advertise

joi, 22 august 2013

NU stiu cum sa incep si mai ales de unde sa incep... scriu acest lucru pentru ca il traiesc evident si pentru ca am nevoie de ajutorul tau sustinut in a ma intelege si a ma ajuta efectiv sa depasesc acest impas, acasta tulburare care se manifesta acut in mine. Nu vreau deloc sa te inspaimant, sa te pun pe ganduri, sa orice altceva decat sa reusesti sa intelegi ca ESTE NECESAR ca tu sa fi puternic ancorata in femininul care ESTI pentru a ma pputea ajuta.
Simt...
De la o vreme,de cand intelegerea mea in Spirit a crescut, sa spunem de vreo trei luni incoace, cu faze acute insa cronicizat in mine este o lipsa de... nu stiu ce. tocmai acest lucru incerc aici sa il descriu si pentru tine, dar mai ales pentru mine. scriindu-l poate mi-e mai usor sa ii gasesc un capat, o rezolvare, o iesire de aici.
Spun lipsa de ceva, si ma refer sa nu la lumea asta materiala. Lipsa de bani? poate, dar vorbesc de bani multi cand zic lipsa de bani, bani cu care creatia s-ar putea desfasura la un alt nivel, mai amplu si mai simplu. in mare nu duc lipsa de bani, caci m-am debarasat, dupa cum bine stii, de lumea asta material atat de mult incat nu mai privesc materia ca pe o necesitate, ci ca pe o existenta firesca. Lipsa de posibilitati?.... hmmm, poate ... dar aici vorbesc despre posibilitati in creatie, si cred ca aici incepe ... complicatul de fapt.
Cand spun lipsa de posibilitati in creatie, sunt oarecum constient de faptul ca eu imi creez propria realitate prin ceea ce sunt clipa de clipa, insa nu 100% constient, pentru ca nu as mai crea cacatul asta, evident. Ceea ce doresc este a afla cauzele profunde a ceea ce ma determina sa NU INTELEG de fapt ce dracului am de facut in continuare. Imi este atat de greu sa fiu cine SUNT, si in acelasi timp sa ma simt atat de SINGUR intre oameni, si cand spun asta, o spun pentru ca se resimte in mine foarte PREGNANT un sentiment cum ca nu mai pot trai prin prisma starii actuale a umanitatii pe terra. de-a lungul timpului trezirii mele am invatat, am avut acele „aha“-uri si acele „wow-uri“ acele revelatii tot mai inalte care m-au condus cu intelegerea in punctul in care si manifest acum. am fost si impotriva oamenilor si alaturi de ei sprijinindu-le sustinut calea. In schimb, privind acum, peste ceea ce sunt, in oglinzile mele, acestea sunt atat de putine, si atat de evazive incat tind sa cred ca asa am devenit chiar eu insumi. m-am indepartat singur fata de toti oamenii care imi erau dragi, si am facut asta pentru ca Adevarul meu interior s-a marit treptat pana cand a intrat treptat in conflict cu adevarurile partiale ale oamenilor cu care relationam, si, cum nu stiu a fi diplomat, adevarul meu avea o singura fata: directitudinea fata de interlocutor. de ficare data am simtit in plex durerea celuilalt cand adevarul este spus asa cum este, si crede-ma nu se simte bine. Adevarul doare, de cele mai multe ori, desi El este singura noastra sansa ca specie si eu stiu asta. Acesta i-a indepartat pe toti, pentru ca toti se minte pe ei insisi, toti dintre cei care mi-au fost apropiati si dragi. toti inafara de unul, care de-a lungul cresterii mele in Adevar, a ales sa creasca langa mine si odata cu mine, standu-mi alaturi, fie ploaie, fie vant, fie furtuna chiar. Acela esti tu, si acela este SINGURUL care ma poate ajuta sa depasesc in continuare acest lucru cu care ma confrunt acum, acela este acelui caruia ma inchin si iti spun: MULTUMESC CA EXISTI SI MANIFESTI ALATURI DE MINE! Ceea ce se simte este ca am pirdut tot, in favoarea la Tot. Este o pierdere sau un castig? Nu este nici una, nici alta, este o minunata transformare dintr-un eu mic si necopt, in acest Eu care Sunt acum. Dar se pare ca si acest Eu care sunt acum nu-si gaseste locul, si isi pierde speranta.
De ce spun asta? Fiecare dintre noi avem nazuinte sau dorinte, unele ce par usor realizabile, gen as bea o cola, si altele mai dificil realizabile, gen mi-as dori o casa si-o familie.... Daar... daca dorintele nu se mai adreseaza lumescului, firescului si normalului umanitatii, si mai ales daca sunt incoerente, adica nu stiu exact ce sa imi doresc, de ce imi doresc asta, si care sunt „lucrurile“ de dorit, atunci cum procedez? Sunt atat de multe contradictii, si atat de multe paraddoxuri, incat, desi stiu ca ele pot fi conciliate, nu le gasesc realmente concilierea in mine.. poate te intrebi de ce dracu citesti asta? sau ce dracu vreau sa spun, ca nu intelegi nimic. insa... nici eu, si aici cred ca este problema...
