advertise

luni, 10 decembrie 2012

In Lak'ech Ala K'in. I am another yourSelf.

   

   In Lak'ech Ala K'in. I am another yourSelf.


   In postare trecuta vorbeam cate ceva despre Adevar, iar astazi voi merge mai departe si va voi vorbi despre Adevarul in Iubire.

   Unele dintre cel mai prost intelese cuvinte din orice limba de pe Terra sunt cuvantul Iubire si cuvantul Adevar.

   Aceste doua cuvinte insa, se pot reuni intr-un alt cuvant, la fel de prost inteles de catre mentalul umanitatii. Acesta este Dumnezeu, sau orice alt cuvant cere il defineste a „fi“ pe „Dumnezeu“. De ce afirm toate acestea? Evident, pentru ca ASA ESTE. Cand spun ca Asa Este, inseamana un singur lucru, Ca asa Este, A fost, Si va fi dintotdeauna, dincolo de notiunea liniar mentala de Timp, un alt cuvant prost inteles de Omenire.

  Dincolo de Universul timpului si al spatiului se ascunde mereu
realitatea substantiala.
Adevarul fundamental.
   „Aceasta realitate substantiala, numita hermetic "Tot", e mai usor
inteleasa prin acest nume fata de numeroasele expresii aplicate de oameni.Toti iluminatii vechi si noi afirma ca natura profunda a Totului este necognoscibila. Trebuie sa fie astfel fiindca nimeni nu poate sa inteleaga natura si fiinta Lui proprie chiar cu ajutorul Totului. Hermetistii cred si invata ca Totul in El insusi este si trebuie sa fie totdeauna nedefinibil. Ei consideratoate teoriile, toate conjuncturile si toate speculatiile teologilor si metafizicienilor privind natura adinca a Totului, ca un efort copilaresc al spiritului muritorilor pentru a cuprinde secretul Infinitului. Asemeni eforturi au esuat totdeauna prin natura chiar a muncii. Acela care urmareste asemenea cercetari, parcurge din toate partile labirintul gindirii si termina prin a se rataci prin pierderea oricarei ratiuni, a oricarei actiuni, orice conduita sanatoasa si rezonabila, devenind nepotrivit pentru munca vietii ca si veverita care alearga pe roata miscatoare in colivia sa mergind mereu si neajungind nicaieri. El ramine prizonier si se gaseste in locul de unde a plecat.Mai orgoliosi sint acei care incearca sa atribuie Totului personalitate,calitatile, caracterul si atributiile lor, acordindu-i emotiile, sentimentele si caracteristicile omenesti ca si defectele geloziei, tendinte la laude, elogii,dorinte de onoruri si lacomie. Aceste idei trebuiesc indepartate. In acest domeniu trebuie sa facem o distinctie intre religie si teologie, intre filosofie si metafizica. Pentru noi religia nu este decit o realizare intuitiva a existentei Totului; teologia este tentativa oamenilor de a-I atribui o personalitate, calitati, caracteristici, de a-I atribui teoriile lor privind afacerile lor; vointa lor, dorintele lor, planurile lor si de a fi intermediari intre El si popor. Pentru noi filozofia este o cautare in vederea cunoasterii lucrurilor cognoscibile si conceptibile, in timp ce metafizica este o incercare de a duce cercetarea mai profund in afara limitelor obisnuite, in regiunea incognoscibilului si a necuprinsului cu aceleasi intentii ca si teologia. Deci religia si filosofia sint pentru lucruri care au radacini in realitate, in timp ce teologia si metafizica ne apar ca trestii rupte si inradacinate in nisipurile miscatoare ale ignorantei si nu constituie decit un suport fragil pentru inteligenta si spiritul omului. Noi insistam pentru acceptarea acestei definitii si o mentionam pentrua defini pozitia noastra. De altfel vom vorbi in lectiile noastre foarte moderatde teologie si metafizica. In timp ce natura esentiala a Tot-ului este incognoscibilitatea, exista anumite adevaruri legate de existenta sa pe care spiritul uman este dispus sa le accepte. O analiza a acestora constituie un subiect interesant de cercetare, mai ales cind el concorda cu teoriile iluminatilor din planuri superioare.
"Ceea ce este Adevarul Fundamental, Realitate Substantiala, nu are nevoie de o denumire speciala, insa oamenii iluminati il cheama TOT."
Kybalion. Ratiunea umana pe care trebuie sa o ascultam cu religiozitate cit este posibil sa gindim, ne invata astfel despre TOT:
1. Tot-ul trebuie sa fie Tot, ceea ce este realmente. Nu poate exista nimic in afara Tot-ului, altfel Tot-ul nu ar fi Tot.
