează, nimeni nu-l urmează...

    RăspundețiȘtergere