Dorintele care ar fi  de dorit par o utopie pentru omenirea de-acum, sunt constient de asta. mai sunt constient de un alt aspect, ca nimic nu cade de la sine, ci efectiv noi suntem cei care ne modificam realitatea. ti-am spus ca ma simt si asta se intampla de o vreme... cam lipsit de puteri. aici intra o lipsa de energie in corp,... cum fac o activitate fizica, cum obosesc, ma dor toate cele, si constat ca nu mai sunt cel ce eram anu trecut, cel ce muncea, ce avea grija de toate, nici macar omu care traia la munte asta vara, simt ca nu mai am putere... stiu si sunt constient ce asta este doar iluzia mea, creata de mintea de mintea mea, pentru ca stiu ca „ceea ce vezi cu ochii“ nu trebuie crezut niciodata, asta inseamna a ma complace cu starea de efect, ceea ce se... si cam intampla se pare. pare o nebunie curata faptul ca Vreau sa plecam din bucuresti sa ne mutam la tara unde Eu sa am grija mai de toate, ca sa... fie de toate. pare o nebunie in consumul energetic si efortul ce trebuie depus. pentru asta nu ma simt in stare, dar O FAC cu cea mai mare incredere, pentru ca letargia din acest moment ma Intepenit de tot. Desi facem sex, desi meditam, tot mi se pare insuficienta energia, poate ejaculez prea des, poate nu meditez destul, poate ca imi tin atentia, pe ceea ce nu este, decat pe ceea CE ESTE. Vreau sa incepem o viata noua in care sa traim efectiv impreuna, fara sa mai depindem de bani, sa fim TOATA ziua impreuna, si nu cateva ore pe zi, seara. Este minunat sa stau cu tine de dimineatza pana seara, orice am alege sa facem. calitatea sexului este alta, calitatea si cantitatea meditatiilor este alta, pacea si linistea interioara creste in fiecare. se simte asta si in mine, si in tine deasemenea
la fel de tare am fost dezamagit de data de 21, pentru ca intreaga mea deschidere spirituala a vazut aceasta data ca pe un punct fabulos in istoria omenirii, si din acest motiv, acum si asteptarile spulberate. se pare ca ma/ne situeza cam in aceeasi realitate 3D-isa in acelasi bucuresti trist. asta imi sta ca un ghimpe pe inima, si stii bine asta, la  fel de mult ca seviciul tau si faptul ca esti oarecum nevoita sa tii serviciul ala, in defavoarea situatiei cand am fi toata ziua impreuna. am cazut iar victima a mea insumi in legatura cu drogul meu. tre sa scap de aici cel putin o perioada, caci nu e bine. toata aceasta pendulare intre momente in care fumez, si momente in care nu, cel mai probabil are cauzalitatea in sex. observ cum performantele sa ii spun asa, mele scad, si ca acest lucru afecteaza relationarea. desi stiu ca tu ai devenit suficient de inteleapta pentru a stii cand sa ma tolerezi mai mult, in sex, lucrurile stau un pic altfel, si anume, daca calitatea sexului scade, pentru ca mintea devine mai activa, acest lucru se resimte energetic in primul rand la tine, si si tu vei vrea sa ai cantitatea de energie cu care te obisnuisesi in continuare. sunt fluctuatii cu care ma joc inca destul de inconstient cu cantitatea de energie ce o filtram prin noi. asa ca sunt atat de interdependente toate, incat cum misc o variabila, celelate devin instabile. cred ca aici este si problema, in a gasi cheia mentinerii in stabilitate, insa pana acum nu am gasit-o.
Stiu ca sunt aici sa iubesc, sa ma bucur de experienta sa creez liber, insa ma complac cu „ceea ce vad“ ca fiind realitate a mea de acum, fiind tare nerabdator din fire, chiar vreau Acasa...
Chiar vreau sa ajung sa cunosc toate celelalte lumi, fiinte, sa calatoresc prin toata galaxia, sa imi expandez constiinta, sa cresc in ceea ce sunt si,... nu mai am rabdare, pentru ca vad ca.... mai e mult pana acolo, iar acum realitatea nu e tocmai asa cum as vrea sa fie. Partea nasola etse ca nici nu vad cum as putea sa o schimb, cum dracului sa fac ca tu sa nu te mai duci la munca este o intrebare care ma chinuie de vre-un an jumate cel putin, iar cealalta partea, in care eu chiar infiinta comunitatea dorita este si mai departe in realizare decat pana acum, mai ales dupa incercarea „esuata“ din dumbrava de anu asta, chiar daca ea reprezinta o vasta experienta in cel ce sunt acum.
ma aflu intr-un moment greu, dificil, in care nu stiu „incotro“ sa ma uit. stiu ca raspunsul e in mine, insa nu il vad, pentru ca nimeni nu e asa „grabit“ ca mine inca.
offf... sper ca ai intele ceva din tot acest noian de cuvinte, cu siguranta o sa mai urmeze unul verbal dupa ce vei fi citit asta, dar intrebarea este... ce dracului facem??? si intreb la plural pentru ca este evident ca tu esti parte din mine, iar noi doi formam un intreg. unde merg eu mergi si tu si invers. Este clar ca la noi lucrurile stau numai impreuna, insa haide sa le gasim o rezolvare impreuna. blocajele sunt in amandoi, de realitatea se incapataneaza sa arate astfel pentru noi, in loc de a ne trezi dimineata intr-o cabana confortabile cu tot ce-i trebuie la munte de exemplu. daca ma intelegi... ajuta-ma sa te ajut.