2. Tot-ul trebuie sa fie infinit, caci nimic nu poate defini, confirma, limita sau restringe pe Tot. El trebuie sa fie infinit in timp, adica etern; El trebuie sa fi existat constant, caci nu exista nimic care ar fi susceptibil sa-L creeze; ceva ce nu poate izvori din nimic, daca El nu ar fi existat o clipa foarte scurta, El nu ar exista actualmente. El trebuie sa fie destinat sa existe constant in viitor, caci nimic nu-l poate distruge. El nu va putea niciodata sa nu fie chiar timp de o secunda, pentru ca ceva nu poate niciodata sa devina nimic. El trebuie sa fie infinit in spatiu, El trebuie sa fie pretutindeni, caci nu exista loc in afara Tot-ului. El nu poate fi decit continuu in spatiu, fara fisuri, fara separare, caci nu exista nimic care sa-L poata sfarima sau sa-I intrerupa continuitatea si nimic care sa inchida crapaturile sale. El trebuie sa fie infinit in putere, adica absolut, caci nimic nu este susceptibil sa-L limiteze, sa-L restringa, sa-L reprime, sa-L margineasca,asemuiasca sau sa-L stapineasca. El nu este supus nici unei alte puteri.
3. Tot-ul trebuie sa fie neschimbator - permanent - constant, adica nu-si poate modifica natura sa intima, caci nimic nu-i capabil de a opera schimbari in el. Nu exista nimic in care s-ar schimba, nici de unde ar putea veni. Nu i se poate adauga nimic si nimic nu i se poate amputa; nu se poate mari sau micsora; El nu poate deveni mai mare sau mai mic din nici un punct devedere. El trebuie sa fi fost totdeauna si trebuie sa ramina totdeauna exact cum este astazi. Tot-ul nu a fost niciodata, nu este actualmente si nu va finiciodata altceva, in care ar putea sa se schimbe. Tot-ul fiind infinit, absolut,etern, neschimbator, rezulta ca nimic finit, schimbator, efemer, conditionat, nu poate fi Tot. Si cum nu este nimic in afara Tot-ului, toate lucrurile finite trebuie sa fie nule in realitate. Fiecare din noi si tot ce vedem e balon desapun. Cind materia este miscare, oricind Vointa care dispune incetarea miscarii face sa nu se mai cunoasca ce a fost balonul de sapun. Nu va infricosati, caci nu avem intentia - sub acoperisul filosofiei hermetice - sa va facem sa parcurgeti cimpul stiintei crestine. Este imposibil de a concilia cele doua stari in aparenta contradictorii. Vom ajunge la aceasta cind va sosi momentul. Noi vedem in jurul nostru ca ceea ce se numeste materie, constituie fundatia fizica a tuturor formelor existente. Tot-ul este deci simplu, materie? Nu! Materia nu poate manifesta viata, nici inteligenta si cum viata si inteligenta se si manifesta in univers, Tot-ul nu poate fi materie; caci nimic nu poate ajunge mai sus decit izvorul sau, nimic nu se manifesta in efect care sanu fie deja in cauza; nimic nu exista ca consecinta fara sa fi fost deja in antecedent. Ca urmare, stiinta moderna ne informeaza ca nu exista in realitate nici un lucru care s-ar putea numi materie. Ceea ce noi numim materie, nu-i decit simplu Energie sau o forta intrerupta, adica o energie sau o forta care poseda un grad slab de vibratie. Asa cum un scriitor a denumit-o de curind: materia se confunda cu misterul. Insasi stiinta moderna a abandonat teoria materiei si sustine pe aceea a energiei.Tot-ul este deci Energie sau Forta? In acest caz, nu! Energia sau Forta cum o inteleg materialistii, este oarba, dezbracata de viata sau inteligenta. Viata si Inteligenta nu pot proveni in nici un caz de la o energie si forta oarba, pentru ratiunea pe care deja am aratat-o mai sus: "nimic nu poate atinge(ajunge) mai sus decit propriul sau izvor". Nimic nu este aplicat care sa nu fie implicat. Nimic nu se manifesta in efect care sa nu fi fost si in cauza.  Astfel Tot-ul nu poate fi o simpla energie, nici o simpla forta. Daca ar fi asa, nu ar mai putea avea in existenta lucruri ca Viata si Inteligenta, ori noi stim ca astfel de lucruri exista, caci noi sintem vii si noi utilizam inteligenta noastra pentrua studia aceasta problema. Astfel rationeaza acei care proclama ca energia nu este Tot-ul. Ce este atunci acest ceva superior materiei si energiei, pe care noi stimca exista in Univers? Este viata si Inteligenta. Bine, dar atunci Tot-ul este Viata si inteligenta? Da si Nu! vom raspunde. Daca intelegeti viata si Inteligenta asa cum le cunoastem noi oamenii, saraci muritori neinsemnati atunci Tot-ul nu este aceasta. Dar de ce fel de viata si inteligenta e vorba? Este vorba de o inteligenta vie cu mult superioara la tot ceea ce muritorii inteleg prin aceste cuvinte, viata si inteligenta nefiind comparabile fortelor mecanice sau materiei. Ceea ce noi voim sa spunem este inteligenta vie infinita, comparata cu viata si inteligenta limitata. Noi voim sa spunem ca spiritele luminate inteleg cind pronunta respectuos cuvintul "spirit". Tot-ul este
inteligenta vie infinita. Iluminatii il numesc Spirit.
Kybalion.

