advertise

marți, 30 noiembrie 2010

Efemer - 22. feb.1997

Nu stiam ca rosu-i trecator acum am realizat,
Cand a venit noaptea neagra cu cerul instelat
Si nu mai vad nimic e bezna-n capul meu,
Pasinde ganduri se furiseaza tot mereu.
Ai disparut topit in zarea cea albastra
Apus de soare rosu violet,
O floare ofilita-n glastra,
Te vad acum tu sacru acaret
Ca printr-un fum, ca printr-o ceata,
Nu te-am simtit cand ti-ai vandut o viata.
Din vesnicia ta un rosu  se desprinde,
Se contopi din nou in noaptea ce-l cuprinde
Si il topeste rosu in negru permanent
Si unde stranii se lovesc atent.
Suntem doar doua pete pe o panza,
Amestecate umbre ce par a fi o frunza,
Penel al sortii ce ne spala si ne-agita
Rezulta doar o dara palida de alb etern
Urasc aceasta soarta, iubirea ce-i murita,
destinul rosu-negru cu mainile pe stern.

Fara nume - 12.01.2000

Imi citeai seara povesti
Si adormeam cu capul in poala ta
Imi talmaceai visele
Si ma scuturam de fortele tale
Imi erai poezia si cantul
Cafeaua neagra ce ma trezea dimineata.
Dar intr-o buna zi m-am trezit singur.
Plecaseși? Poate avea altcineva nevoie de tine...
Te-am considerat mereu numai a mea.

luni, 29 noiembrie 2010

Sa nu mai vii - 4.1.1998

Te vad cum pleci cu un suspin
Eu te-am gonit, de ce nu ma-ntreba
Mai bine du-te sufletu-mi alin
Ci fugi cu pasul tau prin frunza ce fosnea.

Dar du-te, ce mai stai pe ganduri
Nu crezi ca merit sa te mai iubesc?
Caci pan` sa vii erai a mele randuri
Acum sa pleci e tot ce imi doresc

Sa nu mai vii, sa nu te mai intorci
Ci lasa visul sa respire iar
In zorile de neguri iubito sa privesti
Cum jalnic suna cortegiul funerar
.

Neimplinire - 19.10.1997

Tanara mama cu alba naframa
Si verdele rege din Padurea aleasa
Stau impreuna in Poiana de seama
Regele-alege prefrumoasa mireasa

-Muguri de ploaie sa-ncolteasca din noi
In raze de umbra prin tine sa creasca
Din frunze si ramuri sa se nasca apoi
tanar vlastar de vita regeasca...

Print intre ierburi, domn intre crini
Rosia-i trena e jos pe pamant,
Crunta-i e spada coroana de spini
De vrei sa te-ntreci macar cu un gand.

Mare e jalea pe bietii parinti
Cand printu-i calare, de drum e gatit
Nori-s pe cer si-i soare cu dinti,
Dorul de mama de-acum i-a murit.

In lacrimi de sange si hohot amar,
Regina-l implora cu strigatul mut.
Incearca sa-l cheme-napoi... in zadar
Se zbate sa scape de dorul avut.

Printu-i departe calare prin noapte,
Stelele-i lumineaza palida cale,
Frigul e crunt si se aud soapte,
Despre neimplinirea mariei sale.

Iubirea il poarta pe meleaguri straine,
Unde se-aude de o tanara fata
Ce crede ca poate al sau dor sa aline,
Nu stie sarmanul de inima-i furata.

Ajunse departe pe meleaguri straine,
Nimeni nu-l stie dar spera ca-n taina
Sa-si vada iubita stingher dulce floare
de colt, ascunsa-n ceaua ce-i haina.

Naluca sa fie dar nimeni nu stie
Pe unde petrece floarea cea alba
Printul porni peste munte dar stie
C-o s-o gaseasca la gat cu o salba

de frig, si-ntre frunze-o s-o stranga
Pe veci impreuna sa fie amandoi,
Vantul cel aprig inapoi sa-l impinga
El va fi iute si puternic cat doi.

Urca sus pe munte, dar geru-l ingheata
Zapada-l astupa si-i rupse din haine
Abia mai rasufla prin negura ceata
Nu mai putu rezista pana maine.

Ultimul gand ce-l avuse se-ntoarse
Departe in timp sa sarute pe frunte
Pe mama ce plange, gandul ii toaarse
In petala ce-i spuse vorbele crunte.

Impacata cu gandul ca fiul e-aproape
Alba regina suspina, dar rase,
O lacrim-apare deasupra-ntre pleoape
Si-acum in neant o mana-i intinse.

„Cu tine“ - 10.noe.1997

Prin noapte gonesc cu mașina spre casa
Ascult un Chris Rea-n surdina si tac
Mi-aprind o țigara, cineva nu  mă lasă
Sa plec. Prin frig si in noapte te vad, ce Mă fac?

Mă uit in oglinda nu-i nimeni in spate
Te am lângă mine zâmbesc plâng si rad
Tu nu-mi spui nimic si sigur sau.. poate
Ești singura-n gând, in gândul cel hâd.