   Acum, tot am aflat la ce fel de „Tot“, Ma refer ca Este de fapt, i-L intreb pe Dumnezeu din Mine:
  - Doamne Tu stiai asta? iar El imi raspunse:
  - Nu Fiule, Tocmai Acum am Aflat si Eu.

  Adevarat iti spun, caci este necesar sa traiesti cu toata natura ta de Om in intelegerea cea mai de sus a Sa! Si cand spun asta, ma refer la faptul ca Totul - Una este! Sau unul, dupa caz. Acel Unu care va/ne reprezinta doar pe Mine, singurul care exist, eternul, necognoscibilul, inefabilul, misteriosului „EU SUNT“ din fiecare din voi insine! Asta aduce in intelegere ca Viata si Existenta in Sine nu este una banala deloc,ci Doar prin tine, cel ce citesti acum aceste randuri Ea se manifesta Acum. Asadar Totul = Eu sunt!
Astea fiind spuse si pricepute deja, mergem mai departe si vedem in ce directii potentiale, duale, poate Exista acest „Eu sunt“. Traiul in Pace si armonie, este o iluzie imposibila pentru cel ce inca traieste in dualitate cu mintea. el nu va putea inceta sa separe existenta in mai mare sau mai mic, castig/pierdere, superior/inferior, bun/rau... etc.. Existenta reala a traiului individual cu mintea in dualitatea, separare, iluzie a facut posibila realitatea pe care o experimenez/experimentam cu totii Acum. Am putea sa afirmam stupiditati ca ne indreptam catre „in jos“ sau catre „in sus“ , ca Adevarul este ca Nu prea conteaza de fapt. Atata timp cat paradigma prin care „eu sunt-ul“ individual traieste in limitarea intelegerii in dualitate, el nu va lumina in reteaua infoenergetica a „acumului“. Ce inseamna asta? ca punctul nu s-a descoperit pe siesi, ca nu priveste in propria creatie constient de Cine Este Cu Adevarat. Aceasta manifestare, sau forma de existenta a lui „eu sunt“ Nu poate crea Armonie!
   Ce este totusi Armonia in Unu? O utopie a umanitatii? Ipotetic macar, avem dreptul sa discutam despre Ea? De unde ar fi cazul sa privim lucrurile atunci? Tot de la ...exterior catre interior? Este o nebunie sa crezi ca Armonia in exterior exista! Aceasta forma de existenta a lui „eu sunt“, insa... e posibila, si Ma hazardez sa spun caci chiar potentiala.

   Armonia in Unime, este posibila numai cand „eu sunt-ul“ individual iese din separare-iluzie, cu intelegerea si devine constient de Sine, cel explicat in Tot ce-aM explicat pana Acum. Ea poate fi reala ca si existenta, numai ce vreun mort invie in voi ca sa faca lumina pentru cei ce urmeaza. Aducerea in intelegerea individual ca si nivel de constientizare stadiu de iluminare, pretinde insa un efort urias, chiar „suprem“ ca si efort sustinut al Luminii ce curge din „eu sunt-urile“ individuale ale multora. Ea este posibila prin Adevarul lui „cine esti de fapt“ adus in propria-ti Iubire. Iubirea nu poate coexista cu nimic ceea ce pare a nu fi Iubire, si aici as insira cateva dintre lucrurile care Nu sunt iubire: minciuna, vina, remuscarea, teama, rautatea, egoismul, mania, supararea, durerea, si multe, multe altele. Cand traiesti cu Adevarul tau Cel mai Inalt in propria-ti existenta in propria-ti Iubire care Esti, vei stii ca aceasta (forma), sa ii spun asa, de existenta, stii deja, ca nu este una des intalnita inca pe la noi si mai stii un lucru, ca doar in acest mod in care Tu esti Acum, Armonia poate exista Doar.
   Cat de complicat par toate, si cat de Simplu Este Totul. De ce Frica?, de moarte? care dintre ele, cea fizica care vine candva, sau cea spirituala pe care o traiti Acum? Nu are sens o astfel de logica dragii mei, si cu totii stim cat de mult „eu sunt“ pretuieste Adevarul. Chiar existenta lui constienta se bazeaza pe asta. Armonia vine in Adevar, din Iubirea ce Esti Acum. De aceea este atat e important, necesar de important sa va constientizati propria natura, nelimitandu-va cu intelegerea nici macar la nivel de concept, ci traiti-le efectiv. Ele sunt cele ce restabilesc circuite/ retele neuronale ale mintii colective demult-uitate ale omenirii. 
   Cat de mult ne temem? De a fii vazut? Dezbracat, de hainele egoului, exact asa cum suntem noi de fapt? Va mai lasati mult supti de energie acordand atentie iluziei materiale? Va cert, dar va si felicit in acelasi timp, din aceeasi Iubire, evident, nici nu as avea cum altfel, M-as minti pe Mine de propria-Mi existenta, de a comunica numai o singura fata a monezii, si anume Iubirea care se transforma in iubirea ce ascunde adevarul. una mica si limitata, una  in care apare frica de a fi parasit/a, posesiunea (al meu a mea), frica de altul/a mai Bun, gelozia, toate din neasumarea Adevarului in Iubire. In cupluri apar apoi parteneriate de sustinere a demonilor individuali si avem modurile de cupluri dominant/a si dominat/a dar fara a tinde catre centru, catre Armonia perfecta. Adevarul nu este sustinut de niciunul din parteneri in mod constient si acesti demoni pe care ii suportati in voi se hranesc cu toata energia si atentia voastra, si din cate Stiu eu, demonii se manifesta doar prin oameni, l-a vazut careva pe dracul Gol?

   Nu mai astepta, spuneTi Adevarul Acum, spune ce ai pe inima cui ai de spus, descatuseaza-te si elibereaza-te de acesti demoni, uitandu-te la ei atunci cand ei se manifesta, caci prin fiecare „eu sunt“ inconstient prin natura subconstientului gresit programat. Uita-te la ei atunci cand se manifesta si constientizeaza-i, nu-i mai lsa sa isi faca de cap, pentru ca ei nu sunt iubire, caci iubirea nu se cearta, nu se injura,nu se bate, nu se scuipa, caci Ea este constienta de siesi, iubirea de cuplu arata in cuvinte si sunet cam cum a descris-o deepak chopra in aceasta melodie:)



  Aceea este Adevarata Natura a Iubirii, cea in care Adevarul, care de cele mai multe ori doare si il raneste pe Ego, este comunicat, atunci cand el este necesar sa fie comunicat. Of, din nefericire si limba este o mare curva de cuvant ce nu prea e inteleasa de mintea de rand, dar asa cum a afirmat iisus, va mai afirm acum si eu: Adevarul va va Elibera!

   Este necesar sa intelegem ca „intelegerea“ sensului Adevarat al acestor cuvinte des folosite in mintea universala, a celor descrise un pic mai sus destul de sumar insa, este esential pentru implinirea Armoniei. Mai atasez un clip aici care mai spune cate ceva despre Adevarul in Iubire:


   
   Recunoste-ti-va misiunile ce le aveti de implinit in aceste vieti pe care le traiti acum, si haideti ca Avem mult „de lucru“ pana... departe, deasta va aflati aici... acum, pentru re-intregire! Va invit din nou la meditatie si auto-reflectare, este o revolutie pasnica a iubirii si a linistii din voi doar.