Sunt singur pe drum si gonesc cu mașina,
Prin noapte de-un secol sunt trist, sunt cu tine,
Zâmbești, tandru si dulce săruți, mă alina
Prin prafuri de timp si nouri de dor simt cum vine

Un timp ce-i al nostru de ploaie si foc
Mereu sunt cu tine, te sărut si-n brațe te strâng
Nu mă mai satur, nu te mai saturi de-acest joc
Fumez si ascult un Chris Rea in noapte si plâng,

vineri, 12 noiembrie 2010

De-acasa /12.11.2010

Mai trec din cand in cand pe-acasa
Prin voia sortii ma adun tacut
Ma regasesc mancand la alta masa
Nici drumul parca nu mai mi-e stiut.

Si caut drumul, insist in inocenta
Ei nu mai sunt s-au dus la Dumnezeu
Cu cap plecat si oarece decenta
M-ascund cum o faceam copil mereu.

Un lacat greu atarn-n poarta,
Un altul mare-i in simtitri
Nu-i drumul meu - natura moarta,
Ar trebui sa-mi ies din firi...

Doar trec pe drum, privesc, suspin
Ce cald era aici, acum e iarna
Nimic din numele Cosmin
Nu se mai vede ce-am cioplit in barna.

Si-n pragul casei nu mai sade mama,
Nici casa nu mai are prag,
Nimic nu-mi mai invinge teama
Si in zadar de porti incerc sa trag.

Si-apoi ma ratacesc prin lume,
Mai cheltui cate-o tambra de la gard
Ma simt al nimanui - ca fara nume
Si sufletul mi-l invelesc in fard.

Si casa moarta in alte timpuri vii
M-acuza si ma bantuie tacuta
Ruini de amintiru - triste colocvii
Mai urla surd in iarna absoluta

Out of sight out of mind /12.dec.1997

Pe langa doi caprui mai port unul in cap,
cu care-nvat sa sufar si care vede negrul
din sufletul uman ce toarce viata fin,
cu zgomot dulce ce te-adoarme si te-ndeamna
la somn. Si nimeni nu mai vede cum
toti triseaza pe ascuns si-i barfa-n suflet.
O alta fata neagra se-ntoarce-acum in vis.
Fantastica bestie ce musca si improasca ura
ma prinde de suflet si-si infige coltii.
Urata aratare! Frumoasa e iubirea,
Ce-a trebuit sa te cunosc?
Ma lasa-n pace sa respir si sa ma smulg
din muntele de ura si iubire pacatoasa.
Sange cald se scurge-acum din suflet
Ma simt cum mor atins de bestiala ciuma.
Pacat de mine, eram un om intreg,
A reusit sa ma gaseasca si sa ma drogheze...
Sunt dependent de-al tau miros de piele fina.
Unde-ai fugit demon de foc?
Nu vreau ca sa orbesti... te uit!
Marire si-naltare iubirii-n general
Iubesc sa fiu iubit, doresc sa ma atingi,
de ce te-ascunzi de mine, nu vezi ca sunt pe moarte?
Hemoragie masiva de ganduri imi topeste albul ochilor,
nu indraznesc sa te mai rog... Oh Doamne
Ce mi-ai facut?! Trimis-ai vultur cu ciocul de otel
Sa-mi sfasaie ficatul...
Gresit-acesta oare? Ar fi chiar prima oara.
S-a infruptat cu ochiul meu albastru
si-acuma a plecat.
Sunt singur, orb in bezna,
m-a parasit si m-a uitat printre mormane
de ganduri, aruncate la picioarele societatii.
Miros de suflet ars mai am de daruit
Sufar in negrul noptii si nu mai pot a incerca
Sa te iubesc.. Fugi! Dispari din fata gaurii unde candva
era minunatul meu,
al treilea ochi albastru. Adio!

Nori sfaramati /6.01.1998

Un ochi a rasarit in taina,
Isi spuse rugaciunea fricii,
Se-ngramadesc nevolnici si piticii,
Saritii de pe fix, iubitii ce mi-s haina.

Si negrul tipa cu disperarea-i muta
Oceanul se agita mai bolnav
Ca singur diafan izvorul ce-i suav
Ma-ntrece cu un urlet ud ce inima-mi asculta.

S-o sparge gandul si oglinda ce mi-e carte
Sunt ani de lut ce printre triste ramuri
Saruta viitorul, macina trecutul tot in lanuri,
De vise de povesti si ganduri care-s foarte.

Te temi si ma iubesti pentru ce nu-s
Te vad si rad, ca-i tot ce pot sa fac
Te-oi ineca in lacrimi, te-oi preschimba in lac,
Fantastic sa ma plimb prin zile ce s-au scurs

Durere pentru mama

Mai plangem mama inc-o vreme
De vremuri grele si de viata
Pe unde esti tu nu te teme
Straine ganduri imi fug acum pe gheata.

Mai plangem mama cat putem
Si lacrima se-noada-n barba,
Destinul nu putem sa-l rupem
Si timpul mi-e tarziu, dragostea mi-i oarba.

As vrea sa te mai am sa te mai vad
Sa-ti spun ca-i greu si sa ma tangui,
Povestile nemuritoare sa-ti mai cred
Si fruntea-mi obosita tu sa mangai

Oh mama draga, devreme ai plecat
Eu sunt departe singur si pustiu
Ma mistuie un dor adevarat
Ma-ntreb de oare mai sunt viu.

La groapa ta eu n-am mai fost
Nici iarba pe mormant nu ti-am sadit
Platim cu suferinte, dureri fara de cost
Pareri de rau se nasc in sufletu-mi trudit.

Mai plangem mama draga in oglinda
Si nu te vad, si nu te mai aud
Lumina palida ce e prea sus in grinda
La capul tau ar trebui sa te vegheze surd