   Va imbratisez la iesire si sa stiti, ca Eu locuiesc in fiecare dintre Voi insine! Adevarul va triumfa!



miercuri, 4 aprilie 2012

Din tinerete 31.01.1999

   Rascolind printr-o agenda veche, in cautare de ceva anume am dat peste o scriere personala din datata cu 31.01.1999. Reproduc, cuvant cu cuvant aceasta inscriere de atunci!


Fantezie

   Albul ma inconjurase, iar pescarusii fluturau pe gunoaie. In lumina palida a amurgului
o roata de camion improsca noroi dintr-o baltoaca recent formata.
    Stau singur. Singur cu pescarusii si admir maretia si nobletea nisorii prin ceata deasa.
    Tristetea imi invalui mintea precum fumul albastru ce siroia din gunoaie prin aerul jilav, adulmecand noaptea cu zumzete de scantei.
    Nu pot sa gandesc la nimic. Zburdalnica noapte mai rupse o clipa din haul netimpului, inmugurind cate o stea. Palid, foarte palid, luna se contura pe tavanul lumii aruncand vagi umbre prin hublourile noptii.
    Fericire abstracta incearcana-n mine inocente amintiri de copil, iar caldura din suflet imi topeste ura acumulata pe parcursul zilei. Farame de timp, clipe de dor, franturi de lacrimi explodeaza in curcubee de amintiri. Frigul ma incolteste, iar somnul ma invaluieste treptat.
    Somnul... Visare... Iubita visare - evadarea din realitate...
   Mult asteptatul vis ciocane in poarta mintii. Al treilea ochi se deschide din nou pentru a strapunge bezna. Amintiri, mii de amintiri infloresc in nuferi galbeni pe poiana sufletului meu.
    Cand prima raza de soare il gadila treptat, atunci se trezi... Nici nu stia unde se afla, stia doar ca se simte bine, extrem de bine. 
    El era deja acolo asteptand-o. Nu-si amintea sa aiba vreo intalnire, dar imboldul de curios feminin ii dadu curaj sa paseasca. Trupul sau zvelt tresari cand el se ridica in picioare si o cuprinse in brate... Deschise larg aripile si batu puternic. Zburau... Un ciudat sentiment de bucurie ii umplu inima. Se simtea pentru el de-o vecie construita. O aseza in picioare, undeva departe pe ceva pufos. Apoi se apleca si ii intinse o mana de ... ceata!
   - ?!
   - Nu stiam ca norii se mananca, se scapa ea!
   Ii puse degetul la buze poftind-o sa guste. Anevoie incerca, dar se scutura ca dupa un vis urat.
   - E bun, ii sopti; e bun!
   Cu bratele sale vanjoase o departa putin de el, privind-o drept in ochi. Ochii sai albastrii ii dadeau o forta nemaipomenita, facacnd-o sa tremure la schifuirea vanticelului destul de racoros. O imbratisa din nou si de data aceasta luminite verzi trecura din unul in celalalt...
   - Ce zgomot crunt e linistea din sufletul tau, murmura ea, topita de de ultima sarutare patimasa...
Visul se trezi si isi fuma ultimele clipe, scotand rotocoale mari de ganduri gri...
   Nu mai era acolo... Il iubea?! De ce il iubea nu stia, insa inexplicabilul o coplesea. O lacrima mare si sarata i se prelinse pe obrazu-i catifelat...
   - De ce suferinta?! De ce amagire?! Sunetul vocii sale ii rasuna in urechi ca un suier de locomotiva facand-o sa-si acopere urechile cu palmele.
   Lacrima se rostogoli... Atatat amar de vreme cat trecuse peste ei... Gandul i se intoarse catre cele mai frumoase clipe...; care?! Toate erau minunate. Tristetea o cuprinse spulberandu-i speranta.
   - Te voi vedea si maine seara - isi propuse....prea tarziu...
   Frigul si ceata devenisera suparatoare. Eram acoperit de zapada, inghetat langa un petere murdar. Ninsoarea se potolise, iar zapada licarea sticlos prin perdeaua difuza de lumina a lunii. M-am dezmortit, mi-am aprins o tigara...
   Prin firicelul de fum ce se strecura prin ceata, observ o clipa doar doua luminite verzi ce se contopesc intr-o stea.
   Un ultim gand imi strafulgera mintea...
   S-au intalnit...